Consulul României în Florida şi-a cumpărat logodnica de la Ceauşescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Jacober şi Garlepp. Adevărul prezintă poveştile a doi români care au dorit să-şi aducă din România persoanele cele mai dragi. Ambele poveşti pot fi, fiecare, în sine, un roman.6.000 de

Jacober şi Garlepp. Adevărul prezintă poveştile a doi români care au dorit să-şi aducă din România persoanele cele mai dragi. Ambele poveşti pot fi, fiecare, în sine, un roman.
6.000 de dolari
Unul dintre cei care a "cumpărat" oameni este actualul consul general onorific al României în Florida, omul de ştiinţă Claudiu Mătasa. Închis în perioada stalinistă, Mătasa a reuşit să plece din ţară şi să-şi finalizeze cursurile universitare la Viena. Acolo a aflat, la sfârşitul anilor "60, de existenţa unui avocat la Londra, Jacober, care se ocupa de cumpărarea de oameni din România. La scurt timp, Mătasa a ajuns în Statele Unite, unde a fost angajat pentru meritele sale profesionale şi a hotărât să-şi cumpere logodnica. O dragoste puternică, dar şi pasiunea comună pentru chimie, cei doi scriind, în 1968, o carte împreună pe care logodnica de la Bucureşti a semnat-o cu numele de familie al viitorului soţ. Această carte a ajuns celebră la mijlocul anilor "70 printre congresmenii americani care fuseseră informaţi despre cazul Mătasa. "Copia acesteia a circulat printre senatori cu o legendă asemănătoare lui Romeo şi Julietei, nu în Verona, ci în ştiinţă. Cred că a avut greutate", povesteşte omul de ştiinţă american de origine română. Logodnica era, la aceea vreme, şef de lucrări la Institutul Politehnic din Bucureşti, autoare de cărţi tehnice şi articole ştiinţifice, printre care două carţi alături de logodnicul său, printre care cea amintită, apărută la o editură prestigioasă din Paris.
După plată, probleme
Claudiu Mătasa, astăzi în vârstă de 76 de ani, îşi aminteşte că, după ce a aflat de la Viena modalitatea de a intra în contact cu Jacober, a plătit suma de 6.000 USD pentru a-şi aduce logodnica peste Ocean. "După un timp mai lung a fost chemată la Securitate să dea o declaraţie că vrea să mă urmeze, oriunde aş fi". Dar nimic nu s-a întâmplat, ceea ce l-a făcut atât pe Mătasa, cât şi pe logodnica lui să intre la idei. Ceauşescu urma să vină în vizită în Statele Unite ale Americii, aşa că i-a comunicat viitoarei soţii că va face cât mai multă vâlvă în legătură cu banii plătiţi lui Jacober şi de faptul că încă nu îşi primise logodnica. "Scrisorile şi ameninţările erau destinate Securităţii care citea corespondenţa", spune acum Mătasa. "M-am adresat la mai mulţi senatori, printre care şi Henry Jackson, democrat pentru Washington State, devenit celebru prin Amendamentul Jackson-Vanik, care a ajutat evreii să plece din blocul sovietic. Acesta mi-a promis ajutorul, deşi nu eram evrei", mai spune actualul consul general onorific al României în statul Florida. Între timp, semnalul a fost înţeles la Bucureşti. "Mi s-a comunicat că amânarea şi încurcăturile au fost datorate faptului că Jacober murise. Urmaşii lui, deşi doreau să lichideze afacerea cu exportul de oameni, s-au bâlbîit. Fapt este însă că, într-un final, au fost cinstiţi... Probabil că doreau să evite ca să apară drept escroci, caz în care nimeni nu ar mai fi dat curs ofertelor de la ei".
Detaliile - necunoscute nici după 32 de ani
"Legătura s-a făcut de către Claude, din afara ţării, şi nici acum nu cunosc detaliile. Ştiam că încearcă ceva cu un grup care scotea evrei pe această cale şi, cum eu nu sunt evreică, nu aveam prea multe speranţe. Claude a plecat în octombrie 1970 şi abia în septembrie 1974 am fost chemată la Miliţia de pe Nicolae Iorga unde mi-au spus că cineva din SUA ar dori ca eu să merg la el. Nu s-a rostit nici un nume. Mi s-a dat un formular pe care l-am completat şi depus împreună cu nu ştiu ce acte, mi s-a spus că nu-mi promit nimic şi să aştept. Am anunţat imediat cadrele şi am fost concediată... retroactiv. În iunie 1975, cred, a venit un răspuns negativ şi recomandarea să-mi caut de lucru. I-am comunicat lui Claude la telefon şi mi-a spus să nu fac nimic. După circa trei săptămâni, mi-a comunicat... numărul meu de paşaport. Miliţia m-a anunţat a doua zi să merg să-mi facă paşaportul. Am plecat în 6 august, cu trenul, să văd câte ceva din Europa. Aveam paşaport albastru, de cetăţean român stabilit în străinătate, şi eram fericită că plec legal. Personal, n-am luat niciodată legătura cu cei care au facilitat tranzacţia", spune, azi, Eugenia, logodnica de atunci a lui Claudiu Mătasa. După ce a ajuns în Statele Unite, cei doi s-au căsătorit la Las Vegas. Astăzi însă, nu mai sunt împreună. Eugenia a acceptat să comunice cu ziarul Adevărul numai cu condiţia de a nu-şi dezvălui identitatea de astăzi. Ea trăieşte în Saint Louis.

Povestea unei vieţi fascinante
Omul de ştiinţă Claudiu Mătasă are o biografie fascinantă. Când a plecat din România, în 1970, a trebuit să se căsătorească fictiv. "A trebuit să fiu cerut pentru întregirea familiei, în urma unei căsătorii fictive cu o farmacistă austriacă, de către însăşi fiica cancelarului Austriei, Franz Jonas, Martha Kyrle. Plecat ca cetăţean român stabilit în străinătate, am plătit la început ca să scap de cetăţenia unei ţări care m-a oprimat, ca apoi, după 1989, să plătesc, din nou, ca să o reobţin, deşi noua mea patrie m-a copleşit cu bunăvoinţă şi onoruri, acordându-mi-se Medalia de Aur Ronald Reagan, Ordinul de Merit al Congresului american, precum şi titlul de consultant şi referent pentru reviste de înaltă specialitate."

Disperarea plecării din ţară
Eugenia a mai dorit să facă doar o declaraţie despre fenomenul vânzării de oameni. "Pentru mine, vânzarea prin sistemul Jacober a fost o cale de a ieşi din ţară legal, fără să-mi risc viaţa şi familia, folosind şi lăcomia regimului securist-ceausist. M-au revoltat atunci cei care, după ce şi-au atins scopul, au făcut scandal închizând o poartă oarecum sigură celor disperaţi rămaşi în ţară. Nici o sumă de bani nu poate şterge suferinţele cuiva care este atât de disperat încât trăieşte numai pentru că speră să poată pleca din ţara în care s-a născut", şi-a încheiat Eugenia mărturia pentru Adevărul.