Cu oistea in gardul UE

Cand democratii s-au trezit sa ia pozitie impotriva prevederilor din Statutul minoritatilor nationale, era deja tardiv. Degeaba a spus Emil Boc de la Cluj ca Romania nu e laborator de teste pentru

Cand democratii s-au trezit sa ia pozitie impotriva prevederilor din Statutul minoritatilor nationale, era deja tardiv. Degeaba a spus Emil Boc de la Cluj ca Romania nu e laborator de teste pentru crearea de noi standarde europene in domeniu, pentru ca in Parlamentul European de la Strasbourg deja se stabilise ca problematica legata de drepturile minoritatilor nationale va fi trecuta, printr-un amendament, in forma finala a raportului Moscovici. Dintr-o data s-a ajuns la o noua conditie privind integrarea, de data asta, pe o tema pe care Romania o considera rezolvata, ba chiar afirma ca legislatia privind minoritatile este un model pentru altii. Putem insa sa ne consideram fericiti, pentru ca, in raportul Moscovici, europarlamentarii au respins formula initiala, izvorata direct din lobby-ul unguresc - autoguvernare - si au adoptat amendamentul de compromis al baronesei Nicholson - autonomie culturala. In parlamentul de la Bucuresti, unde legea Statutului este in plina dezbatere, UDMR va beneficia de un argument puternic in sustinerea celor mai delicate puncte ale proiectului, cele privind infiintarea Consiliilor Autonomiei Culturale cu drept de veto asupra deciziilor celorlalte institutii ale statului din sfera culturii si invatamantului in limbile minoritatilor. Partidele de la Bucuresti se confrunta direct cu o noua realitate. Politica de acasa nu se mai face numai pe malul Dambovitei, la o ciorba de burta, ci, daca vrei sa ai succes, trebuie sa-ti impui proiectele politice la Bruxelles si Strasbourg, sa-ti castigi acolo prieteni si respect. Cei 35 de euroobservatori romani, care se transforma in europarlamentari get-beget la momentul aderarii, reprezinta o forta prin numarul lor, in grupurile politice din care fac parte. Problema este ca mai trebuie sa stie si ce sa zica, ce semnale trimit centrelor de decizie din UE. Din pacate, romanii nu au excelat pana acum la acest nivel. Si nu este vina numai a euroobservatorilor care de-abia au invatat usile pe la Parlamentul European. In tot acest an, guvernul si presedintia au trimis mesaje confuze, daca nu contradictorii, despre mediul politic romanesc. Nu s-a stiut prea bine care sunt prioritatile, cum a fost in cazul indelungatei dezbateri privind anticipatele. In alte probleme esentiale - bugetul european -, autoritatile de la Bucuresti nu au fost capabile sa mearga cu un mesaj nuantat prin care sa nu intoarca spatele Marii Britanii, dar nici sa se izoleze de plutonul tarilor admise deja in UE. Ambasadorul britanic Quinton Quayle a incercat sa explice ca un buget, fie el si diminuat al Uniunii Europene, asigura integrarea intr-o masura mult mai mare decat un buget zero, dar nu a avut nici un succes. Premierul Tariceanu s-a manifestat transant impotriva, cand poate tacerea ar fi fost de aur sau macar de euro. Prestatia autoritatilor guvernamentale, a diplomatilor si a euroobservatorilor la UE devine cruciala. In urmatoarele luni se va decide aderarea, iar una dintre bataliile cele mai importante se va da inauntrul grupurilor parlamentare. Dar, tocmai aici, sprijinul pentru Romania a scazut semnificativ. Cu o vizita a presedintelui Basescu nu se rezolva lucrurile. Este nevoie de mult mai mult, ar fi trebuit ca partidele de la Bucuresti sa-si trimita la Parlamentul European cei mai buni oameni, crema politicii. Din pacate, nimeni nu s-a straduit sa creasca asemenea elite, si acum se vede. Fara ele dam cu oistea de gardul Bruxelles-ului.