Suferința și moartea pe Tik Tok, surse de like-uri. Tăcerea vinovată a autorităților este asurzitoare
0Cazul Rareș nu e doar o poveste tristă, ci și o încălcare brutală a drepturilor fundamentale. Dreptul la viață privată a fost anulat de momentul în care agonia sa a fost postată online fără consimțământ. Dreptul la demnitate a fost călcat în picioare atunci când suferința sa a devenit sursă de like-uri.
Moartea lui Rareș Ion, tânărul de 20 de ani cunoscut sub porecla „Castron”, deschide un nou capitol sumbru în povestea banalizării suferinței în era digitală. Prieten cu Vlad Pascu, protagonistul tragediei de la 2 Mai, Rareș a fost găsit fără viață într-un apartament din Sectorul 2, la o zi după ce fusese internat în urma unei tentative de suicid — și externat pe semnătură. Dar ceea ce șochează și mai tare este comportamentul lui Duma Tudor, zis „Maru”, un cunoscut dealer de droguri: în loc să-l ajute, l-a filmat în timp ce era vizibil sub influența drogurilor, într-o stare critică. Nu doar că nu a intervenit, dar a transmis live pe TikTok întreaga agonie. A făcut din suferința unui om o scenă virală. Un spectacol. Un trailer grotesc menit, poate, să stârnească fascinația celor care, mânați de curiozitate, vor să experimenteze și ei „extazuri” filmate pe TikTok. Practic, a fost un marketing al morții — cinic, rece, calculat — cu potențialul de a seduce viitori consumatori prin imaginea unei plăceri interzise care ucide încet, dar cu impact vizual garantat.
Cum am ajuns să privim agonia unui tânăr ca pe un reality-show digital
Pe TikTok, agonia nu mai e o metaforă. E un spectacol. Iar moartea — un conținut viral. Cazul lui Rareș Ion, tânărul român filmat în ultimele clipe de viață, în stare de sevraj, transformat în viral pe rețele, arată până unde a decăzut fibra morală a unui ecosistem digital dominat de algoritmi, cinism și adicție de conținut. În loc să fie ajutat, Rareș a fost filmat. În loc de compasiune, a primit like-uri. În loc de sprijin, a fost expus. Moartea sa a fost distribuită ca un videoclip de divertisment, iar tragedia personală a devenit produsul colectiv al unei lumi care și-a pierdut reperele.
Algoritmul nu are conștiință. Dar noi?
TikTok își etalează cu emfază politicile de protecție, pretinzând că interzice orice conținut care promovează drogurile, suferința extremă sau situațiile traumatice. Realitatea este mult mai sordidă. Platforma găzduiește constant materiale care încalcă aceste reguli, fiind incapabilă — sau neinteresată — să modereze eficient. În SUA, videoclipurile care promovează substanțe periculoase pentru culturism au strâns sute de milioane de vizualizări, deși contravin flagrant politicilor oficiale. În România, moartea unui adolescent a devenit virală fără ca platforma să intervină. Nimic nu i-a oprit pe utilizatori să vadă, să distribuie, să comenteze. Pentru TikTok, conținutul nu e etic — e doar viral sau nu.
Drepturile omului nu pot fi negociate în funcție de vizualizări
Cazul Rareș nu e doar o poveste tristă, ci o încălcare brutală a drepturilor fundamentale. Dreptul la viață privată a fost anulat de momentul în care agonia sa a fost postată online fără consimțământ. Dreptul la demnitate a fost călcat în picioare atunci când suferința sa a devenit sursă de like-uri și comentarii. Iar dreptul la protecție împotriva tratamentelor inumane este profund compromis într-un spațiu digital care expune minori la conținut traumatizant fără niciun filtru. Efectul psihologic asupra celor care văd astfel de clipuri — mai ales adolescenți — este devastator: anxietate, normalizarea consumului de droguri, desensibilizare față de suferință, pierderea empatiei, atrag atenția experții. Psihologii români sunt alertați de această epidemie de dependență de conținuturi periculoase de TikTok. Mulți se întreabă dacă TikTokul nu a devenit el însuși un drog la fel de puternic ca stupefiantele propriu zise. „Acest tip de conținut — șocant, intens, adesea toxic — nu e doar „entertainment” de consum rapid. Creează traumă. Creează dificultăți psihologice profunde, care se pot întinde pe ani întregi. Știu, pentru unii poate părea exagerat. Dar realitatea e că vor exista persoane urmărite toată viața de această formă de dependență emoțională, insidioasă, dar reală. TikTok nu e doar o aplicație. Pentru unii, devine un mediu formator. Și, din păcate, deformator. Nu e vorba de a demoniza platforma. E vorba de context: lipsa unor filtre eficiente, absența supravegherii umane reale și bombardamentul continuu cu stimuli emoționali pot destabiliza ușor o minte tânără. Conținutul devine normă. Norma devine standard de viață”, avertizează psihologul Nansi Lungu, lector Univ. dr. la catedra de Stiinte Cognitive, Universitatea Titu Maiorescu.
Specialistul punctează că din acel moment, vorbim deja despre efecte pe termen lung. „Experții spun clar: nu e suficientă moderarea automată. Avem nevoie de „filtru uman” — empatie, discernământ, responsabilitate. Altfel, riscăm să pregătim o generație care nu mai face diferența între autentic și artificial, între sănătate mintală și haos emoțional. Poate părea un diagnostic sumbru. Dar e, mai degrabă, o oglindă. Ne arată cât de departe suntem de o cultură digitală sănătoasă. Și cât de urgent e să începem să ne uităm cu adevărat la ce „hrănește” zilnic algoritmul mintea copiilor noștri.”, arată psihologul.
Un stat absent într-o țară cu copii care mor în direct
Tragedia lui Rareș e dublată de tăcerea complice a autorităților, mai susțin experții. În România, consumul de droguri în rândul tinerilor crește exponențial, dar răspunsul statului e birocratic, tardiv, superficial.
Centrele de sprijin sunt insuficiente, prevenția lipsește, iar campaniile de informare sunt decorative, mai spun experții. În același timp, statul tolerează lipsa de reglementare a platformelor digitale, care funcționează ca niște enclave autonome, scutite de orice responsabilitate juridică. Cine răspunde pentru trauma colectivă produsă de astfel de videoclipuri? Cine reglementează algoritmii? Cine apără copiii?
De la moartea expusă în mediu digital la moarte civică
Nu trebuie să fim experți în etică digitală ca să înțelegem cât de greșit este ce s-a întâmplat. Să postezi moartea cuiva nu este doar lipsit de empatie — este o formă de complicitate morală, spun psihologii. Să o distribui înseamnă să contribui la dezumanizarea celui care suferă. Să o vizionezi fără să o denunți înseamnă să fii parte din tăcerea care ucide de două ori: o dată biologic, o dată simbolic.
În 2024, TikTok a fost deja instrument de propagandă politică în România, infiltrat de mesaje conspiraționiste și rețele pro-ruse. Acum, în 2025, devine scena pe care se joacă tragedii reale, în direct, fără niciun fel de cenzură umană. Nu e vorba doar despre o platformă. E vorba despre o societate întreagă care a devenit spectator apatic la moarte. Ne uităm la clipuri cu tineri în sevraj, dăm scroll mai departe și ne întoarcem la meme-uri. Am pierdut simțul gravității, iar indiferența noastră e parte din problema mai mare: un proces lent de dezumanizare colectivă.
„Cum combatem consumul de droguri când adolescenții consuma un astfel de conținut cu un tânăr aflat în agonie? Din păcate, românii au fost nevoiți să asiste la încă o mare tragedie, cu final previzibil, aș spune. Parcă am mai fi avut nevoie de încă una… În trecut, a fost cazul accidentului din localitatea 2 Mai, din august 2023, care, deloc întâmplător, are legătură și cu moartea lui Rareș. După 2 Mai, România părea că s-a mișcat bine: legi noi, reorganizări, declarații și selfiuri sfornăitoare ale politicienilor aflați în perioada preelectorală și cea electorală. În esență, în stradă, <<la firul ierbii>> românul nu a simțit mai nimic. Fenomenul a crescut alarmant și incidentele ce crează emoție publică se succed amețitor. Prevenirea și programele pentru tineri sunt aproape inexistente, România nu are nicio clinică specializată pentru tratarea dependenței de droguri iar combaterea se zbate într-o mare de cazuri care, se pare că a acoperit-o”, spune și Cătălin Țone, expert antidrog.
El amintește și de Agenția Națională Antidrog și modul în care aceasta funcționează. „Mult-trâmbițata Agenție Guvernamentală Antidrog, cocoțată direct în subordonarea directă a primului-ministru a fost împărțită de coaliția aflată la guvernare ca un tort, pe felii și am asistat la numirea la conducere entității a unor oameni care nu cred că au văzut droguri în viața lor, nu legal. Peste toate astea, avem mediul online unde fiecare face aproape ce vrea, mai puțin boții politici, încolțiți insistent în ultimele luni. Dar pe boții drogurilor și ai degradării nu-i vede nimeni. Vedem în social media, minori și tineri care se droghează, vorbesc și îndeamnă la vicii cu nonșalantă. Ei sunt urmăriți, apreciați și chiar adulați de copiii noștri. Au devenit vedete. Tineri și minori aflați în agonie se zbat în crize și copiii noștri fie sunt șocați, fie se amuză, într-un val de șoc și dezumanizare ce le influențează negativ dezvoltarea psihică. Nu-i deloc greu să vedem ce se întâmplă sub ochii noștri, dar este greu să ne apucăm de treabă”, subliniază expertul.
Ce ar trebui să facă România? Amintește tot Cătălin Țone: „Putem lua și adapta măsurile adoptate în alte țări, precum: limitarea accesului la platforme, pe categorii de vârstă, filtrarea mesajelor, dezvoltarea capacității de investigare în mediul online, educație de profil, etc. Spre exemplu, începând cu 01.01.2025, Australia, în baza unor cercetări științifice, a limitat accesul ls social media a minorilor sub 16 ani, motivarea principală fiind una foarte clară, din care ar trebui să învățăm și noi: <<creierul în formare nu este pregătit să proceseze corect informațiile primite de acolo>>. În acest sens, am putea să facem lucruri bune pentru copiii noștri, asta dacă ne vor lasă prezindențiabilii care se visează șefi de brigăzi antidrog sau de DEA-uri mai mici”, conchide expertul antidrog.
TikTok în boxa acuzaților
Un proces fără precedent în Europa pune sub semnul întrebării responsabilitatea rețelelor sociale în fața tragediilor care se petrec, adesea în tăcere, în camerele adolescenților. La tribunalul din Créteil, șapte familii franceze au intentat o acțiune judiciară împotriva TikTok, acuzând platforma că a contribuit indirect, dar letal, la sinuciderea a doi tineri, ambii în vârstă de 15 ani. Miza? Algoritmul.
Mai mult decât un simplu flux de conținut, algoritmul TikTok este descris în plângerea părinților ca un mecanism care a capturat atenția copiilor și i-a expus sistematic la videoclipuri ce promovează sinuciderea, automutilarea și tulburările de alimentație. O spirală toxică de „engagement” care, spun familiile, a funcționat ca o cameră de ecou a suferinței psihice. „TikTok nu doar că nu a oprit propagarea acestor conținuturi, dar le-a amplificat. Copiii noștri nu au avut nicio șansă”, spune una dintre mame, citată de avocatul Laure Boutron-Marmion. În centrul cazului nu e doar suferința părinților, ci o întrebare esențială pentru era digitală: câtă responsabilitate poartă o platformă pentru ceea ce servește, prin algoritmi opaci, utilizatorilor săi cei mai vulnerabili?
Uniunea Europeană nu a interzis TikTok la nivel comunitar, dar a exprimat îngrijorări privind protecția datelor și siguranța utilizatorilor. Comisia Europeană și mai multe state membre (precum Belgia și Danemarca) au interzis TikTok pe dispozitivele de serviciu ale angajaților guvernamentali.
Cum scapă TikTok-ul de responsabilitate în România
Deși TikTok pretinde că are un sistem mixt de moderare – combinând algoritmi de inteligență artificială cu moderatori umani – realitatea din România arată un tablou dezechilibrat și profund disfuncțional. Platforma colaborează, la nivel global, cu aproximativ 20 de organizații de fact-checking acreditate, însă această arhitectură sofisticată cedează tocmai acolo unde este mai mare nevoie de filtrare reală: în zona resursei umane locale.
În România, spre deosebire de alte state ale Uniunii Europene, moderatorii angajați pentru a evalua conținuturile problematice – uneori de-a dreptul traumatizante – sunt plătiți mizerabil. Mulți dintre ei sunt extrem de tineri, fără pregătire psihologică, fără suport emoțional, fără mecanisme de reziliență. Puși față în față cu valuri de videoclipuri care conțin violență, suicid, abuzuri sau imagini șocante, cedează rapid. Cei mai mulți rezistă mai puțin de două săptămâni înainte de a-și da demisia.
Această rotație accelerată și abandonul emoțional al celor care ar trebui să protejeze spațiul virtual de derapaje grave reprezintă o vulnerabilitate sistemică. Practic, în loc ca moderarea să funcționeze ca o barieră de protecție, în România ea devine o zonă de epuizare psihică. În lipsa unei infrastructuri instituționale și financiare solide, algoritmii – și ei departe de a fi infailibili – rămân singura linie de apărare. Dar algoritmii nu simt, nu contextualizează, nu înțeleg trauma. Iar rezultatul este un TikTok în care conținuturi toxice, șocante, uneori letale, scapă controlului, se viralizează și ajung exact acolo unde produc cel mai mare rău: în universul fragil al adolescenților.
Bilanțul consumului în România
Aproximativ 130.000 de români consumă droguri în mod regulat, iar peste 20.000 sunt dependenți de opioide, mai ales heroină. În paralel, se înregistrează o creștere periculoasă a consumului de noi substanțe psihoactive, ieftine și imprevizibile. Statul nu are un sistem național coerent de monitorizare a consumului sau a mortalității prin supradoză, iar accesul la tratament este minimal: sub 15 centre publice de dezintoxicare în toată țara, cu servicii psihologice precare și fără programe reale de reintegrare.
România nu oferă nici măcar programe de reducere a riscurilor – schimbul de seringi e sporadic, naloxona nu este distribuită gratuit, iar serviciile mobile lipsesc cu desăvârșire. Totul este cronic subfinanțat: mai puțin de 10 milioane de euro pe an pentru întreaga politică antidrog, comparativ cu sute de milioane în alte state UE. În loc de sprijin, consumatorii primesc anchete penale și stigmatizare. Iar în lipsa unei strategii naționale coerente, sistemul se limitează la a gestiona ruinele.