Chiar foloseste cuiva "precedentul Kosovo"?

Declaratia de independenta a Kosovo relanseaza câteva dezbateri fundamentale în relatiile internationale - de la principiul integritatii teritoriale a statelor pâna la locul Rusiei în

Declaratia de independenta a Kosovo relanseaza câteva dezbateri fundamentale în relatiile internationale - de la principiul integritatii teritoriale a statelor pâna la locul Rusiei în sistemul de securitate european. Pentru o serie de state afectate de miscari secesioniste însa, cea mai delicata discutie politica se refera la asa-numitul "precedent Kosovo"; pe care s-ar putea sa nu si-l doreasca.

Kosovo este un precedent atât timp cât actori politici relevanti - Abhazia, Transnistria, Ciprul de Nord, Rusia sau R. Moldova - cred ca este un precedent. Statele din Uniunea Europeana care ezita sa recunoasca declaratia unilaterala de independenta a Kosovo admit implicit aceasta situatie drept un precedent. Pentru alti actori politici internationali, secesiunea unilaterala a Kosovo nu constituie un precedent. De exemplu, Macedonia, statul cel mai afectat de situatia din Kosovo, a recunoscut noul stat, refuzându-i acestei situatii laurii unui "precedent". La fel au procedat alte tari cu probleme secesioniste, ca Turcia sau Belgia.

Dezbaterile pe marginea impactului Kosovo vor continua multi ani. Important e sa folosim argumente care ar limita aplicabilitatea acestui precedent pentru state cu integritate teritoriala fragila. Principala dilema nu tine de faptul daca statul Kosovo este sau nu un precedent, ci cum definim acest precedent.

Precedentul si conflictele postsovietice

Kosovo constituie mai multe precedente. Unele dintre ele convenabile unor regiuni secesioniste ca Abhazia sau Transnistria, altele nu.

Kosovo este un precedent al unei regiuni care se misca spre independenta în calitate de protectorat international, guvernat de ONU, cu trupe NATO (acceptate de Serbia prin acordul de la Kumanovo din iunie 1999), în care alegerile sunt organizate de comunitatea internationala. Kosovo a fost guvernat de ONU între 1999 si 2008.

Acum, aplicarea acestor "precedente" inspirate din Kosovo în cazurile conflictelor postsovietice ridica urmatoarele întrebari: este gata Rusia sa accepte statutul de protectorat international pentru Abhazia? Dar trupe NATO în Osetia de Sud sau Transnistria (chiar si împreuna cu trupe rusesti)? Este gata guvernul transnistrean sa accepte organizarea repetata a alegerilor în Transnistria de catre OSCE? Este gata Transnistria sau Osetia de Sud sa fie guvernata de UE sau ONU timp de 8-10 ani, înainte de a discuta daca i se acorda independenta sau nu? Raspunsurile la aceste întrebari i-ar face pe multi la Moscova, Tiraspol sau Suhumi sa nu mai vorbeasca de precedentul Kosovo. Pentru Rusia, o astfel de aplicare a "precedentului Kosovo" ar duce la pierderea monopolului de influenta în aceste regiuni secesioniste.

Alt precedent în cazul regiunii Kosovo este cel al "independentei conditionale", în care regiunea se misca spre independenta în urma implementarii unor standarde de guvernare si protectia drepturilor minoritatilor. Situatia sârbilor din Kosovo este foarte dificila. Dar în Abhazia si Nagorno-Karabah nici nu se pune problema revenirii refugiatilor georgieni sau azeri (decât dupa acceptarea independentei). În Abhazia, revenirea georgienilor i-ar transforma pe abhazi într-o minoritate clara. Pâna la conflictul din 1993, abhazii reprezentau 18% din populatia regiunii (iar georgienii, 48%).

"Precedentul Kosovo" este recunoasterea internationala a separarii unilaterale a unei regiuni în care majoritatea absoluta a populatiei dintr-o regiune a fost supusa epurarilor etnice de catre statul gazda (Serbia). Elementul-cheie din acest precedent îl constituie "epurarile etnice", nu secesiunea. Nici Abhazia, nici Osetia de Sud, nici Transnistria nu au avut vreodata realitatile demografice ale Kosovo (în Nagorno-Karabah, situatia demografica era similara cu Kosovo). În Transnistria si Osetia de Sud nu au existat nici macar intentii de a recurge la epurari etnice (în fiecare conflict au murit aproximativ 1.000 de oameni), iar în Abhazia georgienii au fost principalele victime ale epurarilor etnice, cu multe crime de razboi de ambele parti.

În lume nu exista conflicte secesioniste similare. {i nici precedente aplicate similar.

Efecte globale?

Deseori este invocat faptul ca precedentul Kosovo ar afecta alte state europene sau Canada. Aceste paralele au un bun efect propagandistic, dar sunt departe de realitate. În Quebec, Irlanda de Nord si Scotia, statul canadian si, respectiv, cel britanic au acceptat de mult principiul ca, daca majoritatea populatiei din aceste regiuni va vota în favoarea secesiunii, aceasta va fi acceptata. |nsa în niciuna din aceste regiuni nu exista majoritati pentru secesiune. |n Quebec au fost doua referendumuri care au respins independenta. Nici în Catalunia (Spania) nu exista o majoritate proindependenta. La recentele alegeri din Spania, partidele prosecesiune din Catalunia si }ara Bascilor au obtinut mai putine voturi decât anterior. {i asta la mai putin de o luna dupa declararea independentei Kosovo, un eveniment cu efecte presupus globale. În Belgia, posibilitatea secesiunii este acceptata în principiu (nu neaparat dorita) de ambele comunitati.

"Precedentul Kosovo" se transforma treptat într-un element din "precedentul Taiwan" - teritoriu recunoscut de unele state, dar nu de altele.

Sigur, exista diferente. Dar în relatiile internationale nu exista state sau situatii similare. Importanta "globala" a Kosovo nu trebuie exagerata.

Agentii precedentului Kosovo

Paradoxal, reactiile u-nor state care se opun independentei Kosovo, de fapt, o promoveaza. De exemplu, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o declaratie care mentioneaza ca situatia din Kosovo "contribuie în mod direct la provocarea separatismului, unul dintre principalele pericole ale secolului XXI, genereaza escaladarea tensiunii nu numai în Balcani si în întreaga Europa, dar si într-un sir de alte regiuni ale lumii". În esenta, declaratia parlamentului, în loc sa delimiteze problema transnistreana de precedentul Kosovo, arunca în aceeasi oala toate separatismele din lume. Inclusiv Transnistria. În plus, declaratia Parlamentului Moldovei accepta definitia ruso-abhazo-transnistreana a "precedentului Kosovo".

Bunaoara, reactia Georgiei a fost exact opusa. Presedintele Saakasvili a declarat: "E o diferenta mare dintre situatia din Kosovo si Georgia. Kosovarii sunt si ei victime ale epurarilor etnice, pe când în regiunile separatiste ale Georgiei, anume autoritatile separatiste au recurs la epurari etnice". Deci, în loc sa arunce toate separatismele în acelasi cos, a fost evidentiat argumentul central care a dus la independenta Kosovo si care nu este valabil în Georgia (si Moldova).

|nceputul unei dezbateri

Independenta Kosovo nu reprezinta un precedent, ci o serie de precedente. Multe dintre aspectele carora nu ar fi acceptabile Rusiei sau regiunilor secesioniste postsovietice. Recunoasterea in-ternationala a secesiunii unilaterale a Kosovo (definitia invocata de Rusia) este o realitate, dar practic toate regiunile secesioniste postsovietice sunt foarte, foarte departe de realitatile care au propulsat Kosovo spre independenta. Daca se doreste evitarea asa-numitului "precedent Kosovo", trebuie rediscutata, în primul rând, definitia acestui concept. Atunci, "precedentul Kosovo" va deveni mai putin atractiv pentru Transnistria sau Abhazia si mai putin înfricosator pentru Moldova, România sau Grecia.

Nicu Popescu este cercetator la European Council for Foreign Relations (ECFR) din Londra