Poţi returna un bun cumpărat dacă l-ai desigilat? Ce spune Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
0Atunci când cumperi un bun şi îl desigilezi, returnarea ar putea deveni dificilă. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a clarificat recent cum se poate face acest lucru.
Perspectiva Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra prevederilor legale privind returnarea bunurilor cumpărate şi desigilate a fost analizată de Cristina Radu şi Ioan Dumitraşcu, Associate şi Partner în cadrul casei de avocatură Filip and Company.
Potrivit lor, la nivelul Uniunii Europene (UE) există o serie de reglementări de natură să asigure un nivel înalt de protecţie a siguranţei şi drepturilor consumatorilor, reglementări care urmăresc totodată şi menţinerea unui echilibru corect prin raportare la competitivitatea întreprinderilor.
Ce este dreptul de retragere al consumatorului?
Unul dintre drepturile de care dispune un consumator este dreptul de retragere din contractul încheiat la distanţă (fără prezenţă fizică simultană a părţilor, prin utilizarea unor mijloace de comunicaţie la distanta). Consumatorul poate exercita acest drept în termen de 14 zile, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere şi fără a suporta costuri suplimentare, cu excepţia unora prevăzute expres de lege, cum ar fi costurile directe legate de returnarea produselor sau costurile care decurg din diminuarea valorii produselor ca urmare a folosirii acestora altfel decât ar fi necesar pentru a determina caracteristicile şi/sau funcţionarea produselor. Practic, odată exercitat dreptul de retragere, obligaţiile părţilor de a executa contractul – plata preţului, predarea bunului şi a accesoriilor acestuia - nu mai există.
De ce este important dreptul la retragere? În cazul achiziţiilor la distanţă, consumatorul nu are posibilitatea de a vedea bunurile înainte de a le cumpăra, nu le poate testa şi verifica pentru a determina caracteristicile şi modul de funcţionare. Astfel, dreptul de retragere asigură consumatorului posibilitatea de a renunţa la achiziţie, în cazul în care, ulterior intrării în posesia acestuia, nu este satisfăcut de bun. Consumatorul nu trebuie să îşi justifice decizia luată.
Ce se întâmplă însă dacă bunul a fost desigilat de către consumator? Mai poate renunţa la contract, să returneze bunul şi să îşi primească banii înapoi?
Legislaţia naţională şi, în mod similar, legislaţia europeană prevăd şi anumite situaţii de excepţie, când dreptul de retragere nu poate fi exercitat de către consumator. Una dintre acestea o reprezintă contractele la distanţă care au ca obiect furnizarea de produse sigilate, a căror desigilare ar ridica probleme de protecţie a sănătăţii sau igienei.
În această privinţă, a intervenit de curând o clarificare din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), care a pronunţat la data de 27 Martie 2019 o hotărâre în cauza C-681/17 interpretând noţiunea de „bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecţie a sănătăţii sau din motive de igienă şi care au fost desigilate de consumator”.
Curtea a apreciat că această excepţie devine aplicabilă dacă, odată desigilat ambalajul, bunul nu mai poate face obiectul unei noi comercializări, din motive de protecţie a sănătăţii sau din motive de igienă. În aceste situaţii de excepţie trebuie luată în considerare natura bunului care face imposibilă sau excesiv de dificilă luarea de către comerciant a unor măsuri care să permită repunerea bunului în vânzare fără a aduce atingere unuia sau altuia dintre aceste imperative (protecţia sănătăţii şi igienei).
Această decizie de interpretare a fost emisă de CJUE având în vedere trimiterea preliminară formulată de Curtea Federală de Justiţie a Germaniei în legătură cu (în)existenţa dreptului de retragere al unui consumator dintr-un contract încheiat la distanţă ce avea ca obiect o saltea a cărei folie de protecţie a fost îndepărtată. Ţinând seama atât de formularea prevederii legale, cât şi de acest context, CJUE a apreciat că, deşi este posibil ca salteaua să fi fost utilizată, acest simplu fapt nu este de natură să o facă definitiv improprie pentru o nouă utilizare de către un terţ şi în consecinţă pentru o nouă comercializare. Curtea a susţinut acestă interpretare exemplificând faptul că: (i) aceeaşi saltea este utilizată de clienţii succesivi ai unui hotel; (ii) există o piaţă a saltelelor de ocazie şi (iii) saltelele care au fost utilizate pot face obiectul unei curăţări în profunzime, putând fi comercializate în continuare.
CJUE a făcut totodată şi paralela cu un articol de îmbrăcăminte care, în contextul unei vânzări la distanţă, presupune probarea (aşadar intrarea în contact direct cu corpul uman) pentru a putea stabili „natura, caracteristicile şi modul de funcţionare al bunului”. Chiar dacă haina este probată, ea poate fi totuşi returnată pentru ca se poate prezuma ca un astfel de bun va putea fi curăţat pentru a fi repus în vânzare fără ca sănătatea sau igiena să fie compromisă.
Între bunurile care nu ar putea fi însă returnate apreciem ca s-ar putea include produsele cosmetice, articolele de igienă/lenjerie intimă, produsele de unică folosinţă.
În concluzie, potrivit jurisprudenţei CJUE, consumatorul beneficiază de dreptul de retragere din contractul încheiat la distanţă al cărui obiect este reprezentat de un bun care a fost desigilat şi care a intrat în contact direct cu corpul uman (precum o saltea) atât timp cât comerciantul poate să îl facă corespunzător pentru o nouă comercializare, prin aplicarea unor tratamente de curăţare şi dezinfecţie, fără a exista riscul de a aduce atingere imperativelor de protecţie a sănătăţii sau de igienă.