Snooker-ul i-a înnebunit pe britanici, acum îi tentează şi pe români

Născut în India şi crescut în Marea Britanie, snooker-ul, este şi va rămâne un joc al minţii, al eleganţei, al tactului, al onoarei şi mai ales al iscusinţei. Înrudit cu biliardul, este cel mai popular sport în Marea Britanie, după fotbal. În ultimii ani, faima snooker-ului a ajuns şi în România.

O dată cu difuzarea la televizor a campionatelor de peste hotare, împătimiţi ai biliardului de la noi, şi nu numai, au început să prindă gustul acestui joc, urmărind cu interes pe canalele de sport evoluţia profesioniştilor britanici. Unii chiar şi-au încercat din când în când talentul în puţinele localuri dotate cu mese de snooker.

Istoria snooker-ului

Istoria acestui sport nu ne întoarce foarte mult în timp. Totul a început prin secolul al XIX-lea, pe când jocurile de biliard erau destul de populare printre ofiţerii armatei britanice ce staţionau în India. De dragul diversităţii, jucătorii obişnuiau să experimenteze diferitele tipuri de biliard. Cea mai cunoscută poveste este aceea că, la întalnirea ofiţerilor în Jabalpur, în 1874, colonelul Sir Neville Chamberlain a sugerat să se adauge bile colorate la jocurile de biliard. Cuvântul "snooker" însemna în argoul armatei “militar in primul an”. Acesta a fost folosit pentru a desemna începătorii care practicau acest joc, dar ulterior a ajuns să desemneze jocul însuşi. Campionul britanic la biliard John Roberts a călătorit în India în 1885, unde s-a întâlnit cu Chamberlain, care i-a explicat noul joc, Roberts introducându-l ulterior în Anglia.

Campionatul de snooker datează din 1916. În 1927, Joe Davis, de departe cel mai bun jucător al timpului, a ajutat la organizarea primul campionat mondial profesionist, al cărui premiu de 6.10 lire sterline            (aproximativ 200 de lire astăzi, echivalentul a 230 de euro). Apoi a câştigat toate campionatele mondiale până in 1946.

Snooker-ul a suferit un declin între anii '50 şi '60, atât de mult încât niciun turneu nu a mai fost ţinut, din 1958, până în 1963. În 1969, BBC-ul, pentru a demonstra posibilităţile noii televiziuni în culori, a lansat un nou turneu de snooker, numit Pot Black. Jocul, având masa verde şi bilele colorate în diverse culori, a captat interesul publicului şi programele au depăşit aşteptările.

În 1976, snooker-ul a devenit sport profesionist. Clasamentele mondiale au fost introduse în 1977. Banii proveniţi din acest joc şi un nou tip de jucător, în persoana lui Steve Davis, tânăr, serios şi dedicat, au ieşit la iveală. Primul break maxim de 147 de puncte într-un turneu televizat a fost reuşit de Davis împotriva lui John Spencer, în turneul Lada Classic, Oldham, în 1982.  Jucătorii de top au devenit milionari în lire sterline.

Vârful anilor de aur ai snooker-ului a fost poate Campionatul Mondial din 1985, când 18.5 milioane de oameni (o treime din populatia Regatului Unit) l-au urmarit pe BBC2, pe Dennis Taylor ridicând cupa după o întâlnire-mamut împotriva lui Davis, care s-a încheiat cu introducerea ultimei bile, mult peste miezul nopţii.

Snooker-ul rămâne foarte popular în Regatul Unit, numai fotbalul fiind mai urmărit la TV de către britanici.


Puteţi citi mai multe despre istoria snooker-ului şi despre regulament aici    

 Regulile jocului

 Jocul se poate desfăşura între doi sau patru oponenţi (împărţiţi în două echipe)

 Pe masă sunt plasate, la începutul fiecărui joc, 22 bile, ca în figura alăturată. Există:

 

-  15 bile roşii, valorând câte un punct fiecare

- 6 bile, numite bile colorate, astfel: o bilă galbenă, valorând 2 puncte, o bilă verde (3 puncte), maro (4 puncte), albastră (5 puncte), roz (6 puncte) şi bila neagră (7 puncte).

- o bilă albă.

Un meci constă în unul sau mai multe jocuri independente. Fiecare joc începe cu bilele aşezate pe masă în configuraţia iniţială ca în imaginea de mai sus şi durează până când bilele ajung toate în buzunarele mesei sau până când unul dintre jucători cedează de bună voie.

Scopul jocului este obţinerea unui punctaj mai mare decât cel al adversarului. Cu fiecare bilă băgată în buzunar se calculează noul scor. Cu ajutorul tacului şi al bilei albe se vor introduce în buzunare bilele după cum urmează: o bila roşie, apoi o bilă colorată (oricare bilă colorată - însă jucătorul o va căuta, evident, pe cea cu punctajul cel mai mare). Bilele roşii introduse în buzunare, valorând câte un punct fiecare, se împuţinează pe măsură ce jocul evoluează. Cele colo

rate însă, care au o poziţionare destul de clară, după cum se poate vedea şi în imagine, o dată introduse în buzunar, ele sunt reaşezate pe masă pe punctul pe care se aflau la începutul jocului (vezi imaginea de mai sus).

Valoarea unei bile colorate introduse în buzunar va fi adăugată la punctajul celui care a realizat lovitura. Un jucător rămâne la masa de joc şi alternează bilele colorate cu cele roşii până când, din diferite motive, ratează să introducă una dintre bile în buzunar. Atunci, adversarul său îi ia locul. O dată ce nu mai există nicio bilă roşie pe masă, cele colorate vor deveni ţinta jucătorilor. De această dată, o dată introduse în buzunar, ele nu vor mai fi repoziţionate, însă jucătorul va trebui să le introducă în următoarea ordine: galben, verde, maro, albastru, roz şi negru.

Faulturi

Sunt sancţionate ca fault următoarele situaţii:

 - bila albă nu loveşte nicio bilă;

 - prima bilă atinsă de bila albă nu este o bilă ţintă;

 - este introdusă (şi) o altă bilă decât bila ţintă prestabilită;

 - contactul dintre vârful tacului şi bila albă durează mai mult, timp în care bila albă îşi începe mişcarea sau loveşte o altă bilă (lovitură împinsă)

 - bila albă sare peste o altă bilă, înainte de-a atinge bila ţintă;

 - o bilă „sare” de pe masă;

 - bila albă este lovită de mai multe ori (înainte de oprirea tuturor bilelor şi eventuala repoziţionare, după lovitura precedentă);

 - bila albă este lovită cu altceva decât vârful tacului;

 - jucătorul loveşte cu tacul sau atinge o bilă roşie sau colorată;

 - jucătorul execută o lovitură fără a avea cel puţin un picior pe podea;

- jucătorul utilizează bile din afara mesei în orice scop sau utilizează obiecte pentru a măsura spaţiul dintre bilele de pe masă;

În cazul unui fault, adversarul jucătorului care a comis faultul primeşte un număr de puncte egal cu maximumul dintre 4 puncte, valoarea bilei ţintă şi valorile bilelor implicate în fault.

Bilele colorate introduse în buzunare sau aruncate de pe masă în urma unui fault sunt repuse pe masă, pe punctele lor. Bilele roşii, în schimb, rămân în afara mesei. Apoi, adversarul jucătorului care a comis faultul poate, la alegere, să joace el sau să ceară adversarului să joace din poziţia rezultată.

Competiţii

Majoritatea competiţiilor de snooker au loc pe teritoriul Marii Britanii. Rezultatele jucatorilor la aceste turnamente sunt contabilizate. Astfel a fost creat, în funcţie de punctajul adunat, un top al celor mai buni jucători. Cei de pe primele 16 locuri ale clasamentului au acces direct in toate competiţiile, fără a mai fi nevoiţi să participe la etapele preliminarii.

Cea mai prestigioasă competiţie este evident Campionatul Mondial de Snooker, care are loc în primăvara fiecarui an, în oraşul Sheffield, din Marea Britanie. Alte concursuri ce se desfăşoară de-a lungul unui an sunt: Campionatul de Snooker din Regatul Unit, Masters-ul, Open-ul Galez, Trofeul Irlandei de Nord, Cupa Maltei, Open-ul Chinez, Campionatul de Snooker din Bahrain.

În prezent, lista celor mai buni jucători din lume arată în felul următor:

1. Ronnie O'Sullivan
2. Stephen Maguire
3. Shaun Murphy
4. Mark Selby
5. John Higgins MBE
6. Stephen Hendry MBE
7. Allister Carter
8. Ryan Day
9. Peter Ebdon
10. Neil Robertson
11. Ding Junhui
12. Joe Perry
13. Graeme Dott
14. Marco Fu
15. Mark King
16. Mark Allen

Mai multe despre snooker-ul  internaţional puteţi urmări pe site-ul World Snooker

Un documentar despre snooker:

În 2002 a apărut “When snooker ruled the world”, un documentar regizat de Carl Doran despre snooker, despre jucători şi mai ales despre principalele momente care au marcat istoria acestui joc al minţii.

Îl puteţi urmări accesând următoarele link-uri:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7


Snooker-ul în România

Asociaţia de Snooker din România s-a înfiinţat la 12 mai 2004. Existenţa Federaţiei Române de Snooker a devenit oficială la data de 8 iunie 2007 şi şi-a propus ca scop dezvoltarea şi promovarea snooker-ului in România. Începand cu 2010, sa va constitui Liga Naţională de Snooker. Aceasta va fi formată din cei mai buni 16 sportivi Seniori în ordinea clasamentului de la finalul anului competiţional 2009.

Cu paşi mărunţi dar siguri, ne îndreptăm către performanţă. Prima participare a Romaniei la o competiţie oficială internaţională de snooker a avut loc în luna mai a anului 2004, când Bontea Daniel, Cristea Ovidiu şi Bojica Virgil au participat în Austria la Challenge Tour Qualiffiers. Prima victorie a unui sportiv român la o competiţie oficială internaţională de snooker a fost cea a lui Bogdan Cozmaciuc, la acea vreme în vârstă de 14 ani, care l-a învins pe letonianul Maksims Edelmans, cu 3 la 1, pe 4 aprilie 2006, în cadrul Campionatului European de Snooker U19.

Primul antrenor calificat din România este Dragoş Cozmaciuc, care şi-a obţinut licenţa în urma unui examen susţinut la  Terry Griffits Matchroom Snooker Academy. Alexandru Chioveanu şi  Alexandru Crişan sunt primii arbitri internaţionali de snooker din România. Daniel Bontea este cel care ne-a adus cel mai bun rezultat al unui sportiv român la o competiţie oficială internaţională, locul 9 la C.E. Masters – Constanta 2006.

În fotografie îi puteţi vedea pe Denis Cretu (Campion National Seniori 2008), pe Marinela Panczel (Campion National Ladies 2008), pe Daniel Bontea (Campion National Masters 2008) şi pe Bogdan Cozmaciuc (Campion National Juniori 2008)

Din păcate, amatorii de snooker din România sunt defavorizaţi în faţa celor care preferă biliardul, şi asta din cauza localurilor care foarte rar pun la dispoziţia clienţilor şi mese de snooker. În general, doar marile oraşe reuşesc să satisfacă şi dorinţele pasionaţilor de acest sport . În Bucureşti, mese de snooker există în City Mall, în Club IMDB, în King's Club, în London Club şi în Aristocrat Snooker Club.

Clujenii pot opta pentru localuri ca Univers T sau Club Champions.

Centrul Naţional de Snooker din Bucureşti, locul unde se obţin performanţe

Centrul de snooker dispune de 8 mese profesionale şi oferă condiţii ideale pentru antrenament şi performanţă.

Antrenamentele se pot desfăşura, pe baza de programare, cu primul antrenor de snooker din Romania (atestat de Terry Griffiths), dl. Dragoş Cozmaciuc.

Dragos Cozmaciuc (foto dreapta, alături de fiul său Bogdan şi de preşedintele Federaţiei, dl Francisc Tobă), directorul tehnic al Federaţiei Române de Snooker, vorbeşte despre ce poţi face în România pentru a deveni un jucător profesionist de snooker.

Dacă vrei să devii jucător profesionist, la ce vârstă trebuie să începi să te antrenezi?

"Nu există nicio vârstă limită, care sa reprezinte un obstacol de a incepe practicarea snooker-ului. Dacă eşti determinat să obţii performanţe, anii nu contează. Totuşi trebuie să ai câteva ablităţi fizice necesare practicării acestui sport şi de asemenea îţi trebuie o oarece coordonare iniţială. Şansa de a începe la o vârstă mică este bineînţeles un avantaj. "

Cât timp trebuie să te antrenezi pe zi ca să poţi obţine performanţe?

"Există multe poveşti conform cărora, jucătorii profesionişti de snooker trebuie să se antreneze 8 – 10 ore pe zi. Pentru a avea rezultate, o persoană  trebuie să se antreneze în jur de două ore zilnic.Un profesionist care se respectă are un program de 4 – 5 ore pe zi. Din punct de vedere mental este foarte greu să păstrezi concentrarea mai mult de două ore efectiv. Acesta este motivul pentru care două ore dimineaţa şi eventual două , trei după-amiaza sunt suficiente pentru a păstra un standard ridicat."

Există multe persoane care calcă pragul centrului în dorinţa de a face sport de performanţă?

"Da. Avem foarte mulţi doritori care vin destul de determinaţi."

Sunt şi care vin fascinaţi de ceea ce au văzut la televizor şi care apoi îşi dau seama că este prea greu şi renunţă?

"Da, avem şi aşa ceva, însă numărul lor nu este foarte mare. Să zicem că din zece persoane care vin să se antreneze, 7-8 rămân să obţină rezultate."

Este snooker-ul un sport scump?

"Da. Snooker-ul nu este un sport chiar pentru orice buzunar. Spre exemplu, tariful obişnuit pentru o şedinţă de antrenament este între 15 şi 30 de lei. Însă pentru cei performanţi preţul unei şedinţe este de doar 10 lei.

Federaţia Română de Snooker, ca de altfel orice Federaţie Sportivă Naţională are obiective foarte clare cu privire la performanţa sportivă. Acesta este şi motivul pentru care atenţia deosebită este îndreptată spre copii şi juniori. Şi secţiunea feminină reprezintă o prioritate şi aş vrea să apreciez interesul  doamnelor şi domnişoarelor pentru această disciplină elegantă.

Doresc să adresez  invitaţia partenerelor noastre de viaţă să viziteze Centrul National de Snooker şi să participe la etapa a treia din Campionatul Naţional 2009 ce va avea loc în perioada 5 – 8 Martie 2009."

Recorduri în snooker

Un break este numărul de puncte pe care un jucător reuşeşte să le adune într-o singură vizită la masă. Maximum de puncte pe care acesta la poate avea la finalul unui meci, reuşind să introducă în buzunare toate bilele de pe masă, fără însă a beneficia de punctele de penalizare ale adversarului, este de 147. Mai mulţi jucători talentaţi au reuşit să atingă acest break de 147 de puncte, însă Ronnie O'Sullivan deţine recordul pentru cel mai rapid break. El a reuşit să "cureţe" masa în numai 5 minute şi 20 de secunde.
 
Iată înregistrarea din cadrul campionatului mondial de snooker din 1997:




- Cel mai tânăr câştigător al campionatului Mondial a fost Stephen Hendry. la doar 21 de ani.

- Cel mai în vârstă câştigător al campionatului mondial a fost Ray Reardon, la 45 de ani. Fred Davis, la 70 de ani şi opt luni, a reuşit să fie câştigătorul unei competiţii profesioniste.

- Cele mai multe victorii la rând, 38, au fost obţinute de Ronnie O'Sullivan.

- Cele mai multe titluri adjucate la rând îi revin lui Stephen Hendry, care a reuşit să fie câştigătorul a cinci competiţii consecutive.

- Primul care a reuşit să obţină un break în cadrul unei competiţii oficiale a fost Steve Davis, în aprilie 1982, în cadrul unui meci împotriva lui John Spencer, la competiţia Lada Classic.

Snooker-ul, un sport elegant, la propriu

Şi snooker-ul, ca majoritatea sporturilor de altfel, presupune un anumit echipament. În cazul de faţă, jucătorii sunt obligaţi să poarte în timpul meciurilor cămaşă cu mânecă lungă, pantalon din stofă de culoare închisă, pantofi negri, gri sau maro, vestă şi papion. Creta folosită pentru tac nu se va pune şi nu se va lăsa sub nicio formă pe masă. După folosire, se va ţine în buzunarul de la vestă sau în cel de la pantaloni. De asemenea, este interzis ca jucătorii să fumeze sau să consume băuturi alcoolice în timpul desfăşurării competiţiei.

Deşi cea din urmă măsură ar părea una cât se poate de evidentă pentru competiţiile sportive, iată că în cazul de faţă, lucrurile nu au stat dintotdeauna aşa. Abia prin anii '90, alcoolul şi ţigările au fost interzise în sălile de joc.