Fosta hală industrială de la Feroplas Ind Alba Iulia scoasă la vânzare cu 3 milioane de euro. Societatea are datorii de 36 milioane de euro
0Piaţa spaţiilor industriale din Alba este în această perioadă mult mai dinamică decât de obicei. Motivul este determinat de iniţiativa lichidatorilor de a vinde active ale societăţilor comerciale aflate în faliment. Cea mai mare hală industrială din Alba aflată la vânzare este cea a societăţii Feroplas Ind SRL, fosta UTEPS SA Alba Iulia.
Hala aflată lângă magazinul Ambient are o suprafaţă de 2,6 hectare (26.000 de metri pătraţi) şi este scoasă la vânzare pentru 3 milioane de euro, plus TVA. În preţ este inclus şi terenul de 4,8 hectare, plus alte facilităţi oferite investitorilor. Hala a fost modernizată în urmă cu aproximativ 5 ani. Pentru că nu a putut fi vândută prin licitaţie publică, lichidatorul încearcă o negociere directă cu potenţialii clienţi. Feroplas Ind SRL are datorii imense la creditori: 156 milioane de lei, adică 36 milioane de euro.
Criza economică şi deciziile greşite ale managementului au determinat intrarea societăţii în insolvenţă (în decembrie 2008), respectiv în faliment (aprilie 2009). Dosarul de faliment este pe rolul Tribunalului Hunedoara. Pe lângă procesul de faliment, un alt dosar vizează atragerea răspunderii foştilor administratori Vasile Mureşan şi Nicolae lazăr, consideraţi de administratorul judiciar ca fiind răspunzători pentru închiderea societăţii.
Firma Feroplas Ind are sediul social la Petroşani, cu puncte de lucru la Alba Iulia, Sibiu şi Cluj-Napoca. Cea mai importantă activitate era la Alba Iulia unde lucrau aproximativ 250 de persoane dintr-un total de 450. În fostele spaţii industriale ale uzinei UTEPS se producea plasă sudată şi alte tipuri de cofecţii metalice. Afacerea a mers bine în perioada 2005 – 2008, dar a căzut total după pierderea unor contracte importante în Rusia ca urmare a crizei economice. Feroplas Ind nu a mai făcut faţă obligaţiilor financiare şi “şi-a cerut” insolvenţa.
Motive care au determinat falimentul în viziunea adminsitratorului judiciar, Casa de Insolvenţă Transilvania:
Ajungerea debitoarei în încetare de plăţi se datorează atât unor factori obiectivi, dar şi managementului defectuos şi gestionării necorespunzătoare a patrimoniului.
Întocmirea şi prezentarea unor situaţii financiare, nu în toate cazurile conforme cu realitatea, care puteau distorsiona analiza efectuată de către instituţiile bancare la acordarea creditelor, ulterior dovedindu-se că nu au putut face faţă achitării ratelor aferente creditelor contractate. Din situaţiile financiare prezentate şi din analiza lor, răzbate ideea că una din principalele probleme a managementului societăţii încă din anul 2006, a fost aceea de a da o imagine cât mai bună societăţii, de a o face atractivă pentru partenerii de afaceri, bănci şi instituţii financiare şi chiar pentru eventuali investitori.
Clădirile şi terenurile au fost supraevaluate pentru a crea o imagine cât mai bună a patrimoniului societăţii, rezultând contractarea de credite cărora societatea nu le-a mai putut face faţă. Valoarea de inventar la data de 02.12.2008 este de 80.891.507 lei, la un curs de 4,3 lei, echivalentul sumei de 18.811.978 euro, faţă de valoarea stabilită de evaluatorul nostru la această dată de cca 12,5 milioane euro.
Politica comercială, practicată în sem. II 2008, a fost o altă cauză a intrării societăţii în stare de incapacitate de plată. În această perioadă s-au vândut mărfuri sau produse sub preţul de achiziţie, respectiv de producţie. La mărfurile şi produsele finite în luna noiembrie diferenţa nefavorabilă de preţ a fost de 11.944.786 lei.
Lipsa unor proceduri clare şi transparente în ceea ce priveşte întocmirea, modificarea şi circulaţia documentelor, ţinând cont de structura organizatorică complexă cu punct de lucru la Alba Iulia, Sibiu, Petroşani şi Cluj. Probabil că factorii de decizie din societate au analizat necesitatea unor autoturisme pentru deplasarea salariaţilor, dar totuşi ni se pare nefondată contractarea unui număr ridicat de autoturisme vis a vis de nevoile societăţii. Gestiunea inadecvată a relaţiilor cu furnizorii şi clienţii. Durata de încasare a creanţelor se află mult peste valoarea optimă, ceea ce conduce la situaţia neîncasării clienţilor în intervale satisfăcătoare de timp.