Bebe Cotimanis: „Îmi plac dobitocii şi-mi place să-i joc“

Constantin "Bebe" Cotimanis, un actor cu un şarm deosebit, a povestit la Adevărul Live despre comedia în teatru, despre televiziune, dar şi despre rolurile care l-au marcat.

Comedia adevărată e destul de greu de obţinut. Este adevărat?

Constantin Cotimanis.  Nenorocirea e că o comedie proastă se poate transforma în tragedie. Aici e pericolul. Este foarte mult de munca la o comedie, tocmai din această cauză. Este vorba despre viaţă. Dacă nu eşti mereu sub cupola adevărului, comedie poate deveni un gen uşor, dar nu e uşor. O spun şi Stela şi Arşinel şi alţi artişti. A face teatru de comedie este un lucru dificil. dar şi frumos.

Aşa spunea şi domnul Mihai Mălaimare.

 L-am avut profesor. Eu am intrat la 27 de ani la teatru. Aşa a fost să fie.

De ce aşa târziu?

Am fost ocupat (râde)

Domnule Cotimanis, ce mai face Mihaela Rădulescu, colega dumneavoastră din juriul emisiunii „Românii au talent“?

Săptămâna viitoare vom fi la Cluj, pentru „Românii au talent“, pe urmă avem Chişinău, Craiova, Iaşi. Avem de alergat 4-5 săptămâni. Jurizăm opt ore pe zi, patru ore pauză de prânz, din nou patru ore pauză  seară. Ne-a apucă 12 noaptea. Asta sâmbăta, duminică la fel. Eu n-am mai fost la teatru de multă vreme, acolo sunt ca un spectactor, este o nebunie frumoasă, pentru că avem un popor... Şi voi nu vedeţi tot, pentru că nu se poate da tot la televizor. De-aia invităm mereu publicul. Nu mai scăpam de invitaţi, am venit iniţial cu 10 şi după m-am trezit cu 20, 30.

Se întâmplă să vă mai certaţi în spatele camerelor?

Da, cum să nu. Dar facem asta şi în direct. Nu este regie, este condiţia pe care am avut-o la semnarea contractului. Vrei să joc un rol? Nu, sunt un spectator, sunt aşa cum mă prinde momentul, prgătit să fiu surprins. Nu avem regii făcute, eu m-am temut mult de chestia asta. Odată mi-a zis Răduleasca să trecem o fetiţă, dar eu n-am putut s-o trec. Ea cânta foarte bine, dar momentul în sine nu merita să treacă. Dansatorii cred că erau puţin "ciupiţi" de acasă. Ea era o minune de copil, dar am avut de ales şi am ales cum am vrut eu. Am plâns că n-am putut s-o trec. Am rugat-o să mă ierte, dar ea a zis că nu.

Aţi avut vreun rol, în teatru sau în televiziune, care v-a marcat?

 Varlam din „Lacrimi de iubire“ ( n.r.-2005, Acasă TV). Dacă trec prin Obor, toată lumea zice „uite-l pe Varlam“. Erau 200 de episoade, filmam zilnic câte opt ore, noaptea lucram la personaj, dormeam patru ore. Prinsesem apucăturile lui. Mi-a zis nevastă-mea, peste ani de zile, că a trăit greu cu mine în perioada în care îl jucam pe Varlam, aveam apucăturile lui. Mă răsteam, pentru că, între timp, îmi „fugea“ textul prin cap. Dar îl iubesc şi acum. Discutam cu produicătoarea Ruxandra Ion, care-mi spunea că-i pare rău că nu l-am făcut ca pe Victor Newman, din „Tânăr şi neliniştit“. Îmi plac dobitocii şi-mi place să-i joc. Mi-am dat demisia de la Nottara, nu mai aveam timp. M-am despărţit cu o uşoară părere de rău, dar şi cu bucuria că s-a eliberat un loc pentru altcineva. Eu îmi permit să fac chestia asta.