Sorin Oprescu, cele patru momente esenţiale din cariera publică şi politică
0Medic-starletă şi politician atipic – aceştia sunt pilonii pe care şi-a construit imaginea publică Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei. A căpătat notorietate odată cu moartea lui Corneliu Coposu, a eşuat de două ori la Primăria Capitalei înainte de a şi-o adjudeca tot de două ori şi părea că nimic nu-i stă în cale pentru un al treilea mandat. Însă al treilea mandat s-a dovedit a fi unul de arestare.
Primarul arestat al Capitalei, Sorin Oprescu, a avut o evoluţie publică aparte. Şi-a folosit calitatea de medic-vedetă pentru a-şi construi cariera politică, dar în egală măsură şi-a folosit influenţa politică pentru a-şi consolida statutul de medic. A fost omul care a ştiut întotdeauna să valorifice oportunităţile de moment în scop propriu.
A început ascensiunea cu moartea lui Coposu
Sorin Oprescu a devenit cunoscut opiniei publice în noiembrie 1995. Era directorul Spitalului Universitar din Bucureşti şi a intrat în vizorul presei odată cu înrăutăţirea stării de sănătate a liderului PNŢCD, Corneliu Coposu. „Seniorul“ avea cancer pulmonar şi, pe 30 octombrie 1995, a fost internat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Universitar. A murit 12 zile mai târziu. În această perioadă, Sorin Oprescu apărea zilnic în mass-media oferind informaţii despre evoluţia stării de sănătate a lui Corneliu Coposu.
Rodica Coposu, sora „Seniorului“, îşi aminteşte că Sorin Oprescu s-a purtat exemplar în perioada în care l-a vegheat pe fratele său: „Cornel era la terapie intensivă şi, în mod normal, noi n-aveam voie să intrăm în contact cu el. Dar domnul Oprescu ne dădea voie. Mai mult, mie şi surorii mele, Flavia, ne-a pus la dispoziţie o rezervă în care să dormim şi să putem sta aproape de fratele nostru. S-a ocupat personal ca niciun ziarist sau fotograf să nu năvălească în spital şi sa-l fotografieze pe Cornel. Ştiu că au fost tentative din astea“.
După moartea lui Corneliu Coposu, doctorul Oprescu a acceptat cererea familiei de a renunţa la autopsie, trecând peste regulamentele spitalelor. „Sorin Oprescu a fost foarte cooperant când a murit Cornel. I-a depus trupul într-o încăpere pentru ca personalul medical care l-a îngrijit să-şi poată lua adio de la el“, mai spune Rodica Coposu.
Mai târziu, când a intrat în politică, Sorin Oprescu a încercat să profite de această conjuntură pentru a-şi spori capitalul de imagine. Pe un blog de campanie, el se recomandat drept „primul doctor care l-a tratat pe Corneliu Coposu. Primul doctor al unui partid de stânga care a îngrijit un bătrân preşedinte al unui partid mai mult duşman decât rival“.
Într-un interviu de la Antena 2, acordat în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2009, Sorin Oprescu a vorbit despre cum a i-a apărat onoarea lui Corneliu Coposu în ultimele zile de viaţă: „Pe cuvântul meu de onoare, Coposu a fost moral până şi în boală. În boala lui pe care o avea, care-l consuma şi-l măcina. Şi asta nu o s-o uit niciodată. După aia au urmat şuturile. Eu m-am purtat exact ca faţă de oricare alt pacient. Ce m-a impresionat, şi asta ţin să o spun, este morala pe care a avut-o şi în boală. Era pe pat în ultimele clipe de viaţă, iar jos, în sala mea de consiliu, m-am întâlnit cu viitorii miniştri ai CDR, care-şi împărţeau funcţiile. Am deschis uşa şi le-am spus, dom’ne, am o rugăminte, afară! Afară, băieţi. La dumneavoastră la partid acolo, nu aici în spital!”. Trei ani mai târziu, Sorin Oprescu încerca pentru prima data să-şi valorifice caopitalul de imagine, candidând pentru Primăria Capitalei. A pierdut însă în faţa lui Viorel Lis.
Executat de Dan Ioan Popescu la alegerile din anul 2000
Cel mai dificil moment din cariera politică a lui Sorin Oprescu a fost de departe cel de la alegerile locale din 2000, când a pierdut la mustaţă Primăria Capitalei în faţa lui Traian Băsescu, candidatul PD. În primul tur al alegerilor locale pentru Primăria Capitalei, Sorin Oprescu a obţinut 41,1%, în vreme ce Traian Băsescu a strâns 17,1%. În numai două sptămâni, situaţia s-a schimbat radical. Băsescu a obţinut 50,69% din voturi, iar Oprescu, 49,31% din sufragii.
Cum a fost posibilă o asemenea înfrângere? O explicaţie a fost dată chiar de fostul candidat al PDSR . Într-o primă fază, la Congresul PSD din 2006, Oprescu i-a acuzat pe Mircea Geoană şi pe alţi lideri social-democraţi că în 2000 l-au susţinut tacit pe contracandidatul său, Traian Băsescu. Doi ani mai târziu, în aprilie 2008, Sorin Oprescu declara că a fost trădat de PSD în 2000, cauza eşecului său fiind o înţelegere încheiată între Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Responsabilul pentru „executarea” sa politică a fost , potrivit lui Oprescu, Dan Ioan Popescu, pe atunci şef al PSD Bucureşti.
„Atunci, în urma unei înţelegeri făcute pe de o parte, într-o discuţie care a precedat alegerile, între Traian Băsescu şi Adrian Năstase, despre faptul că aceste două partide (n.r. – PD şi PDSR) ar putea să meargă împreună . A fost o discuţie de principiu. După aceea a executat-o, într-o înţelegere directă, Dan Ioan Popescu. A executat această chestiune, a gândit-o, nu ştiu“, declara Sorin Oprescu în aprilie 2008. Actualul primar general al Capitalei nu a adus şi dovezi în sprijinul celor afirmate, dar a precizat că 11.000 de voturi anulate din totalul de 12.000 erau ale sale.
„Cu Oprescu nu se înţelegea nimeni“
Un detaliu pe care Oprescu l-a uitat în relatările sale şi care l-a deranjat pe Dan Ioan Popescu este că înainte de alegerile din 2000, candidatul PDSR îşi anunţase colegii că urmăreşte şi preluarea şefiei PDSR Bucureşti, organizaţie condusă chiar de Dan Ioan Popescu.
„Sorin Oprescu se considera o mare vedetă. Avea o anumită carismă care plăcea public, nu era foarte rigid şi oamenii îl considerau pregătit, dar erau îngrijorări în partid, că nu poţi să te înţelegi cu el. Au fost o serie de disfuncţionalităţi între el şi Dan Ioan Popescu. Vă confirm lucrul acesta. Au apărut din cauza comportamentului său, pe care îl avea cu toţi. Dan Ioan Popescu era un om greu, era vicepreşedintele partidului, preşedintele organizaţiei de Bucureşti şi nu puteai să-l iei la mişto. Cu Sorin nu se înţelegea nimeni“, ne-au declarat surse din conducerea PSD de la acea vreme.
După ce şi-a dat demisia Dan Ioan Popescu, Sorin Oprescu a fost susţinut să devină preşedintele organizaţiei PSD Bucureşti, funcţie pe care a ocupat-o doar câteva luni. La Congresul din decembrie 2006 a fost învins în cursa pentru şefia PSD de către Mircea Geoană şi s-a retras şi din poziţia de lider al PSD Bucureşti, fiind înlocuit de Marian Vanghelie. „S-a certat cu tot ce înseamnă preşedinţi de Sector, oameni care erau în Biroul Executiv la nivel Bucureştiului. El considera organizaţia Bucureşti ca o moşie, ca un fel de proprietate. Uitându-se în urmă că Dan Ioan Popescu conducea în forţă, putem să spunem chiar dictatorial, el a crezut că i se cuvine, că este ca o moştenire“, ne-au mai povestit surse social-democrate.
Cum a ajuns Oprescu independent
Sprijinul acordat de Ion Iliescu în PSD nu a fost suficient, iar Sorin Oprescu a ajuns să candideze din poziţia de independent în 2008, tot din cauza problemelor cu organizaţia Bucureşti a partidului, care a refuzat să-i susţină candidatura la Primăria Capitalei. „Sorin Oprescu a fost foarte neserios cu organizaţia de Bucureşti, iar organizaţia de Bucureşti era foarte puternică la acea vreme, avea un cuvânt de spus în interiorul partidului. Nu puteai să-i impui anumite reguli, indiferent despre cine era vorba. Şi eu făceam parte din organizaţia de Bucureşti, eram printre oamenii acceptaţi în conducerea partidului şi nu am fost de acord. Nu puteam să avem o comunicare cu el. Noi mai avusesem o experienţă cu Oprescu, că a mai fost candidat la Primăria Generală şi nu venea la acţiunile de campanie“, ne-a relatat un lider longeviv al organizaţiei PSD Bucureşti.
Cu doar o zi înainte de şedinţa la care trebuia desemnat candidatul PSD la Primăria Capitalei, conducerea restrânsă a PSD, formată din Mircea Geoană, Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea, avea următorul plan pentru şedinţa PSD: Vanghelie se va retrage şi îl va anunţa drept candidat pe Miron Mitrea. Sarcina lui Geoană era aceea de a rezolva şi ultima problemă care s-ar fi putut ivi: candidatura ca independent a lui Sorin Oprescu.
„Era o discuţie atunci cu Miron Mitrea, care ar fi putut fi un candidat mult mai puternic, care avea o viziune despre ce înseamnă o campanie. I-a fost teamă să nu piardă în faţa lui Oprescu. El a spus partidului că va candida cu o singură condiţie: să nu candideze independent Sorin Oprescu, pentru că atunci se sparg voturile şi va câştiga PDL“, ne-au mai precizat surse social-democrate.
Geoană stabileşte o întâlnire cu Sorin Oprescu pentru a-l convinge să se retragă de bună voie. Oprescu nu cedează însă presiunilor, iar Mitrea nu riscă să intre în cursă cu acesta drept contracandidat. Vanghelie spune că nici el nu candidează, conştient că majoritatea din partid îi era ostilă. Atunci apare varianta Cristian Diaconescu, anunţată social-democraţilor de către Vanghelie. „Exista emulaţie printre bucureşteni să voteze un independent, acum vreau să văd dacă ea mai există“, a fost reacţia lui Oprescu, care a comandat un sondaj din care să afle care îi sunt şansele la Primărie cu Cristian Diaconescu, din partea PSD, Vasile Blaga, din partea PNL, şi Ludovic Orban, din partea PNL, înscrişi în cursă. După două eşecuri înregistrate la alegerile pentru Primăria Capitalei, 1998 şi 2000, Sorin Oprescu devine pentru prima dată edilul Bucureştiului pe 15 iunie, 2008, fiind reconfirmat în funcţie şi în 2012. Indepedent, dar încurajat de cifrele din sondaje, Oprescu nu s-a oprit la postul de primar general: în 2009 s-a lansat în campania pentru prezidenţiale, dar a obţinut doar puţin peste 3,% din voturi.
Cum a pregătit Sorin Oprescu operaţia care n-a mai avut loc
Anul 2006 a marcat ultima ”aroganţă” medicală a lui Sorin Oprescu, la vremea respectivă aflat în poziţia de manager al Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti (SUUB). Chirurgul a avut în luna mai o misiune grea: aceea de a reuşi să aducă la aceeaşi masă neurochirurgi, cardiologi, neurologi şi anestezişti de la mai multe spitale din Capitală, care ar fi trebuit să îl opereze pe fostul preşedinte Traian Băsescu. La vremea respectivă avea 54 de ani şi tocmai ce fusese diagnosticat cu hernie de disc.
Deşi iniţial acceptase să fie operat în România, şeful statului s-a răzgândit pe ultima sută de metri şi a ales o clinică privată din Viena, asta în ciuda faptului că la SUUB au fost făcute toate pregătirile necesare pentru o intervenţie chirurgicală de asemenea amploare. Sorin Oprescu a fost atunci şi şeful comisiei multidisciplinare care a evaluat starea de sănătate a preşedintelui şi a decis, împreună cu acesta, conduita medicală în acest caz. Echipa operatorie urma să fie coordonată de profesorul Vlad Ciurea de la Spitalul Bagdasar Arseni, de conferenţiarul Gabriel Iacob, de la Spitalul Universitar şi de medicul Dan Voinescu, de la Spitalul Elias.
„Vom alege spitalul unde se va putea asigura cea mai bună securitate medicală”, a declarat Sorin Oprescu.
Totul pus la punct până la ultimul detaliu
După multe discuţii în contradictoriu, s-a luat decizia ca preşedintele Băsescu să fie supus unei intervenţii chiar în spitalul condus de Oprescu. Încă de la intrarea în spital şi până în sala de operaţie, totul a fost pus la punct. Instrumentarul pentru operaţie a fost adus de specialişti, sala de operaţie şi rezerva pentru preşedinte erau şi ele pregătite, în timp ce holurile spitalului erau împânzite de SPP-işti, care luaseră mostre din sălile de operaţie. Cel care nu s-a prezentat a fost însă chiar preşedintele.
„Au existat, iniţial, două comisii: una la Spitalul Elias şi o alta la Spitalul Universitar, formate din 30 de oameni şi din cei mai buni specialişti în coloană vertebrală. Sorin Oprescu a fost organizatorul, i-a adunat pe toţi, au stat de dimineaţa până seara şi au discutat. În primă fază a fost consultat de finul său, profesorul Cătălin Cârstoiu, care a crezut că este ceva mai simplu, dar au trecut câteva zile în care situaţia lui s-a agravat. Din comisia întrunită de Oprescu făceau parte trei neurochirurgi, fiecare cu părerea lui proprie”, a declarat, pentru „Adevărul”, un medic care a făcut parte din comisia de specialitate. Acesta l-a sfătuit pe Băsescu să opteze pentru o operaţie în străinătate.
Medic: „Dacă se opera aici exista un risc vital”
„Am fost contactat de Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii de la vremea respectivă şi l-am examinat pe preşedinte timp de o oră. Mi-am făcut datoria de medic. Am fost chemat să-mi spun părerea, să-i prezint toate riscurile, situaţia era deja gravă, nu avea altă soluţie decât să se opereze în străinătate. Altă opţiune ar fi fost să se opereze în condiţii mai puţin organizate, unde a existat şi o anumită reţinere din partea medicilor, dar şi un risc vital. Am fost obligat să mă exprim într-un mod categoric, dar n-am putut să îi ofer garanţia că rezultatul va fi bun dacă se opera în ţară. I-am răspuns cu toată sinceritatea la întrebările pe care mi le-a pus şi a luat decizia de a se opera în Viena, deşi eu aş fi vrut să-i recomand să se opereze în Paris. Viena a fost, până la urmă, cea mai bună soluţie, era aproape, ajungea repede şi a scăpat fără nicio problemă”, a completat medicul.
Acesta a explicat că în timp ce îl consulta pe fostul preşedinte, comisia de specialitate aştepta într-un amfiteatru de la Spitalul Universitar. „Printre altele, vorbim şi de prudenţa unor doctori care nu vor să-şi asume răspunderea în astfel de situaţii şi cred că au răsuflat uşuraţi când au aflat că se va opera în altă parte. Cei mulţi care îl aşteptau au plecat acasă. Cred că a contat şi faptul că între ministrul Sănătăţii şi Sorin Oprescu au existat tot felul de discuţii în contradictoriu”, a conchis specialistul.
Eugen Nicolăescu, „la cuţite” cu Oprescu
Potrivit presei, între Nicolăescu şi Oprescu s-a declanşat un adevărat război mediatic. „A fost un fel de exaltare din partea domnului Oprescu, dar atunci când iei o decizie de o asemenea importanţă trebuie să analizezi la rece lucrurile. Când e vorba de viaţa preşedintelui României, singura unitate care putea să garanteze fără niciun fel de risc această operaţie era Spitalul Bagdasar Arseni. Din păcate, nu s-a putut merge acolo cu o echipă şi atunci s-a luat cealaltă decizie”, a declarat, la momentul respectiv, Nicolăescu.
Mai multe ştiri pe aceeaşi temă: