Exclusiv Moștenirea lui Iohannis și Ciolacu. Ferestrele de oportunitate cu care nu ne mai întâlnim. Expert: „Așa s-au irosit ocazii de neratat”

Moștenirea lăsată de fostul președinte Klaus Iohannis și de fostul premier Marcel Ciolacu va apăsa greu pe umerii noului președinte și a viitorului premier, avertizează experții chestionați de „Adevărul”. Criza ne dă târcoale, iar viața riscă să devină tot mai grea pentru românii de rând și nici în plan politic lucrurile nu stăm bine. La nivel intern e tot mai evident că reconstrucția guvernului va fi dificilă, iar în plan extern România este prea puțin vizibilă. 

Nicușor Dan și coaliția pro-europeană vor avea o misiune deloc facilă să reconstruiască guvernul, după demisia premierului Marcel Ciolacu. Însă cele patru partide pe care noul președinte s-ar baza – PSD, PNL, USR și UDMR, în ordinea numărului de parlamentari, sunt profund divizate, iar totul se mișcă încet. Despre problemele politice interne ale România a scris de altfel și Financial Times, într-o analiză care pune accent pe dificultățile de comunicare între partide și de constituire a unui guvern.

Moștenirea lui Iohannis și Ciolacu

Decorat de statul francez cu medalia de Ofițer al Laurilor Academici pentru activitatea sa academică, Sergiu Mișcoiu este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și la Universitatea Paris-Est Créteil. Situația internă nu este deloc una de invidiat, remarcă Mișcoiu, fie că este vorba de cea politică sau economică. 

„Moștenirea lui Ciolacu e, de fapt, moștenirea guvernului PSD-PNL pe care trebuie să o asume și PNL, nu doar PSD. Este o moștenire care constă, de fapt, într-o serie de ani, 2022, 2023 și parțial 2024, în care s-au făcut foarte puține reforme substanțiale, deși existau toate elementele care permiteau realizarea de reforme, respectiv o majoritate parlamentară hiperconfortabilă și, de asemenea, stabilitate în sensul de creștere, sigur, nu foarte susținută, însă creștere constantă economică, fără perspectiva unei crize financiare de proporții. Războiul din Ucraina a funcționat, în mare parte, ca un alibi pentru această guvernare, pentru ca o bună parte din reformele cerute, inclusiv de PNRL și alte programe, să fie amânate, să fie trimise mai târziu”, spune profesorul clujean.

Demisia lui Marcel Ciolacu a agravat situația, iar lucrurile nu sunt deloc clare în acest moment. Cel mai probabil, din cauza lipsei de înțelepciune a partidelor, vom vedea un guvern minoritar, care va avea o oarecare susținere din partea PSD. Un PSD care va trece în opoziție, este opinia lui Sergiu Mișcoiu.

Pe plan politic extern, există o presiune ca noul președinte să schimbe cumva profilul țării. Astfel, așa cum văd treaba și unii dintre viitorii săi consilieri, România are nevoie să se transforme dintr-o țară prea puțin implicată în deciziile la vârf ale Uniunii Europene în una care să stea la masă cu greii Europei, Franța și Germania, așa cum o face Polonia. Niciunul dintre liderii care au condus România după intrarea în Uniunea Europeană, Traian Băsescu și Klaus Iohannis, nu au reușit acest lucru. De altfel, ultimul dintre ei a fost criticat de multe ori pentru lipsa de ambiție și docilitatea cu care a părut de multe ori să accepte anumite situații care nu au avantajat România, în opoziție cu eforturile unor lideri est europeni precum polonezul Donald Tusk sau estoniana Kaja Kallas. Nu întâmplător, Tusk a fost și președinte al Consiliului European, între 2014 și 2019, iar Kaja Kallas e în prezent șefa diplomației europene.

De ce a fost inactiv Iohannis

Acum, Nicușor Dan vine cu moștenirea lui Iohannis și va trebui să găsească soluții pentru a schimba profilul României în raport cu partenerii.

„Dacă vorbim de moștenirea domnului Iohannis, aș porni de la ideea că după ce Mircea Geoană a fost propulsat într-o calitate foarte importantă, cea de secretar general adjunct al NATO, domnul Iohannis a avut impresia că România este suficient de bine reprezentată pe plan internațional și că nu mai putem avea alte funcții. Mai ales că viza, după terminarea mandatului său sau la finalul mandatului de președinte, să ocupe el însuși o funcție internațională. Și atunci, inactivitatea și timiditatea, lipsa de asertivitate pentru România pe plan european și internațional, se explică tocmai prin păstrarea potențialului de acțiune în direcția obținerii de de către el a unui mandat internațional, un mandat de tipul președinte al Consiliului Uniunii Europene, cum își dorea domnia sa, sau secretar general al NATO. Cred că așa trebuie privite lucrurile. A subordonat intereselor personale interesul colectiv, tocmai crezând că acest lucru va permite obținerea unei funcții importante. De aici a început totul, așa s-au irosit multe ocazii de neratat”, explică profesorul Mișcoiu.

Pe de altă parte, prestațiile lui Klaus Iohannis ar fi relativ decent, consideră Sergiu Mișcoiu. Rămâne însă un reproș: nu a avut nicio inițiativă și nu a dat impresia că ar vrea sau că ar putea face mai mult. Practic, Iohannis s-a complăcut în această situație. Și deși ar fi putut profita de numeroase ferestre de oportunitate și a condus o Românie stabilă din punct de vedere politic, nu a reușit să facă aproape nimic pentru țară.

„Ca să nu fim cu totul critici față de această situație, domnul Iohannis a făcut o figură decentă, în mod constant, pe plan internațional, fără să sclipească și să vină cu inițiative ieșite din comun. Încercând, practic, să ofere aceași idee de stabilitate pe care totuși o bună parte a liderilor internaționali au apreciat-o, mai ales că în perioada aceea aveam deja agitație mare în Bulgaria, unde nu se putea forma guvernul, în Ungaria aveam ostilitatea tot mai mare a lui Victor Orban, Polonia era atunci în mâinile PSI și nu era un partener pentru europeni foarte de-nădejde, iar România era o oază de stabilitate, ceea ce îi permitea domnului Iohannis să fie liniștit și să-și aștepte momentul. Cred că așa se explică. După aceea a adus daune României, pentru că ne-am retras din prima linie sau am fost puțin vizibili în perioada aceasta”, susține Mișcoiu.

Nu performăm la capitolul diplomație și politică externă

Pentru Nicușor Dan va fi dificil, pentru că problemele țin și de lipsa unei dimenisiuni reale a diplomației românești. Ar fi nevoie de o adevărată revoluție pe acest plan, revoluție care nu ar trebui să mai aștepte.

„Noi avem aici și o altă problemă. Avem oameni timurați, pe care Ministerul de Externe i-a împins în față, fiindcă au fost parte a unui sistem de decizie bazat în primul rând mai degrabă pe un profil foarte tehnic, cu cunoștințe care pot fi importate, dar care nu dau un elan politic foarte puternic”, adaugă Mișcoiu.

Nicușor Dan ar putea face multe pentru România, însă nu și miracole. Lipsa sa de experiență constituie un minus, însă sinceritatea, onestitiatea și faptul că este pe placul multor lideri europeni îi vor fi de ajutor, consideră Sergiu Mișcoiu.

„Sigur, Nicușor Dan are foarte multe calități, însă nu are o experiență diplomatică internațională foarte importantă. Poate atuul sau principal este sinceritatea, onestitatea și întrederea și acest capital e unul important și pare să conteze. Mai mult, în ceea ce privește politica europeană, are o deschidere și se bucură de o simpatie mare, mai ales din partea lui Emmanuel Macron, dar și din partea, sunt convins, Germaniei, de exemplu. El are posibilitatea de a-i convinge pe partenerii occidentali din Uniunea Europeană că România este înapoi pe șine, ca să spunem așa. Însă, este cumva dificil să inventeze o altă Românie, ceea ce România nu este, ceea ce și-ar propune să fie, dar nu prea are cum să fie, fiindcă până acum nu a avut niciodată anvergura aceasta care se construiește în timp. E nevoie de o schimbare la nivelul mentalități, inclusiv a personalului de politică externă, din ambasade, de ambasadorilor ministerului de externe, a tuturor celor care împing România înainte și acest impuls nu poate fi decât unul de mare ambiție politică care poate veni dinspre Palatul Cotroceni, însă ar trebui cumva să treacă mult mai mult timp decât avem acum la dispoziție pentru asemenea schimbare în bine”, este opinia profesorului Sergiu Mișcoiu.

România, în pragul unei crize tăcute

În plan economic, ultimele guverne ale României au raportat în ultimii ani performanțe care nu i-au convins însă deloc pe economiști. Începând cu Ludovic Orban și continuând cu Florin Cîțu, Nicolae Ciucă și mai ales Marcel Ciolacu, toți acești premieri au încercat să convingă populația că România se află pe drumul bun și că la mulți indicatori economici am depășit țări ca Ungaria, Grecia, Portugalia sau Polonia.

Realitatea de pe hârtie este însă contrazisă de cifrele oficiale care arată că România e țara cu cel mai mare deficit bugetar și cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, fără a mai vorbi de sărăcia populației. Astfel, potrivit datelor Eurostat, românii au fost în ultimii ani cei mai expuși sărăciei și excluziunii sociale.

De departe cea mai dificilă situație a rămas după Marcel Ciolacu. Fostul lider al PSD, care între timp a fost nevoit să renunțe și la șefia propriului partid, a lăsat moștenire viitorului premier un record negativ – un deficit bugetar imens de 9,3%, cel mai mare de departe pentru o țară membră a Uniunii Europene.

Economistul Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice București, spune că cifrele „vândute” de guvernul Ciolacu nu sunt demne de a fi luate în calcul. România este o țară mai săracă decât Ungaria, Polonia sau Cehia, are infrastructura la pământ, iar deciziile proaste din ultima vreme sufocă economia și pun în pericol planurile investitorilor. Deși România a avut în toți acești ani numeroase ferestre de oportunitate, guvernele succedate s-au întrecut în a da cu piciorul în ocaziile ivite. Și deși România a avut parte de stabilitate economică și un context în general favorabil, nu a performat economic.

Mai mult, lipsa de predictibilitate, într-un moment în care există informații contradictorii cu privire la o posibilă explozie a taxelor și impozitelor sunt o piatră de moară la piciorul României. În acest moment, ca parte a moștenirii primite, viitorul guvern are puține opțiuni, iar creșterea impozitelor și a taxelor va fi luată serios în calcul.

Cristian Păun consideră că ne aflăm într-o situație complicată. Chiar dacă Nicușor Dan a spus că va face tot ceea ce ține de el pentru a evita creșterea taxelor, foarte mulți oameni politici susțin că acest lucru e inevitabil.

„Se vorbește despre creșterea TVA și despre creșterea impozitelor pe proprietate. Printre scenariile discutate este și majorarea impozitului pe venit de la 10% la 14% sau chiar 16%, pentru a aduce bani la buget”, spune Cristian Păun.

Ce e de făcut

În realitate, cele mai eficiente măsuri ar fi, în opinia sa, scăderea cheltuielilor și o mult mai bună colectare a taxelor.

„Avem probleme mari cu colectarea taxelor, se pierd sume importante. Înainte de a vorbi despre creșterea de taxe ar trebui eficientizat Fiscul, iar pe de altă parte ar trebui făcută reformă serioasă și trebuie profitat la maxim de oportunitatea fondurilor europene”, mai spune profesorul Păun.

Vestea proastă este însă că România riscă de acum și fără fonduri europene. Și nu doar din cauza deficitului record și a amânării reformelor agreate cu Comisia Europeană. Practic, România este singura țară cu probleme de deficit care nu a trimis raportul la Bruxelles, ceea ce reprezintă o altă moștenire dificilă pentru viitorul guvern, oricare va fi acesta.

Și analistul economic Adrian Negrescu vorbește despre situația dificilă a economiei. În opinia sa, România se află deja într-o recesiune mascată.

„Noi suntem, din păcate, deja într-o recesiune mascată. Anul trecut am încheiat cu o scădere economică în ultimul trimestru. În primul trimestru din acestea am avut creștere economică zero și iată că până și politicienii încep să vorbească de recesiune tehnică. Chiar președintele Nicușor Dan admis posibilitatea de a intra în două recisiune”, spune Negrescu.

Se profilează stagflația 

Există însă un risc și mai mare decât cel al unei recesiuni tehnice. Stagflația se profilează la orizont, avertizează Adrian Negrescu.

„Din punctul meu de vedere, nu recesiunea este marea problema, ci stagflația, un fenomen care ne-ar putea duce într-o situație extrem de gravă din punct de vedere economic pe o perioadă mai lungă de timp. Asta înseamnă o creștere economică zero și o continuare a creșterilor de prețuri. Este ca o boală lungă care va fi greu de dus de economie în condițiile în care veniturile populației vor rămâne înghețate cel puțin doi ani, dacă nu chiar trei ani de acum încolo. Sper să trecem doar printr-o recesiune tehnică ușoară, care să fie ca un dus rece pentru economie și pentru mediul public. Totul ține, subliniez asta, de reforme și de tăierea cheltuielilor publice și de modul în care ne vom împrumuta de pe piețele internaționale. Suntem ca un pacient ajuns la terapie intensivă care are nevoie de tratament medical de urgență ca să se repună pe picioare”, mai spune Negrescu.

De departe cea mai proastă soluție ar reprezenta-o creșterea taxelor, care este susținută de tot mai mulți politiceni.

„Dacă noi vom crește TVA-ul, impozitul pe profit, pe dividende, taxele pe muncă, nu vom face altceva decât să facem această economie nefrecventabilă, iar investitorii să-și reducă prezența pe piața românească, mutându-se, probabil, spre țările vecine care au o fiscalitate mult mai favorabilă. Ar fi un dezastru pentru noi”, încheie Adrian Negrescu.