Sursa Panama Papers îşi explică pentru prima dată demersul în manifestul „Revoluţia va fi numerică“
0Misteriosul avertizor de integritate de la originea „Panama Papers“, care utiliza în comunicările cu Süddeutsche Zeitung pseudonimul „John Doe“, un nume folosit pentru a desemna o persoană anonimă în adminsitraţiile anglo-saxone, a decis să dezvăluie un pic mai mult despre el şi demersul său, printr-un manifest intitulat "Revoluţia va fi numerică" pe care l-a trimis ziarului german, relatează Le Monde.
El a făcut acest lucru la o lună de la lansarea dezvăluirilor comune ale Consorţiului Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie (ICIJ) şi celor 100 de publicaţii partenere ale acestuia, inclusiv Le Monde, în baza celor 11,5 milioane de documente pe care li le-a furnizat.
Jurnaliştii de la cotidianul din Munchen au confirmat că acest text a fost transmis de către John Doe, care a folosit aceleaşi metode de verificare a identităţii ca în timpul precedentelor lor întâlniri online.
Le Monde şi alte 108 redacţii din 70 de ţări, coordonate de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie, au avut acces la o masă de informaţii fără precedent care proiectează o lumină crudă asupra lumii opace a finanţelor offshore şi paradisurilor fiscale.
Cele 11,5 milioane de fişiere provin din arhivele cabinetului panamez Mossack Fonseca - specializat în înregistrarea societăţilor offshore - din perioada 1977-2015. Aceasta este cea mai mare scurgere de informaţii exploatată vreodată de presă.
Panama Papers arată că, în afară de mii de anonimi, numeroşi şefi de stat, miliardari, nume mari din sport, celebrităţi sau personaliztăţi vizate de interdicţii internaţionale au recurs la aranjamente offshore pentru a-şi disimula activele.
Avertizorul de integritate nu-şi dezvăluie identitatea în manifest, însă precizează că nu a lucrat niciodată "pentru vreun Guvern sau serviciu de informaţii, nici direct şi nici în calitate de consultant". El nu-şi dezvăluie identitatea, dar evocă cu insistenţă, într-o engleză foarte îngrijită, situaţia politică din Statele Unite şi Regatul Unit.
O îndoială persista, până acum, în legătură cu motivaţiile sale. Voia să obţină bani - este cunoscut faptul că o parte a datelor cabinetului de afaceri panamez Mossack Fonseca a fost vândută autorităţilor germane, americane şi britanice - sau să servească interesul general - el a predat gratuit ansamblul acestei scurgeri (leak, în engleză) Süddeutsche Zeitung -?
Acest manifest tinde să confirme a doua variantă, atât de înverşunat critică un sistem de "corupţie masivă şi genralizată", care generează inegalităţi sociale, un sistem permis în opinia lui de derive deontologice în meseria de avocat de afaceri, de impunitatea celor mai bogaţi şi de absenţa curajului reprezentanţilor politici de a le pune capăt.
"Am decis să denunţ Mossack Fonseca pentru că m-am gândit că fondatorii, angajaţii şi clienţii (cabinetului) aveau de răspuns pentru rolul lor în aceste crime, dintre care doar unele au fost dezvăluite până acum", explică John Doe.
El apreciază că jurnaliştii "au declarat, pe bună dreptate, că nu puteau furniza (documentele) administraţiilor competente", însă el se declară "pregătit să coopereze cu autorităţile în măsura mijloacelor (sale)", pentru că "mii de proceduri judiciare ar putea decurge din Panama papers, numai dacă autorităţile judiciare pot avea acces la documente şi (pot să le) evalueze".
El nu a precizat dacă predarea documentelor se va face gratuit, dar îşi leagă cooperarea de îndeplinirea unei condiţii, şi anume protecţia sa în calitate de avertizor de integritate.
"Atât timp cât guvernele nu vor fi implementat protecţii juridice pentru avertizorii de integritate, autorităţile vor depinde de propriile resurse sau de munca presei pentru a accede la documente", avertizează el, citând necazurile lui Edward Snowden (NSA), Bradley Birkenfeld (UBS) şi Antoine Deltour (LuxLeaks), care şi-au văzut "viaţa distrusă după ce au contribuit la a face lumină în abuzuri evidente".
Avertizorul de integritate nu este, de altfel, tocmai afectuos cu mass-mediae şi denunţă derive "în cazul multor grupuri de infromaţii (care) au devenit caricaturi a ceea ce erau": "miliardari particulari par să vadă în proprietatea unui ziar un simplu hobby, limitând acoperirea unor subiecte grave care-i privesc pe cei mai bogaţi, iar jurnalismul de investigaţie serios duce lipsă de finanţare".
El stabileşte o legătură directă între modelul capitalist de presă şi absenţa reacţiilor mai multor "media cel mai importante şi competente din lume", cărora dă asigurări că le-a propus, într-o primă fază, datele de la Mossack Fonseca: "niciunul (...) nu a arătat vreun interes pentru această poveste".
Şi mai uimitor, John Doe dă asigurări că "inclusiv WikiLeaks nu a dat curs unor multiple solicitări prin intermediul formularului său de semnalare" - în contextul în care chiar organizaţia lui Julian Assange a criticat tratamentul aplicat Panama papers de către ICIJ şi a dat asigurări că ea ar publica scurgerea în totalitate, dacă ar fi în posesia ei.
În maniera unui Edward Snowden, care a devenit purtătorul de cuvânt al luptei împotriva supravegherii generalizate, John Doe îndeamnă "să se deschidă ochii" în vederea reformării radicale a unui sistem "pe care noi îl numim în continuare capitalism, dar care se apropie mai mult de o scalvie economică".
"A venit vremea (...) unei acţiuni veritabile", apreciază el, citând claie la grămadă transparenţa registrelor comerciale ale întregii lumi, o mai bună reglementare a profesiei de avocat şi o reformă a finanţării campaniilor americane în vederea despărţirii legăturii financiare dintre aleşi şi cei mai bogaţi.
În opinia sa, impactul provocat de cei 2.600 de gigaocteţi de date Panama papers este ilustrarea faptului că arma reţinerii de informaţii, care s-a substituit forţei militare cu scopul de a "supune poporul" interesului celor puternici, poate fi combătută cu ajutorul noilor tehnologii ale informaţiei.
"De la început şi până la sfârşit, de la naşterea şi până la difuzarea sa mediatică globală, următoarea revoluţie va fi numerică", conchide el.
Casa Albă a anunţat joi, 5 mai, un ansamblu de măsuri în vederea obligării întreprinderilor să facă publice mai multe informaţii despre proprietarii lor. Cu obiectivul declarat de a reduce evaziunea fiscală şi recurgerea la nume de împrumut în paradisuri fiscale.
Secretarul Trezoreriei Jacob Lew angajează Congresul să adopte o legislaţie care va permite sporirea transparenţei. Băncile ar putea fi obligate să îşi identifice proprietarii companiilor clienţilor.
De asemenea, societăţile deţinute de către acţionari străini ar urma să fie obligate să raporteze fiscului american (IRS). Jacob Lew le cere totodată senatorilor să ratifice opt tratate fiscale rămase în suspans.