EXCLUSIV Curtea Supremă, despre şpaga lui Adrian Severin: „Exprimă o gravă degradare morală”

Curtea Supremă arată că probele din dosarul fostului europarlamentar Adrian Severin dovedesc că acesta este vinovat de luare de mită şi de trafic de influenţă. Judecătorii au demontat toate apărările făcute de politician şi au explicat că acesta a acţionat doar pentru a primi banii promişi.

Adrian Severin (62 de ani) a afectat prin faptele sale prestigiul Parlamentului European şi a României. Aceasta este concluzia Curţii Supreme, potrivit motivării sentinţei prin care politicianul a  fost condamnat la trei ani şi trei luni pentru luare de mită şi trafic de influenţă, în dosarul „Şpagă contra amendamente în Parlamentul European”. Severin şi procurorii DNA au contestat sentinţa la Completul de 5 judecători, iar din toamnă va începe judecarea apelului.

Judecătorii au arătat că Severin a avut în timpul procesului „o conduită procesuală nesinceră, aproape de neasumarea faptelor”. Până şi CV-ul încărcat de demniţăţi a fost în defavoarea politicianului, potrivit magistraţilor. Acesta consemna că Severin are „experienţă în demnităţi publice, dar pe care a nesocotit-o cu o gravă intenţie infracţională, conduita sa procesuală, nesinceră, aproape de neasumarea, în nici un moment, a faptului că şi-a încălcat îndatoririle pentru care a fost votat ca reprezentant al României în Parlamentul European în schimbul obţinerii de bani necuveniţi”.

Apărarea politicianului, desfiinţată

Magistraţii Curţii Supreme au desfiinţat în motivarea de aproape 100 de pagini toate apărările lui Severin. În primul rând, interceptările realizate de cei doi jurnalişti de la publicaţia britanică „The Sunday Times”, care i-au oferit 100.000 de euro lui Severin, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, au fost considerate probe.

„În cauză, la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, acuzaţiile aduse inculpatului Severin Adrian sunt fundamentate atât pe probe directe (declaraţii de martori), cât şi pe probe indirecte (înregistrările audio-video în mediu ambiental, e-mail-uri, convorbiri telefonice)”, arată magistraţii.  Alte probe care au cântărit la condamnare: declaraţiile ziariştilor britanici Jonathan Calvert şi Claire Newell, a asistentelor lui Severin, mesaje electronice de tip e-mail dintre jurnalişti şi fostul europralamentar, mai multe documente şi acte bancare.

„Pot, pot să vă ofer asta”

Curtea Supremă a explicat că cele două infracţiuni reţinute lui Severin, luare de mită şi trafic de inflenţă,  s-au consumat în momentul acceptării, respectiv al pretinderii celor două sume de bani.  „Cei 100.000 euro anual şi 4000 de euro suplimentar pentru o zi lucrată reprezintă obiectul luării de mită, respectiv avantaje materiale”, au conchis judecătorii.

Una din interceptări, reprodusă de judecători, arată că Severin a acceptat banii de la cei doi jurnalisti britanici, într-o discuţie din decembrie 2010, la restaurantul membrilor Parlamentului de la Strasbourg. „Ceea ce aveţi nevoie îmi este clar, cu cât îmi explicaţi mai mult, cu atât sunt mai consolidat în acel sentiment şi percepţie că da, ştiu ce vă trebuie şi pot, pot să vă ofer asta”, ar fi fost acceptul lui Severin.

"Înalta Curte, reţine că în drept, infracţiunea de luare de mită, infracţiune cu consumare anticipată, înseamnă, în cauză, acceptarea promisiunii de bani, simplul act consumă infracţiunea, ceea ce înseamnă atingerea relaţiilor sociale ocrotite, respectiv exercitarea, cu probitate, de către agentul public, funcţionar, a îndatoririlor de serviciu încredinţate, actul de abatere de la moralitate, de la datorie, act ce exprimă o gravă degradare morală, un abuz de putere, de funcţie din partea persoanei care a fost investită cu exerciţiul acesteia, săvârşit în scopul obţinerii de avantaje materiale, luarea de mită, cea mai gravă şi periculoasă faptă de corupţie şubrejind, dinamitând existenţa societăţii organizate, a statului, deci lezează inclusiv interesele legitime ale particularilor”, au motivat magistraţii.

„Cereţi-mi orice!”

Curtea Supremă a mai arătat că Severin a acţionat doar pentru a primi banii promişi, „promovarea amendamentelor propuse lui neavând nicio semnificaţie sau interes politic, dimpotrivă, discuţiile relevând că el îşi expune atenţia spre orice temă, dacă acel client dorea aceasta, indiferent că era vorba de Directiva privind deşeurile de echipamente electronice sau electrice sau de schema de garantare a depozitelor bancare, el spunându-le jurnaliştilor britanici: <<Cereţi-mi orice>>”. În sprijinirea acestei idei, a cântărit şi declaraţia fostului europarlamentar Sebastian Bodu, care a arătat că Severin este „de dreapta infiltrat în rândurile stângii”, atunci când a fost întrebat cum se face că un parlamentar de stânga susţine un amendament de dreapta.

„Materialul probator expus pe larg în prezenta relevă, fără dubii, că inculpatul Severin Adrian a înţeles şi a ştiut că în calitate de europarlamentar a acceptat înţelegerea că suma de 100.000 euro anual este pentru a susţine interesele, amendamentele clienţilor firmei Taylor Jones”, este concluzia Curţii Supreme.

Magistraţii arată că stenogramele dezvăluie că Severin era conştient că acţiunile sale nu sunt legale, atunci când a cerut ca în contractual de consultanţă să nu apară că este retribuit pentru activitatea de europarlamentar. „Şi astfel, parlamentar sună ca şi cum sunt membru parlamentar şi vând, de asemenea, da, ca parlamentar, precum şi munca mea … Consultant politic este … Deoarece parlamentar este mai legat de poziţia mea”, spunea Severin. „Da, dar oricum nu am folosit cuvântul lobby aici. Ceea ce e mai bine. Consultanţa e ceva… lobby e altceva”, este o altă replică a lui Severin, evidenţiată de Curtea Supremă.

Apărarea lui Adrian Severin

În pledoariile sale, Adrian Severin a arătat că acţiunea jurnaliştilor britanici este o „o înscenare, de afară, făcută de jurnalişti amărâţi, în realitate problema fiind de siguranţă naţională, orchestrată din afara României, dar cu complicitatea României, pentru a-l compromite şi a-l scoate din jocul geo-politic, România suportând consecinţe importante pe planul rolului său extern euro-atlantic odată ce singurul român care a ocupat concomitent mai multe poziţii cheie în politică a fost astfel înlăturat”. Curtea a respins aceste aserţiuni, pe motiv că „nu diminuează periculozitatea infracţiunilor şi nu au relevanţă şi nici consistenţă pentru a-i atenua răspunderea penală”.

 Severin a mai făcut referre la demersul celor doi jurnalişti, şi spus că în  „înscenarea pusă la cale” de aceştia a „inventat” subiecţi ireali, astfel, interesul deci pentru problematica legislaţiei europene ar fi fost unul simulat şi obscur. „Inculpatul, acţionând în maniera expusă, a adus atingere relaţiilor sociale care sunt proprii bunei funcţionări a Parlamentului  European, deci interesul simulat şi obscur nu are relevanţă”, motivează judecătorii. „Celelalte apărări ale inculpatului, de genul adresării sale pentru istorie, nu formează obiectul analizei cauzei penale”, au fost la obiect magistraţii.

„Adrian Severin s-a implicat în modificarea legislaţiei europene în folosul unor terţi”, Curtea Supremă.

„Presa are rol important în asigurarea transparenţei”

„Se reţine că probele administrate în cauză, dovedesc, cert, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpatul Severin Adrian”, este concluzia Curţii Supreme. Magistraţii arată că împrejurarea că din dialogurile politicianului cu cei doi jurnalişti nu apare menţionată, strict, în sensul „îţi dăm” sau „cer” o sumă de bani, „nu poate conduce la concluzia inexistenţei infracţiunilor de luare de mită şi de trafic de influenţă, dialogurile fiind explicitate prin prisma întregului probatoriu”.

Curtea Supremă a arătat şi care a fost rolul presei de investigaţie în acest caz şi limitele în care acţionează aceasta: „Presa, în accepţiunea documentelor GRECO (Grupul de state împotriva corupţiei- organism al Consiliului Europei- n.r.), are rol important în asigurarea transparenţei în viaţa publică, este liberă, la fel jurnalismul de investigaţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat libertatea de exprimare a acesteia, elementul important subliniat fiind rolul său indispensabil într-o societate democratică”. 

Condamnări şi pentru Strasser şi Thaler

„Folosirea de către martorii jurnalişti britanici, a tehnicilor ascunse, în sine, este permisă de art.23 din Convenţia penală privind corupţia (…) şi nu poate aduce atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil, înregistrările nefiind singurele probe ale cauzei, toate având aceeaşi valoare probantă”, au repetat magistraţii. 

De altfel, în baza aceleiaşi anchete jurnalistice, şi alţi europarlamentari implicaţi în acest caz au fost condmnaţi în ţările lor de origine: austriacul  Ernst Strasser (3 ani de  închisoare) şi slovenul Zoran Thaler (2 ani şi 6 luni de închisoare).