SERIAL Parlamentarul care nu ştie numele partidului din care face parte. „Eu am o calitate, sunt bun la suflet“

Continuăm serialul „Aici sunt aleşii dumneavoastră” cu deputatul Alin Bucur (33 de ani), un tânăr de bani gata ajuns în Legislativ pe listele PPDD şi nimerit, nici el nu ştie cum, în UNPR.

Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nu e lucru uşor să faci un interviu cu Bucur. Am alergat după el luni în şir, timp în care ba se dădea răcit cobză, ba copleşit de treburi, ba imobilizat la pat de diverse boli. După ce l-am prins, am constatat că abia se poate exprima, pendulând între banalităţi nevinovate de genul “când murim nu luăm nimic cu noi” şi fraze trântite anapoda, precum „campania electorală a fost o experienţă care rar întâlneşti în viaţă”. Şi poate n-ar fi nimic dacă ar şti măcar cum se traduc iniţialele UNPR, partidul din care face parte. S-a concentrat, s-a gândit câteva zeci de secunde, l-am mai ajutat şi noi, dar tot n-a ştiut să spună.

Alin Bucur este de profesie jurist. “Jurist, da?”. Iar când a ieşit de pe băncile universităţii particulare “Titu Maiorescu”, tatăl său, controversatul afacerist Costel Bucur, l-a uns director de marketing la una din firmele sale. Din această postură a coordonat lansarea pe piaţă a unei ape tămăduitoare numită, ţineţi-vă bine!, “apa Pi”. De bine ce a coordonat-o, a falimentat. Apoi a trecut manager la Gloria Buzău, echipă de fotbal unde Costel Bucur s-a afişat ca patron vreme de doi ani. A fost o perioadă cu numeroase decizii catastrofale, la finalul căreia echipa buzoiană a sfârşit retrogradată şi îngropată în datorii.

Din eşec în eşec, Alin Bucur a ajuns în Parlamentul României şi se laudă că în primul an de mandat i-a fost aprobat un amendament. Apoi recunoaşte că a fost aprobat din greşeală şi anulat imediat. Are şi proiecte legislative, dar nu vrea să le spună de teamă să nu i le fure cineva. Notaţi, vă rog, că mai este şi bun la suflet. 

Dacă tot nu v-am convins să citiţi interviul, mai aflaţi că Alin Bucur îşi admiră tatăl, de la care a învăţat să fie corect şi să joace table pe bani. Presa de scandal a scris că acest viciu l-ar fi îngropat în datorii, însă deputatul se arată destul de relaxat. După ce oprim reportofonul, ne lămureşte: “Îmi place să joc table. Ce, am omorât pe cineva?”.

"Campania electorală m-a ajutat să scot tot ce-i mai bun din mine"

Alin Bucur: Eu sunt foarte supărat pe presă, promovăm numai lucruri urâte. Numai crime, violuri, tâlhării, prostituţie, droguri. De asta şi tineretul din ziua de azi e aşa cum e. Nu se poate, sunteţi băieţi tineri, luaţi şi voi măsuri, hai să schimbăm ceva. Cu cât scoatem negativ în evidenţă, cu atât e negativ. Până şi la desene animate e tot cu trivialităţi. Eu n-am mai văzut de nu ştiu când o emisiune educativă la televizor.

"Adevărul": Ce posturi urmăriţi?
Sincer, nu prea mai am timp să deschid televizorul, dar când îl deschid urmăresc în special politică.

Dumneavoastră aţi intrat în Parlament datorită PPDD-ului, un partid care a avut ca motor o televiziune. Iar această televiziune, OTV, numai presă educativă nu făcea.
(Se gândeşte) Aşa este, dar ce se întâmplă... Lumea? Lumea e nemulţumită indiferent ce faci. Păcat că am ajuns după 23 de ani să nu se schimbe nimic în ţara asta. Tineretul nu se promovează...

Ce v-a determinat să intraţi în politică?
A fost o provocare. Foarte multă lume nevoiaşă apela la ajutorul meu şi la un moment dat... Nu sunt nici Dumnezeu, nici... şi am zis că dacă ajung în Parlamentul României, de aici voi putea ajuta mult mai multă lume.

Ce credeţi că v-a recomandat pentru a intra în Parlament, pentru a ajunge la un nivel atât de înalt?
Să ştiţi că şi în campania electorală eu m-am luptat foarte mult şi m-am zbătut să ajung aici. Totuşi, această campanie m-a ajutat să scot tot ce-i mai bun din mine şi în final am reuşit.

E bine că v-aţi luptat, dar tot n-aţi spus ce vă recomandă. Dumneavoastră ce meserie aveţi la bază?
Eu sunt jurist, da? Plus că eu am o calitate: sunt foarte bun la suflet. Şi bănuiesc că lumea a văzut lucrul acesta. Am stat de vorbă cu foarte mulţi oameni, în campanie cred că am cunoscut peste 30.000 de oameni şi au simţit că sunt altfel de om. Au făcut o comparaţie între mine şi vechii politicieni şi m-au simţit. Exact cum un câine sau un suflet de copil simte un om, exact aşa cred că s-a întâmplat şi cu mine.

Deci, bunătatea sufletească.
Eu nu i-am minţit pe oameni în campanie. Nu le-am promis „o să fac”, „o să vă dau”. Ştiţi că a fost o limită, nu aveai voie să dai mai mult de un pix sau o sacoşă. Şi unii remarcau că le dau o pungă goală. Zic „alţii v-o dă plină şi patru ani suferiţi, eu v-o dau goală şi încerc ca în patru ani să umplem”.

Am văzut într-un clip de campanie că îi spuneaţi unei bătrâne „am tot ce-mi trebuie”. 
Eu, pentru liniştea mea sufletească şi pentru confortul meu, am tot ce-mi trebuie. Nu sunt nevoit să fac afaceri cu statul, n-am intrat în politică să profit.

Acolo suna ca şi cum vă recomandaţi ca având toate calităţile necesare pentru funcţia de parlamentar.
Şi am şi calităţi şi cred că aţi văzut şi la buget când s-a... eu m-am zbătut foarte mult. Cum-necum am avut un amendament aprobat, chiar dacă au revenit ulterior (râde).

Care?
Nu mai reţin exact, mi se pare la o şcoală. S-a făcut o greşeală la un moment dat şi în loc să voteze împotrivă au votat pentru. Bine, că au revenit imediat, dar prima dată a fost...

Deci se votase greşit şi după aceea au anulat.
Da, bineînţeles.

Dincolo de a fi bun la suflet, nu credeţi că un parlamentar trebui să aibă şi nişte cunoştinţe, să fie specialist măcar pe un domeniu?
Vă daţi seama că nu pot lucra singur şi atunci am în spate o echipă de consilieri care mă ajută în tot ceea ce fac. Aici, în Parlament, n-ar trebui să ne certăm toată ziua, consider că ar trebui să fie o familie.

Vă întrebam pentru că atunci când se votează o lege, de exemplu, nu e suficient să fii bun la suflet, mai trebuie să ai şi capacitatea de a discerne.
Corect, de aceea am ales să nu fiu independent şi să ajung într-un grup parlamentar, unde suntem pe specialităţi. E foarte greu să le ştii pe toate. Nimeni nu s-a născut învăţat, ştiţi cum e vorba aia, cât trăieşti înveţi.

Ce v-a atras la UNPR?
Am ales UNPR deoarece este un partid mic, de centru-stânga, care, după părerea mea şi aşa şi este, face echilibru în Parlament.  

Ce înseamnă UNPR?
Ăăă, Uniunea Naţională... (n.r. - 20 de secunde de tăcere apăsătoare)

Dacă nu ştiţi, nu contează...
Contează! Uniunea Naţională... (n.r. – încă 10 secunde de tăcere)

Pentru Progresul...
Progresistă a României.

E Uniunea Naţională pentru Progresul României. Şi de mult ori a fost criticată pentru că ar fi o formaţiune oportunistă, care se dă şi cu ăia, şi cu ăia, ca să fie mereu la guvernare.
Sunt, după părerea mea, speculaţii. Am stat de vorbă cu domnul vicepremier Oprea şi mie mi s-a părut un om foarte serios şi un om care vrea să facă ceva.

Alin Bucur ia cuvântul în Parlament: "Să fim uniţi!"

Un parlamentar care s-a remarcat eşuând. De la „Apa Pi” la Gloria Buzău

După facultate aţi fost numit director de marketing la firma tatălui dumneavoastră. E un pic bizar, aţi studiat Dreptul.
Da, trebuia să îmi ajut familia şi având în vedere că era familia mea a fost un ajutor. Noi avem un CET de energie termică şi electrică, singurul privatizat din Bucureşti, şi am avut foarte multe de învăţat.

Ce marketing poţi să faci la un CET?
Nu a fost vorba doar de energie termică. Noi, la un moment dat, produceam şi apă. Apa Pi, apa vieţii.

Apa Pi?
Apa Pi, apa vieţii. Era o apă plată, dar o apă plată cu multe proprietăţi. Noi am investit foarte mult în această apă, trecută prin foarte multe filtre, filtre de cărbune, chiar filtre din aur la un moment dat. Şi ea era foarte vindecătoare, vindeca anumite boli. Eu m-am ocupat de promovarea acestei ape, dar la un moment dat n-am putut face faţă din cauza concurenţei.

Sub ce denumire a ieşit pe piaţă?
Apa Pi.

Şi se găsea în comerţ?
Da. Dar a fost foarte greu, deoarece costurile noastre erau foarte mari. Preţul ieşea puţin mai sus decât apa normală şi atunci lumea, ştiţi cum e, caută ce e mai ieftin. Mergeam foarte mult pe pierdere, foarte multă lume venea la fabrică şi le dădeam apă pe gratis.

Şi avea efect asupra bolilor?
Da, lucram cu nişte profesor doctori, inclusiv doamna Marioara Godeanu, dacă aţi auzit de dânsa. Trata şi bolile acelea de piele, când dădeai cu apa asta îţi ameliora.

O îmbuteliaţi în Bucureşti?
Da.

Şi de unde luaţi apa, care era sursa?
Din puţ. Aveam un puţ în curtea fabricii şi de acolo provenea. O treceam prin toate filtrele acestea, tot felul de tratamente...

Apa pe care o scoateţi din puţ era apă normală, din pământ, şi îi dădeaţi ulterior nişte proprietăţi.
Exact. Era o apă zero la sută impurităţi, îi făceam analize săptămână de săptămână.

Aţi cam eşuat cu apa asta.
Nu putem spune că am eşuat. Am încercat şi am vrut să facem un lucru bun, dar nu s-a putut şi atunci e normal să renunţăm.

Nu e momentul să spun ce iniţiative legislative am în plan pentru că se aude. Dacă mai lucrează şi altcineva şi îmi fură ideea...

Apoi aţi trecut manager al clubului de fotbal Gloria Buzău, unde tatăl dumneavoastră a devenit patron. Echipa a retrogradat şi s-a îngropat în datorii. N-aţi manageriat prea bine.
Nu am lăsat datorii, noi am avut doi ani frumoşi acolo. Chiar am avut şi performanţe.

Ideea e că echipa a retrogradat până la urmă.
A retrogradat din cauza problemelor care au fost acolo. Toată lumea profita, banii din reclame nu ajungeau, toată lume a zis că a venit Bucur şi are bani.

Nu era datoria dumneavoastră, ca manager, să puneţi biciul pe ei?
Am pus, dar erau mai multe lucruri acolo greu de gestionat.

Printre deciziile luate, una a fost de-a dreptul comică. Aţi adus un antrenor principal portughez şi un secund englez. Nu se cunoşteau între ei şi nu ştiau nicio limbă comună.
E o greşeală, secundul era tot portughez.

A apărut în presă declaraţia tatălui dumneavoastră, care spune că englezul a fost adus să-l calmeze pe portughez, care era prea temperamental.
Dacă eu vă spun că m-am ocupat? Erau portughezi amândoi şi au venit în echipă.

Vă întrebăm pentru că atunci când un om ajunge în Parlament te uiţi pe activitatea lui. Şi se poate interpreta că dacă n-aţi reuşit să conduceţi un club de fotbal, e greu să conduceţi ţara.
Eu cred că n-am fost lăsat să-mi fac treaba acolo la Buzău şi am şi acte doveditoare. Am fost plecat după jucători şi am pierdut anumite transferuri din cauza oamenilor care lucrau la club, care-mi greşeau actele tocmai pentru a-mi face probleme.

V-aţi gândit vreodată că în traseul profesional aţi sărit nişte etape, că aţi fost director din prima şi n-aţi pornit mai de jos?
Nu, pentru că eu am şi muncit la viaţa mea şi ştiu de ce sunt capabil, ştiu ce pot. Drept urmare am demonstrat şi acum, pe propriile picioare, că pot să reuşesc.

Cu ce aţi rămas din campania electorală?
A fost o mare experienţă, poate experienţa vieţii până acum. Vă daţi seama să cunoşti atâţia oameni, să stai de vorbă cu ei, să vezi pe chipul lor? Îţi schimbă viaţa!

N-a fost greu să coborâţi din maşină şi să o luaţi aşa pe uliţe?
Vreau să vă spun că n-am fost cu maşina, totul s-a întâmplat pe jos. La un moment dat eram bolnav şi am încercat să stau în maşină, dar văzând oameni în vârstă alături de noi, cât am fost de bolnav m-am dat şi am mers pe jos din respect pentru aceşti oameni. Iar pentru mine, încă o dată mă repet, a fost o experienţă care rar întâlneşti în viaţă.

În ce sens v-a marcat?
Vezi viaţa altfel, când vezi atâţia oameni, când te identifici cu problemele lor. Oameni care mă strângeau de mână, care plângeau în faţa mea. Noaptea când ajungeam îmi era greu să adorm, stăteam şi mă gândeam la ce se întâmplă.

Cu ce proiecte aţi plecat la drum ca parlamentar?
Am plecat cu mai multe şi eu chiar lucrez. Veţi avea câteva surprize frumoase.

Totuşi, dezvăluiţi-ne una.
O să mai colaborăm şi o să vi le spun. Acum nu e momentul pentru că se aude. Dacă mai lucrează şi altcineva şi îmi fură ideea!

După un an de mandat ar trebui totuşi să aveţi un mic bilanţ.
După un an la mine s-a întâmplat şi situaţia care s-a întâmplat, cu excluderea din partid şi, fiind independent o vreme, a fost foarte greu. V-am spus că lucrez şi am foarte mulţi specialişti care...

Măcar spuneţi-ne în ce domeniu pregătiţi aceste proiecte de lege surpriză.
Aş vrea să mai rămână un pic secret. Eu pot să vă promit că nu mai aveţi mult de aşteptat. Anul ăsta se finalizează unul dintre ele. (n.r. – interviul a avut loc spre finalul lui 2013. Suntem în februarie 2014 şi nu s-a finalizat nimic).

„Am maşină, dar nu e scumpă. E un gipuleţ mic”

Alin Bucur se uită la poze într-un ziar turcesc  Foto: Facebook

Cum e după un an de mandat?
E mult mai greu faţă de ceea ce credeam eu, dar nu m-am descurajat. E timpul ca lucrurile să meargă pe un făgaş normal. E timpul să construim pentru că până acuma am distrus ce era de distrus. Mie nu-mi place viaţa politică românească pentru că toată lumea se ceartă. Vreau să văd şi eu la televizor parlamentari şi miniştri care să spună „am proiectul ăsta, am proiectul ăsta”, nu să se certe.

Păi, asta facem noi acum, vă întrebăm pe dumneavoastră, parlamentarul, ce proiecte aveţi. Şi dumneavoastră nu vreţi să ne spuneţi.
Nu vi le ascund. Numai că îmi place să vin cu ceva concret şi dacă v-am promis o să ţinem legătura şi veţi avea ce v-am promis. (n.r. – a trecut timpul şi până acum n-am avut nimic).

Sunteţi jurist. Cum vedeţi problema Justiţiei, ţinând cont că s-au iscat multe controverse pe tema asta?
V-am mai spus, ne place să ne certăm. Mie nu-mi plac lucrurile de genul acesta. Eu sper, şi voi încerca lucrul acesta, ca uşor-uşor să ne unim şi să facem ceva pentru ţară.

Nu e bun nici atâta pacifism. Dacă cineva propune o lege greşită, ce faceţi, nu votaţi împotrivă ca să nu vă certaţi?
Aaa, nu, exclus lucrul acesta, vedeţi cum interpretaţi mereu? Nu pacifism, e normal să existe diferenţe de opinii, dar nici cearta asta exagerată.

Ce ar trebui să facă actorii implicaţi ca să nu mai fie cearta asta?
Frumos ai folosit, „actorii implicaţi”. Ar trebui să ne dăm seama pentru ce ne-a ales lumea şi ce căutăm aici.

Aveţi vreun model din politica ultimilor 23 de ani?
Mi-aţi pus o întrebare grea. Sincer, nu prea mi-a plăcut ce s-a întâmplat în politica românească. Drept urmare, de aceea am şi încercat să intru în politică cu ideea că eu poate voi schimba ceva.

Aţi urmărit, totuşi, viaţa politică din ultimii 20 de ani sau nu v-a interesat?
Am urmărit, nu pot să spun că am fost mare fan, dar am urmărit.

Vă mai amintiţi, de exemplu, cine a câştigat alegerile prezidenţiale în 1996?
(10 secunde de tăcere) Constantinescu.

Nici de el nu v-a plăcut?
Dacă vă spun ce nu mi-a plăcut, vă spun acuma. Domnul Constantinescu când a câştigat, a ieşit şi a spus aşa: „Eu nu voi merge cu maşină scumpă, voi merge cu Dacia”. Şi n-a mers cu Dacia a mers cu... Asta reţin că m-a deranjat cel mai mult.

Dumneavoastră cu ce maşină mergeţi? În declaraţia de avere nu aveţi nimic, nici casă, nici maşină.
Am maşină, dar nu e nici scumpă, nici...

Ce marcă e? Să nu ne spuneţi că e Dacie.
Nu, e un gipuleţ mic.

Un gipuleţ, e bine. Vă consideraţi un băiat de bani gata?
Nu mă consider. Tatăl meu a muncit şi munceşte foarte mult. Pleacă dimineaţa la ora şapte şi ajunge seara târziu acasă.

Aţi urmat un curs de securitate şi diplomaţie la Institutul Diplomatic al MAE.
Am urmat şi cursul ăsta şi o să mai fac un curs. Dar să ştiţi că sunt în mare criză de timp. Nu putem să mai discutăm şi altă dată, vă rog eu mult? Nu e vorba, că mie îmi place să intru în luptă, dar să fie corect.

Imediat terminăm. Spuneţi-ne pe scurt ce aţi învăţat la cursul ăsta.
(Tăcere grea)

De ce l-aţi făcut? Vă gândiţi la o carieră diplomatică?
Nu mă gândesc, mă gândesc să rămân în Parlament şi să fac lucruri bune aici şi mă gândesc că Dumnezeu m-a adus pe drumul ăsta ca să pot schimba ceva.

O întrebare de politică externă, că tot aţi studiat. Cum vedeţi relaţiile României cu Republica Moldova?
Deci, după părerea mea, că m-aţi făcut şi pacifist, nu vreau să fiu pacifist. Eu cred că, la tot ce se întâmplă, dacă am fi mai buni, dacă am şti să ne înţelegem, dacă am lăsa răutatea la o parte, pentru că fiecare dintre noi are ceva bun la un moment dat...

Deci bunătate şi în politica externă.
Da. Dacă am putea scoate lucrurile astea şi să fim mai buni noi, cu noi înşine în primul rând..., pentru că dacă suntem mai buni cu noi înşine putem fi buni şi cu ceilalţi. Nu mâncăm cu două guri, n-avem patru mâini, n-avem patru picioare. La un moment dat, când plecăm, nu luăm nimic cu noi. Hai să vedem cum să fie bine pentru toată lumea.

Încă o întrebare, repede. Care e ultima carte citită?
Ultima carte citită... acum m-am apucat, chiar acum două zile m-am apucat de ea. „Secretele succesului”.

CITIŢI ŞI:

Cristiana Anghel, 70 de zile de grevă a foamei pentru 4 ani de mandat: „Nu Dan Voiculescu m-a adus în Parlament, ci Dumnezeu” Cristiana Anghel, fostă învăţătoare la Caracal, se crede trimisa Divinităţii în Parlament. Activitatea ei de senator al Partidului Conservator include răfuieli personale cu PDL, investigaţii despre crime numai de ea ştiute şi lobby pentru câinii maidanezi