„Vreau să fac puşcărie în închisorile din România“

Un conaţional dintr-un penitenciar din Peninsulă se roagă de şase ani de autorităţi să fie extrădat, în condiţiile în care politicienii au tot promis trimiterea deţinuţilor acasă.Problemele lui Aurel Cornel Uluceanu (40 de ani), din Timişoara, au început la 11 martie 2003, când a fost arestat la Torino.

Bărbatul a fost acuzat de trafic de droguri, tăinuire, spălare de bani şi falsificare a cărţilor de credit. Pe numele său a fost emis un mandat internaţional de arestare pentru trafic de droguri.

El era căutat şi de Poliţia Română prin Interpol. La trei luni după ce a fost arestat, Guvernul României a cerut extrădarea românului, dar a fost refuzat. Au urmat alte două cereri la care nu a mai primit niciun răspuns.

Aurel a încercat să se împace cu ideea că trebuie să-şi petreacă următorii opt ani şi 11 luni în închisoarea italiană şi a început să meargă la cursuri, la şcoala profesională.

Deţinutul a lucrat ca bucătar pentru penitenciar, iar în prezent este şef peste o echipă de 20 de oameni. Chiar dacă este în închisoare, el munceşte cu carte de muncă pentru o firmă de catering.

Condamnat în lipsă în România

Procesul din România s-a judecat în lipsa lui Aurel şi a fost condamnat la şapte ani de puşcărie. Pentru fiecare termen al procesului, el a primit câte o citaţie din România pentru a se prezenta în sala de judecată.

Românul consideră că acuzaţiile care i se aduc la procesul din ţară sunt nefondate şi el nu a avut posibilitatea să se apere. „De ce în toţi aceşti ani nu m-a căutat nimeni din România să mă interogheze? Se ştie că eu mă aflu la Torino în puşcărie. Nimeni nu a venit să mă întrebe dacă sunt vinovat sau nu, ba zic că eu mă sustrag procesului”, spune Aurel.

Procesul din România încă nu s-a încheiat, urmând audierea la Curtea de Casaţie din Bucureşti în luna octombrie 2009. Aurel se zbate să obţină extrădarea până atunci pentru a putea fi prezent. De aceea a făcut două cereri de expulzare, în septembrie 2008 şi în martie 2009. El nu a primit însă niciun răspuns.

Acordul bilateral nu se aplică

În ultimele luni a scris zeci de scrisori adresate atât autorităţilor italiene şi române, cât şi Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, însă fără rezultat. Aurel doreşte să-şi ispăşească ce a mai rămas din pedeapsă în România pentru a fi mai aproape de familia sa. Mama şi sora sa sunt bolnave şi nu le-a mai văzut de şase ani. Soţia sa călătoreşte de la Timişoara la Torino o dată la fiecare trei luni, de când este închis Aurel în închisoarea italiană.

Ministrul de Interne italian, Roberto Maroni, a anunţat în repetate rânduri semnarea de acorduri bilaterale cu România pentru repatrierea deţinuţilor şi i-a asigurat pe italieni că străinii nu vor mai face puşcărie pe banii contribuabililor din Italia.

„Eu am toate actele în regulă pentru a fi extrădat şi totuşi autorităţile italiene nu o fac. Pe cine vor să extrădeze, pe cei care nu cer acest lucru? Ar trebui să răspundă mai întâi cererilor de extrădare înaintate de deţinuţii români şi după aceea să vorbească la televizor despre acorduri bilaterale pentru a-i trimite pe toţi acasă”, spune Aurel.

Multă birocraţie

Birocraţia din două ţări îl împiedică pe un deţinut român din Italia să se prezinte la un proces din România. Ministrul de Interne, Roberto Maroni, s-a lăudat de mai multe ori cu repatrierea deţinuţilor.

Eu am toate actele în regulă pentru a fi extrădat şi totuşi autorităţile italiene nu o fac. Pe cine vor să extrădeze, pe cei care nu cer acest lucru?

Aurel Cornel Uluceanu
deţinut