Vanzarea de frate

Probabil ca Eugen Barbu este singurul scriitor roman a carui biografie literara reediteaza soarta nefericitului poet Alexandru Macedonski dupa ce i s-a atribuit odioasa epigrama dedicata poetului

Probabil ca Eugen Barbu este singurul scriitor roman a carui biografie literara reediteaza soarta nefericitului poet Alexandru Macedonski dupa ce i s-a atribuit odioasa epigrama dedicata poetului national: comunitatea literara l-a sanctionat pe autorul Noptilor cu cea mai lunga "detentie" civica din istoria literaturii romane, pana ce, abia in perioada interbelica, Tudor Vianu l-a reasezat la locul meritat. "Epigrama" lui Eugen Barbu este un lung sir de atacuri rautacioase si nedrepte la adresa majoritatii scriitorilor romani din perioada comunismului, atacuri care, in acele conditii, au fost resimtite ca veritabile "denunturi" carora oficialitatile comuniste le-au asigurat o lunga perioada imunitatea. Ce-i drept, multe dintre "denunturile" sub forma articolelor literare din "Saptamana", al carei redactor-sef a fost, nu erau semnate de el, ci de o "gasca" de derbedei mascati in condeieri de care i-a placut sa se inconjoare asmutindu-i, ca principele fanariot din marele sau roman, impotriva multilor si imaginarilor sai adversari sau rivali. Pusa in imposibilitatea de a replica tuturor calomniilor colportate aproape numar de numar de "Saptamana", comunitatea scriitoriceasca a pandit un moment in care autorul "Gropii" sa poata fi discreditat pe propriul sau teren: momentul s-a ivit odata cu aparitia romanului "Incognito" acuzat de plagiat cu dovezi irefutabile si soldat cu un comunicat descalificant la adresa scriitorului. Raul pe care Eugen Barbu l-a produs comunitatii literare nu e insa comparabil decat cu raul pe care si l-a facut lui insusi: un mare scriitor ca el, probabil unul din cei mai insemnati trei scriitori din a doua jumatate a secolului trecut, s-a vazut, incet-incet, condamnat la o "carantina" drastica in care e tinut si azi, dupa un deceniu si jumatate de la evenimentele din 1989. Omul, asadar, a daunat enorm operei - o opera contradictorie, dar din care tasnesc cateva capodopere literare peste care nu se poate trece decat cu tavalugul urii nedomolite sau al ignorantei. Nu fara legatura cu propriile sale obiceiuri si resentimente, tema obsedanta a literaturii acestui mare scriitor este tema tradarii, a "vanzarii de frate", dupa titlul uneia din capodoperele nuvelisticii sale: "vanzarea de frate" insoteste aproape toata istoria romanilor, dezvaluind astfel fondul fanariotismului nostru funciar pe care grecii Fanarului n-au facut decat sa-l precipite, sa-l puna copios in "valoare", dand nume unei maladii nationale preexistente "domniilor fanariote". Poate de aceea criticul Eugen Negrici noteaza cu amaraciune in admirabila si deprimanta lui carte recenta "Literatura romana sub comunism: "Cartea lui Eugen Barbu (Princepele - n.n.) ne lasa sa intelegem ca pe aceste locuri vor triumfa mereu spiritul superstitios - pagan, miasmele, psihologia de gloata, colcaiala morala si rasul care desfiinteaza, caci apartineam unui popor corupt pana in adancimile fiintei lui si care nu va putea fi convins ca se va schimba vreodata ceva in destinul lui ori ca nu tot ce se intampla se hotaraste in afara si de catre altii". In toate cartile lui Eugen Barbu tradarea, "vanzarea de frate" se afla la ele acasa, ca stigmate ale "colcaielii morale" si ale coruptiei vesnice si nemuritoare. Dupa '89, singura editura care incearca, spre lauda ei, sa rupa "embargoul" asupra marilor carti ale lui Eugen Barbu este editura Gramar. La zece ani de la moartea scriitorului, prestigioasa editura Gramar ii reediteaza "Jurnalul" "Vanzarea de frate" (in col. "Haiducii") si ultimul roman al lui Eugen Barbu, "Ianus", cu o excelenta prefata de Elisabeta Lasconi. Evenimentul editorial furnizat de Gramar poate simboliza eliberarea scriitorului din lunga "detentie civica" la care a fost condamnat de breasla dupa multele pacate ale omului pe care insa marile merite ale scriitorului le lasa in urma...