Victor Ponta–Ultimul tren

În celebrele sale „Bilete de papagal“, revistă pe care o scria şi o publica de unul singur, Tudor Arghezi insera adesea articole cu conţinut politic pe care le semna cu pseudonimul Nicolae Andrieş.

Unul dintre ele, cel intitulat Despre politică, apărut în nr. 26 vol. al III lea al publicaţiei, a fost ales de Dorin Tudoran drept introducere pentru recenta sa carte România ca părere, apărută în colecţia Egopublicistică a editurii ieşene Polirom.

Din textul arghezian menţionat mai sus mi-a atras atenţia un pasaj care cred că i se potriveşte cum nu se poate mai bine premierului Victor Ponta. A cărui revenire din concediu, programată a se petrece în cursul zilei de luni, e aşteptată cu sufletul la gură de mai toţi politicienii şi de analiştii politici bucureşteni. „Unul dintre imperativele politicii e să nu pierzi trenul. Aşa ca în teatru intrările. Întârzierile, chiar mărunte, îţi pot fi fatale: îţi ia altul locul sau puterea ”.

În urmă cu aproape şase ani, dl. Ponta, altminteri autodeclarat prieten şi fidel al d-lui Mircea Geoană, îi lua acestuia şi locul, şi puterea, profitând de zăpăcelile şi întârzierile învinsului la mustaţă în alegerile prezidenţiale. Trenul în care a urcat atunci dl. Victor Ponta a devenit unul încă şi mai confortabil după ce, în primăvara anului 2012, a devenit unul de rang superior de vreme ce principalul călător aflat la bordul său a ajuns să ocupe postul de prim-ministru. Până la neaşteptatul deznodământ al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014, domnul Ponta a trăit cu iluzia că trenul domniei sale are toate şansele să prindă viteza ameţitoare unui TGV. Nu a fost să fie.

„În politică- scria în acelaşi articol Nicolae Andrieş/Tudor Arghezi- a prevedea e totul”. Dl. Ponta a făcut greşeala de nu prevedea corect ce va urma după. A preferat să rămână la bordul aceluiaşi tren, sperând că acesta va recupera din viteza pierdută. Până nu demult se putea crede că previziunea d-lui Ponta a fost una exactă. Din iunie încoace s-au înmulţit semnele că ceva nu merge. Nu doar din cauza DNA-ului care şi-a băgat coada, ci şi din cauza partidului care a început să dea semne că s-a cam săturat de dl. Ponta. Într-o duminică, spre seară, pe neaşteptate, dl. Ponta a luat-o înaintea partidului, surprinzându-l, şi nu doar pe el, cu anunţul referitor la autosuspendarea din fruntea PSD. O autosuspendare ce, câteva zile mai târziu, s-a metamorfozat în demisie.

De atunci, mai toate planurile lui Victor Ponta eşuează unul câte unul. Doamna Rovana Plumb nu a izbutit să se menţină decât câteva zile în postul de preşedinte interimar al PSD, iar gloria votării şi adoptării, în uralele Opoziţiei, a noului Cod fiscal nu a ţinut nici ea prea mult. Retrimiterea acestuia la Parlament de către preşedintele Klaus Iohannis, repoziţionarea laşă la ordinul prezidenţial a unui PNL lipsit de coloană vertebrală, dar cu mulţi penali la conducere, evoluţiile de ultimă oră din comportamentul aliatului UNPR şi al hulpavului său preşedinte, dl. Gabriel Oprea, dar şi neaşteptata flexibilitate din conduita noului şef al PSD, dl. Liviu Dragnea, autodeclarat şi el prieten şi fidel al d-lui Ponta, atât de fidel încât dă semne că îi copia comportamentul, sunt semnale din ce în ce mai îngrijorătoare pentru premier.

Nu mai e nicidecum sigur că sesiunea extraordinară a Legislativului de la finele lui august va lăsa nemodificat Codul fiscal, iar dacă va fi aşa, d-lui Ponta nu îi va rămâne decât fie soluţia de onoare de a coborî definitiv din tren, fie să îşi dea acceptul ca acesta să fie unul de rang inferior. Un tren în care premierului i se va mai permite un timp, poate chiar până la alegerile parlamentare la termen, să călătorească în picioare, în poziţie de drepţi, aşteptând disciplinat ordinele şefului său de partid. Care şi el se va afla la cheremul generalului Oprea.

Oricum vor evolua lucrurile, e clar că începând de luni, când dl. Ponta e aşteptat să revină cel puţin pentru 24 de ore la Palatul Victoria, pentru ca mai apoi să plece iar, fie şi numai pentru câteva zile la clinica din Turcia, trenul premierului va porni în ultima lui cursă. La capătul căreia se vor semna actele ce îi vor consemna scoaterea definitivă din serviciu.

Cam acelaşi lucru i se va întâmpla şi pasagerului. Parcursul politic al d-lui Ponta se apropie de final. Singurul lucru rămas neclar mai e cine va fi acel altul care îi va lua d-lui Ponta şi locul, şi puterea.