Campioni mondiali la blaturi

urmare penală?"De spune că atât timp cât va exista fotbalul vor exista şi blaturile. Unele sunt pedepsite, iar altele rămân doar o negustorie cinstită, atâta vreme cât hoţul nu a fost

urmare penală?"
De spune că atât timp cât va exista fotbalul vor exista şi blaturile. Unele sunt pedepsite, iar altele rămân doar o negustorie cinstită, atâta vreme cât hoţul nu a fost prins. În Italia, ţara calificată în finala Campionatului Mondial de Fotbal 2006, ţara cu trei titluri mondiale în palmares şi cu mai multe trofee ale Ligii Campionilor decât participările Diviziei A în competiţie, se face curăţenie. După 26 de ani de la afacerea "Tottonerro", care a dus la retrogradarea unor echipe ca Milan şi Lazio, Peninsula tremură iar. S-au ascultat telefoane, au fost interogaţi câţiva arbitri, suficient pentru a putea trimite în Serie C pe Juventus Torino, singurul club italian care a câştigat toate competiţiile disputate sub egida UEFA. Milan, formaţia magnatului Silvio Berlusconi, precum şi Lazio sau Fiorentina vor plăti cu vârf şi îndesat, prin depunctări serioase, pentru frauda sportivă. Ce se întâmplă în schimb la noi, în Liga lui Mitică? Dacă în Italia procuratura lucrează pe muteşte, stând la pândă ani întregi, în România este transparenţă totală. Managerul general al Stelei, Mihai Stoica, a afirmat cu seninătate că a primit un telefon "din interior" care îl anunţa iminentul blat dintre CFR Cluj şi Rapid. Trei săptămâni mai târziu, portarul vasluian Huţan declara că a fost contactat de cineva din conducerea Stelei înainte de meciul direct, dar că, de emoţie, n-a putut asculta mesajul necunoscutului şi a închis. Rapidiştii i-au acuzat pe stelişti de blat, steliştii au procedat la fel. Patronul vasluian Adrian Porumboiu şi-a suspectat propriii jucători de non-combat, numindu-i "nenorociţi". S-au invocat martori care ar putea "dezvălui multe lucruri murdare" şi de o parte, şi de cealaltă. Rezultatul? Nu a fost nimeni audiat, nicio declaraţie nu a dus la autosesizarea organelor abilitate. Ba, mai mult, conducătorii fotbalului mioritic, în frunte cu "nemuritorul" don Corleone, se pregătesc să asiste la cel mai puternic campionat de după Revoluţie. şi se mai spune că Italia este ţara Mafiei... De ce în Italia se poate ca nişte cluburi cu zeci de milioane de euro în buget să fie cercetate de Parchet, iar în România toată lumea acuză pe toată lumea fără nicio urmare penală? Din acelaşi motiv pentru care cluburile noastre au "reuşit" să strângă milioane de euro datorii către stat. Pentru că, la noi, cluburile sunt intangibile. Pentru că, vorba lui Mitică, atâta bucurie are şi poporul ăsta. În numele "serviciului public" pe care îl fac cluburile, nimeni nu are dreptul să tragă la răspundere aceste societăţi comerciale private. Oare în Italia echipele nu sunt iubite de fani? Oare nu contribuie cluburi centenare, ca Juventus sau Milan, la imaginea Peninsulei în lume? Oare nu poţi fi indulgent cu echipele unor jucători care au dus din nou Italia în finala Campionatului Mondial? Oare este convenabil să ataci cupele europene cu formaţii precum Livorno, Palermo sau Chievo? Evident, nu!... Dar, spre deosebire de România, în Italia, măcar o dată la 25 de ani, mai sunt retrogradate nişte cluburi şi se mai anulează titluri de campioană, pe când la noi acuzele de blat clamate în public stârnesc doar zâmbete. Sau poate să mai fie o explicaţie: că blaturile noastre sunt mai tari ca ale lor şi, măcar, la capitolul acesta, are şi fotbalul italian ce învăţa de la noi.