Cu ochii pe bulgari

De vreo doi ani si ceva, de cand "calatorim" in tandem cu Bulgaria spre Uniunea Europeana, ne tot masuram cu vecina, si cand e cazul, si cand nu e. Ne batem in performante, cuantificam laudele

De vreo doi ani si ceva, de cand "calatorim" in tandem cu Bulgaria spre Uniunea Europeana, ne tot masuram cu vecina, si cand e cazul, si cand nu e. Ne batem in performante, cuantificam laudele si criticile venite de la Bruxelles, ne certam pe tot felul de fleacuri. Iar in momentele in care ar trebui sa luam aminte de ce se intampla la vecini, ne facem ca ploua. In noianul de comentarii si dezbateri aprinse, iscate de revenirea lui Calin Popescu Tariceanu, majoritatea analistilor l-au facut intai zob, ramanand la aceleasi calcule legate strict de scena politica interna despre cine pierde sau castiga de pe urma revocarii demisiei si a alegerilor anticipate. Ca premierul isi merita sau nu soarta, ca pierde Alianta DA sau castiga PSD-ul sunt, in acest moment, judecati comparabile cu istoria celui care nu vede padurea din cauza copacilor. Putini au facut legatura intre revenirea lui Tariceanu, discutiile avute la Bruxelles cu Olli Rehn, comisarul pentru Extindere, si actualul context european. Dar si mai putini au avut curiozitatea sau disponibilitatea de a urmari ce se mai intampla in curtea vecinilor bulgari. Ar fi aflat astfel despre impasul politic in care se zbat, la aproape o luna de la alegerile legislative, si cam ce crede Bruxellesul despre toata tevatura. Cu un spectru politic mai fragmentat ca niciodata - castigatorul, Partidul Socialist Bulgar, alegandu-se cu doar 82 din cele 240 de locuri in parlament- bulgarii n-au reusit, saptamani de-a randul, sa ajunga la un compromis cat de cat multumitor. Situatia a exasperat Bruxellesul, care a lasat, saptamana trecuta, menajamentele amenintand abrupt Sofia cu activarea clauzei de salvgardare. Siliti de imprejurari, socialistii si Serghei Stanisev, premierul desemnat, au pus orgoliile si interesele deoparte si vor cadea la invoiala cu monarhistii lui Simeon de Saxa Coburg-Gotha si minoritatea turca. Pana la urma, a contat mai putin cu ce s-a ales fiecare in final, atata vreme cat aderarea tarii la termen nu a fost pusa in pericol. Nu-i exclus ca o asemenea coalitie pestrita sa intampine curand o sumedenie de probleme. Treziti insa de dusul rece aplicat de comisarul Olli Rehn, politicienii bulgari vor inghiti hapul si vor merge mai departe, amanandu-si rezolvarea problemelor interne dupa data de 1 ianuarie 2007. E limpede ca, in momentul de fata, cuvantul de ordine la Bruxelles, in privinta Romaniei si Bulgariei, e stabilitatea politica. Urmat imediat de coerenta legislativa. Or, despre ce stabilitate politica poate fi vorba cand demisionezi si convoci alegeri anticipate pe fond de calamitate nationala sau nu reusesti sa formezi un guvern ai carui membri sa nu se ia la bataie in primele trei zile de la instalare? Si cum sa asiguri coerenta legislativa si indeplinirea angajamentelor asumate in vederea aderarii, cand esti preocupat de propria-ti soarta politica, de listele parlamentare, de cum vei face campanie electorala, in cizme de cauciuc printre sinistrati. Si asa, in ceea ce ne priveste, balansul lui Tariceanu a picat prost la Bruxelles. Nu intamplator ne avertiza comisarul Olli Rehn ca, de acum, in parcursul integrarii fiecare ora si fiecare zi conteaza. Daca si-a ales termeni mai blanzi de aceasta data, in comparatie cu avertismentul dur adresat Sofiei, a facut-o poate din cauza dezastrului care a lovit Romania. Dar asta nu inseamna catusi de putin ca, atunci cand se va trage linie si se vor face socotelile - vezi raportul de tara din toamna - vom beneficia de clementa. Indiferent de ambitiile si interesele care-i mana, guvernantii de la Bucuresti nu-si pot permite luxul de a lasa de izbeliste problemele legate de aderarea tarii la UE. Cu atat mai mult cu cat, entuziasmul europenilor fata de extindere scade dramatic, iar nemultumirile fata de functionarea structurii comune, in formula largita, creste exponential. Ca idee, in Eurobarometrul dat recent publicitatii acestia preferau sa vada Croatia (tara care nici nu a inceput negocierile de aderare) alaturi de ei in Uniune, decat Bulgaria si Romania. Insumand aceste observatii, poate n-ar strica sa ne gandim ca interesle Romaniei sunt acum, cu siguranta, mai presus de vremelnicia unui sef de guvern sau de ambitiile unui partid sau altul.