Rolul determinant al soarelui în credinţa ţăranului din Maramureş. „Numaʼ atunci când plouă peste măsură îi bine de tras cu săgeata“

Multe dintre superstiţiile maramureşene au ca subiect luna sau soarele. Acesta este şi unul din motive pentru care soarele apare sculptat pe porţile maramureşene, dar pe lângă asta, mulţime de superstiţii sunt legate de soare.

La Borşa, o serie de credinţe din vechime au fost expuse într-un volum semnat de Nicoară Mihal şi Nicoară Timiş, numit „Cartea munţilor”. „Către Soare nu-i slobod şi nu-i bine nici să arăţi cu degetul”, arată autorii în cartea lor. „Când Moşul meu ne învăţa să facem săgeţi şi cum să ne jucăm cu ele, ne povăţuia: «Cu săgeata trebe tras aşa bine, hăt, hăt departe, să ţăleşti (ţinteşti, n.r.) cu ea un uliu, ori o cioară. Daʼ nu-i bine de tras în sus, când i ceriu sănin, că te poate nimeri săgeata în cap când coboară şi atunci vine ploaie mare, cu fulgere şi tunete, cu vreme gre. Numaʼ atunci când plouă peste măsură îi bine de tras cu săgeata, că atunci se răzbună (se înseninează, n.r.) şi iară se arată Soarele pă ceriu»”, descriu autorii.

De altfel, odată cu venirea primăverii, când începeau să iasă la arat, plugarii maramureşeni întâi se închinau la soare. De asemeena, există anumite ritualuri ce au legătură cu soarele. Spre exemplu, la Tânjeaua de pe Mara, eveniment care-l sărbătoreşte pe cel ma harnic gospodar care iese primul la arat, alaiul care-l sărbătoreşte înconjoară de trei ori ţarina în care a tras întâia brazdă şi îşi descoperă capul, iar unul dintre ei, cu braţele întinse spre cer, spune un fel de rugăciune (către soare, n.r.), pe care mulţimea o murmură după el.

La sosltiţiul de vară, atunci când soarele este la apogeu, de Sânziene, la Borşa, Moisei şi Vişeu există obiceiul de a se aprinde  făclii pe dealuri, se fac focuri la crucea drumurilor. „Nu numai pentru jocul de purificare de sărit peste foc, nu numai pentru a alunga gângăniile şi sălbăticiunile de prin holde şi livezi, ci şi dintr-o credinţă veche, păstrată încă într-o formă diluată, de a ajuta soarele. Că soarele-i foc nestins”, mai arată autorii în cartea lor. Apoi, continuă ei, 12 feciori cu făclii aprinse, descriind deasupra lor cercuri de foc, se avântă într-o roată, dans ritual de mare virtuozitate şi forţă, rostind în cor anumite incantaţii menite să aducă soarele înapoi, sau un nou soare, având în vedere că de acum acesta va începe să scadă.

Cultul soarelui, la joc

Cultul soarelui este păstrat şi la joc. „Roata feciorilor sau Jocul stelelor sunt des întâlnite şi astăzi la hora satului sau la nunţi. La cumpăna dintre ani, la solstiţiul de iarnă, când nebiruitul soare renaşte, când natura trece la viaţă, puterea astrului fiind din nou în creştere, bucuria-i mare şi omenii cinstesc acest eveniment cosmic prin serbări populare”, mai arată autorii.

Soarele, însă, mai este prezent în casa ţăranului maramureşean, fiind reprezentat pe diferite obiecte. „Stolnicul, acel colac făcut de femeie la sărbătorile de iarnă, nu este altceva decât simbolul soarelui, adus în casă, care stă pe masă 12 zile, cât durează sărbătorile, ca semn al celor 12 luni ale anului. Figurile cu anumite spirale ar reprezenta stilizat galaxia noastră, dar şi năzuinţa omului de continuă înălţare pe plan spiritual. Dar nu numai pâinea a luat forma soarelui. Din dragoste de frumos, soarele a fost ţesut în covoare şi cergi, cusut sau brodat în forme frumos stilziate, de un mare rafinament artistic, atât în cojoace, cât şi în pieptare, ori pe făţoi de masă şi şterguri, sau înşirat cu mărgele în zgârdane”, mai arată autorii.

Mai puteţi citi:

Gripa şi infecţiile respiratorii fac victime. Un copil de patru ani a decedat