Ioşia, zonă rezidenţială cu parfum de epocă

Cartierul orădean nu este la prima extindere din istoria sa. Zestrea  imobiliară a Ioşiei s-a îmbogăţit continuu pe parcursul ultimilor 90 de ani. Procesul continuă şi astăzi

Ioşia interbelică nu a dispărut sub lamele buldozerelor administraţiei comuniste, aşa cum s-a întâmplat în alte zone ale ţării.

Caselor construite între anii 1920 - 1940 li s-au alăturat în anii 1970 blocurile comuniste, pentru ca astăzi, la fondul de locuinţe, să se adauge ansamblurile rezidenţiale moderne.

Primul boom imobiliar orădean nu a avut loc în anii 2000, ca în restul României, ci mult mai înainte, în 1930. Motivul a fost acelaşi ca şi astăzi: creşterea rapidă a populaţiei.

„După Unirea din 1918, Oradea intră în graniţele statului român, iar extinderea oraşului şi, implicit,  creşterea populaţiei obligă municipalitatea condusă de primarul Aurel Lazăr să parceleze noi zone din afara teritoriului extravilan al oraşului.

Primăria începe în anii 1920 o lotizare în diferite zone ale oraşului, la început în suprafeţe mici, pentru 15-20 de locuinţe. Aceste parcelări s-au dovedit însă a fi insuficiente, pentru că populaţia a crescut de la 50.000 de locuitori în 1910 la 90.000 de oameni în 1940”, explică Doru Marta, muzeograf în cadrul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.

Astăzi, Oradea are peste 200.000 de locuitori, iar cartierul Ioşia este din nou printre primele zone în care apar construcţii noi. Prima fază de dezvoltare a ansamblului „Luceafărul” va conţine patru blocuri cu un regim de înălţime S+P+10 etaje şi un total de 380 de apartamente.

 Primul bloc care va fi gata de predare este în prezent în stadiu avansat de finalizare şi are un total de 104 apartamente, cu următoarea structură: 36 de unităţi cu o cameră, 38 de apartamente cu două camere, 28 de spaţii cu trei camere şi două locuinţe cu patru camere.

Preţul mediu pe metrul pătrat este 1.000 de euro, inclusiv TVA, în varianta finisată. Este disponibilă de asemenea şi posibilitatea de a achiziţiona apartamentul semifinisat, adică fără gresie, faianţă, obiecte sanitare, parchet sau uşi interioare.

Blocuri noi, doar în construcţie

Alte trei blocuri care vor fi ridicate în cadrul complexului rezidenţial vor conţine încă 276 de apartamente, distribuite astfel: 60 de apartamente cu o cameră, acelaşi număr de unităţi cu două camere, 132 de spaţii cu trei camere, 18 cu patru camere şi şase locuinţe cu cinci camere. Finalizarea  următoarei clădiri a ansamblului, denumită Blocul 3, este prevăzută pentru predare în octombrie 2009. Complexul va beneficia de spaţii de parcare la suprafaţă şi subterane.

Un alt complex rezidenţial de blocuri este Ioşia, compus din două clădiri situate pe străzi apropiate. Locuinţele sunt în cea mai mare parte gata de predare „la cheie” şi conţin apartamente cu una – patru camere.

Mai există un tronson de locuinţe aflate în stadiu avansat de finalizare, cu termen de predare în luna noiembrie. Cel mai ieftin apartament are o cameră, o suprafaţă de 48 de metri pătraţi construiţi şi costă cel puţin 40.252 euro. Preţul unităţilor locative de două camere porneşte de la 53.092 euro la o arie de 64 metri pătraţi construiţi, iar la trei camere - de la 75.550 euro pentru 94 metri pătraţi construiţi. La patru camere, costul minim este de 88.235 euro, la o suprafaţă construită de 107 metri pătraţi. La aceste preţuri se adaugă TVA.

Mod de contractare

Avansul minim pentru achiziţionarea unui apartament în complexul Luceafărul este 25% din suma totală. Restul sumei se achită la data predării. La ansamblul Ioşia, condiţiile de plată presupun achitarea unui avans minim de 5%. Restul sumei se poate achita prin credit garantat cu apartamentul în cauză, fiind vorba de locuinţe finalizate.

Ce mai poţi alege?

Suprafaţa medie a loturilor de teren din Ioşia interbelică este de 500 de metri pătraţi. Preţul unei asemenea parcele, împreună cu casa demolabilă aferentă, ajunge la 70.000 de euro. Suprafeţele relativ mari, împreună cu infrastructura bine dezvoltată au făcut în ultimii ani din cartier o zonă foarte căutată de amatorii de casă la curte.

„Ioşia a fost locuită preponderent de muncitori şi nu a fost o zonă foarte căutată. Până în 2003 era chiar ultima zonă din Oradea în care cineva ar fi dorit să-şi cumpere o locuinţă. Odată cu explozia preţurilor la terenuri din 2005, lucrurile s-au schimbat şi Ioşia a devenit dezirabilă, pentru că aici era cel mai ieftin teren din oraş, iar în plus exista şi gaz în zonă”, spune Delia Szabo, manager al agenţiei imobiliare orădene Cardell.

Cele mai multe blocuri „comuniste” au patru etaje şi au apărut în cartier în anii '70, dar există şi câteva turnuri. Clădirile conţin toate tipurile de apartamente, de la garsoniere la apartamente de patru camere.

Preţurile locuinţelor vechi din Ioşia sunt cu aproximativ 10% mai mici decât în zonele centrale, precum bulevardele Dacia sau Decebal. Astfel, un apartament de două camere în suprafaţă de 52 de metri pătraţi utili costă maximum 50.000 de euro. Cele mai scumpe apartamente sunt cele de patru camere, care nu costă mai mult de 70.000 de euro, la o arie utilă de 75 metri pătraţi.

Povestea cartierului tău

Ioşia a avut două perioade principale de extindere: una în perioada interbelică şi alta după anii 1970. Caracteristica principală a cartierului vechi este că străzile sunt rectilinii şi fac între ele unghiuri drepte, pentru că pe locul actual Ioşiei era înainte de 1920 teren extravilan, şi Primăria a putut parcela în acest fel loturile. Parcelarea a durat până în 1926, când în zonă au început să apară primele case particulare.

În 1930, pe actualul teritoriu al Ioşiei, pe atunci încă în extravilan, exista un număr de 1.500 de case. Este vorba despre construcţii tipice perioadei interbelice, cu grădină în spate, şi o fâşie de spaţiu verde lată de patru metri între linia caselor şi carosabil. 

În Ioşia, deşi există locuinţe „comuniste”, nu au avut loc demolări. Şi asta pentru că blocurile au fost ridicate, la sfârşitul anilor ’70, pe un alt teren viran, situat spre limitele de vest ale oraşului. Astfel ia naştere partea „nouă” a cartierului, Ioşia Nord. 

Apariţia în anii 1930 mai multor biserici în Ioşia, atât ortodoxe cât şi romano-catolice, subliniază importanţa deosebită pe care o dobândise noua, pe atunci, zonă rezidenţială. Acest fapt are, pe lângă însemnătatea religioasă, şi o valenţă de indicator asupra mărimii comunităţii care se întemeiase în noul cartier orădean.

Episcopia Romano-Catolică ridică în 1933 biserica Sfânta Tereza, proiectată de Anton Szallerbeck, unul din cei mai importanţi arhitecţi orădeni din perioada interbelică. El a fost implicat şi într-un proiect al unui ansamblu de locuinţe particulare.

Localizare: Oradea, delimitat de strada Ovid Densuşianu, Calea Sântandreiului, Calea Aradului şi râul Crişul Repede

Tipuri de locuinţe: garsoniere şi apartamente cu două - cinci  camere în ansambluri rezidenţiale noi, garsoniere şi locuinţe cu două - patru camere în blocuri construite înainte de 1989

Centre comerciale: hypermarketul Real, Tiago Mall, magazine de cartier

Transport în comun: o linie de tramvai, două trasee de autobuz

Unităţi de învăţământ: trei şcoli generale, trei grupuri şcolare, un liceu

Clinici şi spitale: cinci  farmacii

Parcuri: ştrandul Ioşia Nord

Grad de poluare: În luna iulie nu s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiilor maxime admise, conform raportului lunar întocmit de Agenţia pentru protecţia mediului Bihor

50.000 de euro este preţul unui apartament cu două camere