O altă faţă a Eurovisionului: interese politice, conflicte diplomatice şi jocuri de culise

Conceput în 1950 ca o cale de a compensa ororile celui de-al doilea Război Mondial, Eurovisionul a devenit acum o tradiţie care uneşte statele lumii într-o competiţie artistică şi în care cele mai bune creaţii muzicale au ocazia să fie apreciate în întreaga lume. Totuşi, de-a lungul timpului, scena Eurovision a găzduit şi o serie de de scandaluri politice şi ofensive diplomatice izvorâte din tensiunile mondiale care au măcinat

Acum, la mai bine de 40 de ani de la incident, adevărul a ieşit la iveală în cazul câştigătorului de drept al ediţiei din 1968 a Eurovisionului. Recent, un documentar a prezentat cum conducătorul absolut al Spaniei la acea vreme, Francisco Franco, a făcut presiuni pentru ca melodia spaniolă să câştige.

VIDEO Sistem: "La Eurovision artiştii sunt la muncă, nu la distracţie"

Luminiţa Anghel: "La Eurovision am înţeles ce înseamnă să fluturi cu mândrie steagul ţării tale"

VIDEO 2010, anul marilor reforme la Eurovision

Motivul pentru care dictatorul a ales să facă acest lucru a fost unul cât se poate de practic şi simplu: turismul. Astfel melodia "Congratulations" a englezului Cliff Richard, care a fost preferata publicului, a pierdut în faţa piesei "La La La", interpretată de Massiel.

"Am trăit atâţia ani cu gândul că am ieşit pe locul doi. Ar fi minunat dacă măcar acum un organizator al Eurovisionului m-ar bate pe umăr şi mi-ar spune: Ei bine, Cliff, până la urmă chiar ai câştigat nenorocitul ala de concurs", a spus Sir Cliff.

"Noi nu îl vrem pe Putin"

Organizatorii ediţiei din 2009 a Eurovision i-au interzis Georgiei să intre în concurs pentru că piesa acesteia avea un conţinut politic evident îndreptat către Rusia. Melodia se numea "We Don't Wanna Put In" şi deşi la prima vedere titlul nu pare decât o sitagmă neclară folosită mai degrabă de dragul ritmicităţii, membrii jurului Eurovision s-au prins de alăturarea cuvintelor Put şi In care dădeau o cu totul altă conotaţie melodiei.

Dintr-o dată a fost vorba despre, în traducere, "Noi nu îl vrem pe Putin". Stephane şi cei de la 3G îşi începeau refrenul piesei cam aşa: Noi nu îl vrem pe Putin/Pentru că mişcările greşite/ Omoară cheful de dans/ O să încerc să împuşc nişte timp de distracţie în seara asta. Uniunea Europeană de Difuzare a cerut organismului omolog georgian să schimbe versurile piesei sau să selecteze alta.

Reprezentanţii georgieni au refuzat ambele variante, au susţinut în continuare că piesa nu este politică şi au dat vina pe Rusia pentru interpretare. Georgia nu mai participat la ediţia de anul trecut a Eurovisionului.

Tot anul trecut, chiar Rusia a fost subiectul unei controverse. Astfel, piesa "Mamo" a fost cântată şi în rusă şi în ucraineană, versurile au fost scrie de un estonian, muzica a fost compusă de un georgian iar interpretarea a fost realizată de Anastasia Prikhodko care este şi ea ucraineancă. Rusia a avut mari conflincte cu toate aceste state în ultimii doi ani. Coincidenţă?

Melodia Israelului nu a câştigat şi în Iordania

În 1978, într-unul dintre momentele critice de conflict ale Israelului cu vecinii săi, Iordania a refuzat să difuzeze piesa israeliană "Abanibi", interpretată de Izhar Cohen şi Alphabeta. În traducere liberă, numele cântecului înseamnă "Te iubesc". În final, câştigător a ieşit Israelul. Şi cum competiţia se ţinea la Paris, autorităţile iordaniene au decis să nu difuzeze în mod corect transmisinunea ci să declare drept câştigătoare Belgia (care de altfel ieşise pe locul doi).

Ahmadinejad, în versuri

În ciuda referirilor în versurile formaţiei israeliene Teapacks la programul nuclear al Iranului, piesa "Push the Button" a intrat totuşi în ediţia Eurovision din 2007. Organizatorii au considerat-o în limitele regulamentului. Melodia vorbeşte însă despre "un conducător nemilos care o să ne arunce pe toţi în aer".

Evident că membrii formaţiei au negat vehement că melodia lor ar fi putut face referire la Preşedintele Mahmoud Ahmadinejad: "Ceea ce cântăm noi nu se referă la ţări, continente sau la unele persoane. Şi ca orice alt text, ce cântăm noi poate fi interpretat din multe unghiuri şi puncte de vedere"

"And After The Goodbye", melodia care a pornit o Revoluţie

La sfârşitul anilor '60 multe dintre  melodiile care veneau de sub regimul dictatorial iberic erau de fapt metafore ale libertăţii, camuflate în cântece de dragoste pentru a trece de filtrul de cenzură. Pe vremea când Portugalia era o mare putere colonială în Africa, câtăreţul Eduardo Nascimento din Angola a venit cu o piesă al cărei titlu era Direcţia vântului s-a schimbat ("The Wind's Changed").

În 1974, când Abba  câştigat Eurovisionul cu piesa "Waterloo",  piesa concurentă a Portugaliei avea să devină parte a istoriei. La mai puţin de o lună de la concurs, pe când militanţii de stânga voiau să-l înlăture de la putere pe dictatorul Marcelo Caetano, generalii au decis să transmită un mesaj codat printr-un radio catolic care să dea semnalul revoltei. Astfel, ei au ales piesa de la Eurovision "And After The Goodbye"  care literalmente a pornit revoluţia din 25 aprilie 1974. 

A cântat cu vestă antiglonţ pe ea

După ce militanţii palestinieni asasinaseră pe sportivii israelieni care participau la Olimpiada dn Munchen în luna septembrie 1972, la ediţia din 1973 a Eurovision, interpreta israeliană a cântat melodia "Undeva" purtând o verstă antiglonţ. Cum concursul se ţinea în Luxembourg, autorităţile de acolo au întărit paza pe timpul cât Ilani a cântat piesa. Comentatorul britanic Terry Wogan povesteşte că la acea vreme, publicul a fost sfătuit cu seriozitate să nu se ridice în picioare la final. Altfel, spectatorii ar fi riscat să fie împuşcaţi de forţele de ordine. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic iar Israelul s-a ales cu un frumos loc patru.

Grecia şi Turcia, rivale convinse la Eurovision

După invazia turcă din 1974 în Cipru, relaţiile tensionate dintre cele două ţări s-au revărsat pe scena de la Eurovision. Grecia a decis să se retragă din concurs în 1975 o dată cu anunţul participării Turciei. În 1976, Turcia a refuzat să difuzeze melodia Greciei "My Lady, my lady" care era bănuită că ar fi făcut referire la invazie. Animozităţile au continuat şi până în zilele noastre. Este bine ştiut faptul că Grecia va vota întotdeauna Ciprul ca fiind printre cele mai bune interpretări iar Turcia va face exact invers.

Norvegia a votat de două ori în '63 din cauza unor "probleme tehnice"

Ceva ciudat s-a petrecut în ediţia din 1963 a Eurovisionului.  După ce Norvegia şi-a împărţit punctele diferiţilor concurenţi, prezentatoarea britanică Katie Boyle a spus că din cauza unei probleme tehnice n-a auzit rezultatele şi că va relua legătura ceva mai târziu. Anunţul a fost făcut deşi cei aflaţi în public auziseră totul perfect. Uimitor, când legptura a fost reluată voturile erau schimbate. Şi astfel permiul cel mare s-a dus la Danemarca. Dacă rezultatele iniţiale ar fi fost păstrate, Suedia ar fi câştigat.

Melodii antiamericane

În 1981, scena Eurovisionului a fost şi platforma unor proteste antiamericane. În timpul lui Ronald Regan, Luxembourg a interpretat o piesă în limba franceză numită "Poate că nu e Amrica". Piesa nu a fost apreciată de juriu, şi a terminat pe locul 11.

Au militat pentru pace pe scenă

Unul dintre cele mai controversate gesturi care au avut loc pe scena Eurovisionului a rămas incidentul cu steagul Siriei, petrecut în 2000. Concurenţii israelieni din formaţia Ping Pong şi-au încheiat reprezentaţia fluturând steaguri siriene şi cerând pacea. Israelul nu şi-a asumat răspunderea pentru gest. Mai târziu totuşi, adevărul a ieşit la iveală. Doi dintre membrii formaţiei erau de fapt doi jurnalişti care au intrat în concurs în glumă, neştiind că în final vor termina învingând alte 83 de piese.