Ce riscuri implică o călătorie spre Marte

Un cuplu ar putea zbura spre Marte în 2018, în cadrul proiectului Inspiration Mars. Drumul ar dura, în total 501 zile, iar astronauţii ar fi supuşi unui număr mare de riscuri care le-ar putea afecta atât sănătate mintală, dar şi cea fizică, potrivit Cristian Science Monitor.

Proiectul, finanţat de turistul spaţial Denis Tito, s-ar putea transforma în varianta spaţială a reality-show-ului „Supravieţuitorul”. Cuplul care va fi selectat pentru a participa la misiune va avea nevoie de o pregătire intensă, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. 

Deocamdată, cei pasionaţi de ideea de călătorie interspaţială se înghesuie în habitaturi închise timp de câteva luni pentru a învăţa cum să evite transformarea unei misiuni spaţiale într-o versiune a emisiunii „Supravieţuitorul”. Oamenii de ştiinţă fac fel de fel de experimente în laboratoare iar NASA se foloseşte de Staţia Spaţială Internaţională pentru a afla cum sunt afectaţi oamenii de viaţa în spaţiu. Factorii cei mai importanţi care trebuie luaţi în calcul sunt lipsa gravitaţiei şi lipsa unui ciclu zi-noapte.

„Odată ce au părăsit planeta, nu se vor mai putea da jos”, atrage atenţia Jayne Poynter, preşedinte şi cofondator al companiei care lucrează la sistemele de menţinere a vieţii care vor fi integrate pe nava Inspiration Mars.

Mediul în care cele două persoane îşi vor petrece mai bine de un an din viaţă este plin de pericole. Ei vor fi expuşi la radiaţii cosmice iar mesajele transmise de cei doi vor ajunge pe Pământ cu 40 de minute întârziere, lucru care se poate dovedi incredibil de frustrant. Cele două persoane vor fi un bărbat şi o femeie, de preferinţă căsătoriţi, şi îşi vor sta într-o capsulă care măsoară 33 metri cubi. Totuşi, un spaţiu mai mare nu ar rezolva unele dintre probleme care ar putea să apară.

Depresii şi stări de nervozitate

Poynter, preşedintele Paragon Space Development Corporation, şi-a petrecut doi ani din viaţă în interiorul Biosphere 2, o structură vastă situată în munţii Santa Catalina din Tucson. Clădirea reprezenta un experiment care avea ca scop realizarea unui mediu izolat propice plantelor, animalelor şi membrilor echipajelor. Un astfel de habitat s-ar putea dovedi similar unei eventuale colonii pe mMarte.

„Existau schimbări dese de stare, depresie”, îşi aminteşte Poyner. „Ne-am împărţit în grupuri şi eram mereu în conflict. Timp de 18 luni, unii dintre membrii echipajului abia au schimbat două vorbe cu alte persoane – numai cât să menţină Biosphere 2 funcţională. Ar fi putut fi periculos şi cu siguranţă a afectat creativitatea cu care am fi putut să rezolvăm provocările pe care le-am întâmpinat”, a mai spus Poynter. Experienţa aceasta accentuează faptul că cele două persoane trebuie alese şi pregătite cu grijă, iar acelaşi lucru se aplică şi membrilor care vor coordona echipa de la sol.

Comunicarea greoaie, un factor important

Stacy Cusack conduce departamentul de pregătire al NASA de la Centrul Spaţial Johnson din Houston. Ea a avut ocazia să experimenteze mediul de pe Marte, în cadrul a două simulări care au avut loc în deşertul Utah (timp de două săptămâni) şi în Cercul Arctic Canadian (timp de cinci săptămâni). Acolo ea a văzut ce înseamnă comunicarea cu întârzieri de aproximativ 40 de minute. 

„Am învăţat rapid că, din cauza întârzierilor şi a distanţei, echipa trebuie să fie incredibil de autonomă. Se bazează unul pe celălat pentru a face lucrurle să funcţioneze. Nu pot aştepta instrucţiuni de la sediu tot timpul”, a declarat Cusack. Ea mai vorbit despre importanţa alegerii unei echipe ai cărei membri să lucreze bine împreună. 

Cobaii de pe ISS

Şi NASA încearcă să înţeleagă efectul pe care îl au călătoriile interplanetare asupra psihicului. Pentru asta, oamenii de ştiinţă îi studiază pe membrii de pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Astfel, agenţia americană în colaborare cu Roscomos, agenţia spaţială rusă, au decis să-i „exileze” pe astronauţii Scott Kelly şi Mikhail Kornienko timp de un an. Aceştia vor fi trimişi pe Staţie în primăvara anului 2015.

Mediul lipsit de gravitaţie poate afecta organismul uman, obişnuit cu atracţia exercitată de Pământ, dar lipsa luminii şi a unui ciclu zi-noapte afectează mai mult eficacitatea echipajului. Cercetătorii au studiat rezultatele unui test efectuat pe şase voluntari care au stat închişi 520 de zile într-o capsulă care simula condiţiile din spaţiu. Astfel, ei au descoperit că activităţile pot fi organizate astfel încât eficacitatea astronauţilor să nu fie afectată.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au dezvoltat contra-măsuri pentru răul de mişcare dar şi pentru pierderea masei musculare, însă acestea se aplică numai în cazul unei misiuni între 9 şi 12 luni.

Mai există o problemă importantă. În timpul zborului, unele persoane au suferit de acumulări de lichide în creier şi în coloana vertebrală, lucru care le-a afectat temporar vederea. Aproximativ 25% dintre bărbaţii care au ajuns pe Staţia Spaţială Internaţională au simţit aceste efcte.

Radiaţiile cosmice şi vântul solar, cele mai mari probleme

Radiaţiile reprezintă cel mai mare risc pentru sănătatea astronauţilor care plănuiesc să treacă de protecţia câmpului magnetic al Pământului. Razele cosmice vin din toate direcţiile şi particulele provenite de la Soare sub forma vântului solar sau a furtunilor solare pot avea efecte fatale asupra echipajului.

Jonathan Clark, profesor neurologie la Universitatea Baylor din SUA şi fost chirurg al NASA, estimează că misiunea lui Denis Tito i-ar expune pe cei doi pasageri unui risc de cancer cu 3% mai mare decât limita permisă de NASA. De asta misiunea trebuie să dureze cât mai puţin iar între „scutul” dintre astronauţi şi radiaţii trebuie să fie cât mai gros.

Fostul preşedinte al Mars Society Robert Zubrin spune că dacă proiectul Inspiration Mars va fi încununat cu succes, NASA va prinde mai mult curaj în privinţa explorării planetei roşii.