REPORTAJ VIDEO Croaţia: Un şir nesfârşit de speranţă şi deznădejde
0Un sat croat de la graniţa cu Serbia a devenit noul punct zero al crizei refugiaţilor. În decurs de numai 72 de ore, peste 17.000 de persoane au intrat pe teritoriul Croaţiei, fiind transportaţi mai departe spre Ungaria şi Slovenia, ţări care au ezitat iniţial să-i primească. La Tovarnik, aşteptarea, speranţa şi deznădejdea refugiaţiilor pare să-i fi sleit de puteri pe cei care visează la Europa.
Din când în când, cineva strigă „Bus!“ şi mulţimea se prelinge de sub puţinele locuri umbrite din limba de pământ a graniţei sârbo-croate. Câteva clipe mai târziu, gâturile lungite spre începutul cozii se răsucesc deznădăjduite înapoi pe corpurile arse de soare. „Doar zvonuri! Numai zvonuri”, exclamă a lehamite Abdul Rahman, un sirian de 44 de ani. Acesta a plecat în urmă cu o lună din Hama, un oraş din vestul Siriei, distrus de bombardamentele regimului Assad.
Bărbatul se uită spre mine, mă măsoară din cap până-n picioare şi mă întreabă, într-o română destul de bună, dacă ştiu când va sosi următorul autobuz. „Am văzut maşina cu numere de România şi m-am gândit că tu eşti. Şi eu am locuit în Bucureşti, la Obor”, se confesează sirianul.
Timp de şase ani, între '93 şi '99, Abdul a locuit în România, ocupându-se „cu afaceri mărunte, dar care mergeau binişor”, îmi explică în timp ce-şi caută din privire locul înapoi la coadă. Era tânăr pe atunci şi, ca orice bărbat ajuns la maturitate, mai ales într-o ţară distrusă de ororile războiului, îşi idealizează timpul petrecut în ţara noastră. „Era bine în România. Mergeau afacerile, erau fete frumoase şi oamenii erau primitori. Ah, ce viaţă am avut acolo şi uite unde am ajuns acum!”, oftează bărbatul.
Abdul Rahman și familia sa FOTO Mircea Barbu
Împreună cu soţia şi cu cei doi copii, acesta e prins de câteva săptămâni bune în limbo-ul declaraţiilor politice ale autorităţilor din Ungaria, Serbia şi Croaţia, care nu mai contenesc să se învinuiască unii pe alţii pentru valul de refugiaţi. „Cu ce sunt eu de vină că ţara mea e distrusă de nenorociţii ăia (n.r. - Statul Islamic şi regimul Assad)? Crezi că eu am vrut să plec şi să-mi las casa, afacerile, familia şi viaţa din Siria pentru un drum ca ăsta? Mai am 30 de euro toţi banii. Peste tot pe unde am fost, Macedonia, Serbia, toţi vor bani de la noi. Bani peste bani!”, se confesează bărbatul în timp ce soţia lui, Jahida, întinde o pătura pe un petic de iarbă uscat şi desface o pungă cu pâine uscată şi două conserve de peşte.
Vor fi nevoiţi să aştepte la coada asta câteva ore bune, dacă nu chiar zile. Deşi autorităţile croate au pus la dispoziţie un număr impresionat de autobuze – şase plecând în fiecare oră de aici spre graniţa cu Ungaria sau Slovenia – e evident pentru oricine că logistica e insuficientă pentru valul uriaş de oameni care aşteaptă să meargă mai departe spre Slovenia sau Ungaria. Taxiurile sunt ca şi inexistente în Tovarnik, un sat de doar două mii de suflete. Şi oricum, autorităţile croate nu permit migranţilor să plece de capul lor prin ţară. Chiar şi cei prinşi rătăcind prin câmp sunt aduşi la coada ce şerpuieşte sub arşiţa soarelui de septembrie.
O femeie din Afganistan aşteaptă la coadă în Tovarnik FOTO Mircea Barbu
„Bus!”, se aude din nou din mulţime şi Abdul se ridică în picioare, cu corpul arcuit şi tensionat ca cineva care se pregăteşte pentru un sprint la maraton. Şi de data aceasta e doar o alarmă falsă. „Doar zvonuri! Numai zvonuri”, exclamă din nou sirianul, în timp soţia şi cei doi copii se uită miraţi în jur. Baiatul , Saleh (12 ani), visează să practice înotul şi să devină un sportiv de performanţă. Poartă un tricou roşu, prăfuit, pe care scrie „Keep calm and geek on!”, (n.r.- „Rămâi calm şi continuă să fii un tocilar”), un slogan popular printre adolescenţii din toată lumea, inspirat de moda britanică. Fetiţa, Amal (13 ani) e ceva mai nehotărâtă în ceea ce priveşte viitorul. Ar vrea să devină medic, dar nu e încă sigură. În ciuda condiţiilor extrem de dure din ultimele săptămâni, de când au plecat din Siria, micuţii par să fie destul de optimişti cu privire la viitorul lor.
Care, susţine tatăl, speră să fie în Germania, Suedia sau Danemarcă. „De ce nu în România? Doar ştiţi limba, nu?”, întreb aşa cum am întrebat în ultimele zile zeci, poate sute de persoane. Abdul se declară surprins. „Nu ştiam că România primeşte refugiaţi ca noi! Nu ne-a spus nimeni. Eu am auzit doar că Germania ar fi dispusă să ne primească.”
Vestea că Germania primeşte un număr nelimitat de aplicaţii pentru statutul de refugiat a pus în mişcare o mare de oameni, în căutarea unui refugiu din calea războiului, dar şi a unei vieţi mai bune. Imposibil de separat, teama de război şi aspiraţia către o viaţă mai bună au rezultat în dezbateri intense dacă sutele de mii de oameni care traversează Balcanii în aceste zile sunt refugiaţi sau simpli imigranţi economici. „Sunt câte puţin din amândouă. Doar în diferite grade”, susţine Tim Muller, un voluntar cu SOS Konvoy, un ONG format ad-hoc din tineri care provin din mai toate ţările europene. „Dacă pentru cineva din Siria motivul este predominant războiul, acelaşi lucru, dar într-o mai mică măsură, e valabil şi pentru o persoană din Afganistan. E treaba celor care procesează aceste cereri să decidă cine e şi cine nu e îndreptăţit să primească statutul de refugiat pe teritoriul Uniunii Europene”, susţine neamţul, în timp ce împarte pături şi apă sutelor de migranţi aşezaţi la cozi interminabile pentru puţinele ajutoare care au sosit aici în ultimele ore.
Tim Muller voluntar la Tovarnik FOTO Mircea Barbu
Abdul a primit câteva banane, o pungă cu mere şi trei sticle de apă. Pentru familia sa, e „mai mult decât suficient.” Din cauza oboselii, aceştia au mâncat din ce în ce mai puţin în ultimele zile, ajungând să consume doar lapte şi coji de pâine uscată. „Vom reuşi să trecem şi peste asta. Şi când totul se va rezolva, îmi voi duce familia în vizită în România!”, zâmbeşte încrezător bărbatul, în timp ce familia îl aprobă din priviri. Între timp, seara se aşterne peste Tovarnik şi următorul convoi de autobuze se lasă în continuare aşteptat de miile de suflete aliniate la porţile Europei.