Transformarea unui lover în killer
0Noul Bond a schimbat suavitatea şi umorul pe muşchi şi agresivitate. Nu, ăsta nu e Bond-ul meu. Unii zic „reinventare”, eu spun „retardare”.
Acum mi-e clar că, vorba lui ex-007 Roger Moore, celebrul spion a devenit dintr-un lover un killer de o brutalitate maniacală, la apariţia căruia nu-mi vine să surâd, cucerită, ci să tremur de frică. Unde e umorul, dar, mai ales, unde e suavitatea?
Daniel Craig e un ghem de muşchi şi de furie homicidală. Înţeleg că trebuia schimbat ceva în formula datată, atât de diluată în cele 20 de capitole, că lumea era sătulă de prologuri ultra over the top, de intrigi ridicole de pe vremea războiului rece, de răi fioroşi- psihotici şi de femei frumoase, dar letale şi că un make-over era necesar... dar totuşi.
De ce să sacrifici tocmai ce era bun? Ceea ce salva de la indiferenţă şi cele mai proaste 007 erau sarcasmul şi autoironia; James Bond părea că ştie în ce festin deplasat se află şi nu avea de gând să se ia nicio clipă în serios. Cu Casino Royale, exact această calitate izbăvitoare a fost anihilată – producătorii ne-au adus primul Bond blond sub înfăţişarea testosteronică, de peizan aspru, a lui Daniel Craig, sperând la o infuzie de machism şi complexitate.
Apoi i-au adăugat filmului un look frust, realist, o poveste de dragoste tragică (traumă ce continuă să-l obsedeze pe spion şi în acest nou episod), mânie revanşardă, dezolare, dubii profesionalo-existenţiale. Problema e că, în goana lor după un erou popcult pentru secolul XXI, Bond a început să semene foarte tare cu altceva sau, mai bine spus, cu altcineva – cu Bourne al lui Greengrass. Doar că acesta este modern şi iconic, nu doar încearcă, panicat, să fie.
Pariul pe cartea energiei demente
Quantum of Solace (stupid titlu, şi mai stupidă traducerea în româneşte) se străduieşte să recupereze la nivel de acţiune ce a pierdut la capitolul „vorbe dulci”. Pelicula e frenetică, plină ochi de secvenţe de urmărire năucitoare care bifează cam toate mijloacele de locomoţie imaginabile... doar că abundenţa lor începe, de la un punct, să obosească şi să plictisească.
Nici nu ştii cine e mai disperat: eroul principal sau regizorul Mark Foster care, speriat de această nouă şi grea misiune blockbusterească, joacă totul pe cartea energiei demente, uitând să presare câte un intermezzo comic ca să ne tragem răsuflarea.
Craig e un animal înnebunit de durere ce aleargă sălbatic să se răzbune. În acest plan, intervine şi teroristul ecologic Dominic Green, hotărât să răstoarne guvernul bolivian ca să poată prelua controlul asupra rezervelor de apă ale Americii Latine. Undeva, pierdut printre atâtea explozii şi urmăriri în cascadă, se ascunde un mesaj despre paranoia şi singurătatea agentului secret. Degeaba: a făcut-o trilogia Bourne cu mult mai bine. Păcat, franciza Bond obişnuia să fie pur entertaiment escapist. Acum se ia foarte în serios. Asta ne mai lipsea...
Info
Quantum of Solace: Partea lui de consolare (SUA, 2008)
Regia: Marc Forster
Cu: Daniel Craig, Olga Kurylenko, Gemma Arterton, Giancarlo Giannini, Glenn Foster, Jeffrey Wright