Primaria Capitalei blocheaza activitatea Centrului Cultural Apostu
0In ciuda faptului ca deseori sunt folositi de politicienii nostri pentru a-si exhiba "dragostea" de arta, "elevatele" gusturi si "ridicatul" lor nivel cultural, artistii plastici raman o categorie
In ciuda faptului ca deseori sunt folositi de politicienii nostri pentru a-si exhiba "dragostea" de arta, "elevatele" gusturi si "ridicatul" lor nivel cultural, artistii plastici raman o categorie vitregita si ignorata astazi. Lucrarile artistilor contemporani rareori isi gasesc locul in muzee sau colectii (abia Muzeul National de Arta Contemporana va aduce in fata publicului o parte a creatiei artistice contemporane), iar in privinta unor case memoriale sau Centre Culturale dedicate celor ce nu mai sunt in viata nici nu poate fi vorba, in Romania neexistand nici macar astfel de asezaminte dedicate marilor artisti clasici. Daca scuza principala a "functionarilor" culturali este lipsa banilor, atunci cand initiative private ce vor sa compenseze inactivitatea statului sunt impiedicate cu orice pret, reaua-vointa a autoritatilor nu-si poate gasi nici o scuza. O astfel de victima a sistemului romanesc este George Apostu, unul dintre cei mai importanti sculptori romani ai ultimei perioade, stabilit in Franta in 1982, unde a murit in 1986. Intr-unul dintre cartierele marginase ale Bucurestiului, in apropierea aeroportului Baneasa, o casa darapanata intr-o curte plina de deseuri este ceea ce a mai ramas din ultimul atelier al sculptorului. Printre mormanele de fiare, bucati de piatra, caramizi si anvelope de masina, mai pot fi zarite chiar si doua lucrari ale lui George Apostu, inconjurate de buruieni. Aici urmasii sculptorului intentioneaza sa deschida un Centru Cultural - ce exista deja pe hartie, insa nu are spatiu pentru desfasurarea activitatii -, dar pana acum n-au avut parte decat de procese nesfarsite cu Primaria Generala. Cumparate de artist la inceputul anilor '70 si confiscate de regimul comunist in 1984, dupa fuga sa din tara, atelierul si curtea au intrat in proprietatea statului, care le-a dat in "grija" chiriasilor - aflam de la fiica plasticianului, Maria-Aneta Apostu. Dupa plecarea sculptorului in Franta, din curte au disparut si cele cateva lucrari din lemn, de care acesta s-a indurat sa se desparta, operele de arta fiind furate sau aruncate in foc. In 1998 familia deschide in justitie actiunea de retrocedare si castiga procesul cu Primaria Municipiului Bucuresti in 2000. Insa, ne spune Maria-Aneta Apostu, in loc sa elibereze titlul de proprietate, Primaria inainteaza apel, pe care insa il pierde tot in favoarea mostenitorilor. Nici de data aceasta municipalitatea nu elibereaza titlul de proprietate, invocand diverse pretexte. "In aceste conditii nu ne ramane decat sa executam silit Primaria, pentru a o obliga sa puna in aplicare o decizie definitiva", mai spune fiica sculptorului. Pana atunci, eventualele lucrari de amenajare ale fostului atelier sunt imposibil de facut, in lipsa titlului de proprietate, Fundatia Culturala Apostu mai avand de asteptat pana cand va dispune de un spatiu pentru desfasurarea activitatii.