"Aerul condiţionat, noul agent al bolilor profesionale"

Tot mai mulţi români se îmbolnăvesc din cauza locului de muncă, dar bolile profesionale sunt rar diagnosticate. Motivul: medicii specialişti nu-şi întreabă pacienţii unde muncesc, iar

Tot mai mulţi români se îmbolnăvesc din cauza locului de muncă, dar bolile profesionale sunt rar diagnosticate. Motivul: medicii specialişti nu-şi întreabă pacienţii unde muncesc, iar pacienţii nu cunosc periculozitatea substanţelor cu care lucrează. Mai mult, ei ascund doctorului că s-au îmbolnăvit la serviciu, din cauza fricii de concediere. Pe plan european însă bolile profesionale sunt "la modă", dar accentul s-a mutat dinspre terapie spre prevenire, cheia fiind confortul la locul de muncă. Am vorbit despre viitorul sănătăţii ocupaţionale cu dr. Adriana Todea, şef de secţie Medicina Muncii în Institutul de Sănătate Publică Bucureşti.
- Ce boli profesionale ne "aşteaptă" în UE?
- Dacă bolile profesionale ar face subiectul integrării, am fi acceptaţi fără probleme. În ultimul timp, a început să scadă numărul cazurilor de silicoză, frecvente în minerit, dar ne confruntăm cu o creştere a cazurilor de boli profesionale cauzate de zgomot pierderea auzului - şi de suprasolicitare osteoarticulară, iar acestea sunt şi problemele europenilor.
- Care este viitorul Medicinei Muncii?
- Rolul medicului de Medicina Muncii se va muta foarte mult în zona prevenţiei. Fiecare companie va avea un medic care să informeze despre pericole atât pe angajator, cât şi pe lucrător. Societatea şi condiţiile de muncă s-au schimbat: ne vom confrunta cu patologii mai greu de sesizat. Vom avea boli cauzate, de exemplu, de aerul condiţionat. Va trebui să prevenim bolile legate de profesie, pentru care angajatorul nu poate fi tras la răspundere. Viitorul este al ergonomiei, al confortului la locul de muncă, şi nu al bolilor.
- Care este diferenţa dintre bolile profesionale şi cele legate de profesie?
- Bolile legate de profesie, din ce în ce mai numeroase, sunt boli cronice. De exemplu, pentru bolile cauzate de stresul de la locul de muncă, ce pot duce la boli mintale, nu poate fi tras la răspundere numai angajatorul, pentru că acasă putem să avem probleme de familie. Când medicul de Medicina Muncii constată un caz de boală legată de profesie, face un raport către angajator, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă.
- Vor interveni schimbări, odată cu aderarea?
- Până acum ne concentram munca asupra angajatorului şi ignoram angajatul. Directiva europeană pune accentul pe lucrător, denumire cu care trebuie să ne obişnuim de acum. Lucrătorul trebuie să fie informat. Eu am avut, de exemplu, o serie de întâlniri cu sindicatele, cărora le-am povestit despre azbest, care produce cancer pulmonar şi poate duce chiar la moarte. Oamenii au fost foarte şocaţi, pentru că ei lucrau cu azbestul fără niciun fel de protecţie.
- După cât timp apar problemele în cazul expunerii îndelungate la agenţii chimici dăunători?
- Tocmai asta e problema cu aceşti agenţi. Dacă la 18-20 de ani lucrăm cu astfel de substanţe fără protecţie, ne trezim peste 10-20 de ani cu cancer. Noi am tras până acum ponoasele perioadei 1980-1990. Silicoza, de exemplu, apare la 8-10 ani după expunere.
- Care sunt explicaţiile subdiagnosticării cazurilor de boli profesionale?
- Lucrătorii nu cunosc pericolul substanţelor cu care lucrează sau le e frică să nu fie daţi afară, iar medicii specialişti nu au o pregătire minimă în Medicina Muncii şi nu întreabă bolnavul unde lucrează. Atunci când o boală profesională este declarată, specialiştii de la Autoritatea de Sănătate Publică fac verificări la locul de muncă şi stabilesc dacă se confirmă sau nu, iar dacă se confirmă, se trimite la Institutul de Sănătate Publică.