Unde a greşit Victor Ponta atunci când nu a vrut să influenţeze Justiţia
0Când bieţii elevi de la ”Bolintineanu”, ăia schingiuţi cu autocarul, s-au pişat luni în capul procurorilor, declarând că nu ştiu nimic de nicio şpagă la Bac, ci doar că au auzit, vag, că s-ar fi dat vreo sută de lei pentru un suc şi-un fursec, a fost limpede că ancheta fraudării Bacalaureatului este compromisă.
Şi a fost compromisă încă de vineri la prânz, când procurorul de caz a renunţat să-i mai audieze pe elevi atunci, pe loc. Asta e vina procurorului de caz: că a renunţat la planul iniţial de anchetă, care avea logică şi îi putea asigura, fără a-i garanta, o investigaţie de succes. Iată argumentele.
Până vineri la prânz, afacerea de la „Bolintineanu” era investigată doar pe jumătate: banii erau găsiţi, profesorii care îi primiseră erau identificaţi, directoarea Costica Vărzaru era după gratii. Pentru ca dosarul să fie rotund, lipsea cealaltă jumătate: cine a dat banii. Pentru că banii găsiţi în sutiene şi în sertare nu erau pogorâţi din cer, ci fuseseră nişte părinţi şi/sau nişte elevi care îi livraseră. Pe aceştia cum să-i prinzi? Iată întrebarea pe care nu şi-au pus-o niciodată inteligenţii fără leac care au comentat evenimentele.
Victor Ponta are dreptate: procurorii nu sunt nişte Dumnezei. Aşa încât ei trebuie să se dovedească puţin mai deştepţi decât cei pe care vor să-i prindă. Pentru reuşita anchetei de la Bolintineanu, procurorul trebuia să-şi asigure vineri două condiţii esenţiale: elementul surpriză şi o sinceritate cât mai mare a elevilor audiaţi. Vineri dimineaţă, nimeni nu se aştepta că vor fi audiaţi toţi elevii care au dat Bacalaureatul, dar cu precădere cei 112 care au susţinut probele în sălile unde s-au găsit banii. Autocarele au ajuns la liceu după ora 11, cu mai puţin de o oră înainte ca ultima probă să se termine. Elevii nu ştiau nimic, ei erau în săli de la ora 9, deci elementul surpriză a fost bine asigurat.
Cei care au simţit că se întâmplă ceva de amploare au fost însă părinţii aflaţi la poarta şcolii, dintre care unii, e rezonabil de presupus, aveau o muscă pe căciulă. Şi atunci măcar instinctul de conservare, dacă nu şi alte instincte, i-a făcut să sară ca arşi şi să acuze: Săriţi, abuz! Aceştia, şi nimeni altcineva, au fost cei care au deranjat „pacea socială” pe care s-a zorit apoi s-o menajeze premierul Ponta: o mână de oameni agitaţi la poarta unui liceu, dintre care cel puţin unii merită calificativul de suspecţi de dare de mită.
Mesajul părinţilor a fost preluat fără discernământ şi amplificat, cu propriile voci, de jurnalişti şi comentatori neavizaţi sau doar ticăloşi, până a ajuns, bubuitor, la Palatul Victoria. Iar premierul Ponta l-a înghiţit ca pe o găluşcă şi i-a dat greutate politică. Procurorii, slabi de înger, au amânat audierile până după week-end şi şi-au ruinat cea de-a doua condiţie necesară pentru acurateţea anchetei: audierea elevilor înainte ca aceştia să apuce să coafeze, împreună cu părinţii şi cu profesorii implicaţi, versiunea pe care să o prezinte anchetatorilor. Acum, problema nu e doar că mituitorii rămân neprinşi, ci şi că ruinarea anchetei oferă o nesperată şansă de a scăpa şi mituiţilor. Căci e dificil de dus la bun sfârşit un dosar de corupţie în care ai mita, ai mituiţii, dar nu ai nici un mituitor. Directoarea Costica trebuie că bate mătănii în celulă pentru aşa fericită aranjare a lucrurilor.
Nu cred că premierul a intenţionat să influenţeze Justiţia sau să buşească ancheta, cu toate că în final chiar asta i-a reuşit. Directoarea Costica sau chiar protectorul ei, primarul Marian, sunt mize mult prea mărunte pentru ca un politician cu ambiţiile lui Ponta să rişte atât pentru ei. Cred mai degrabă că, neinformat sau prost informat, pe premier l-a luat gura pe dinainte, dar înverşunarea adversarilor săi îl împiedică acum să-şi mai recunoască greşeala. Şi atunci scoate gălăgios la înaintare veşnicile sale marote când are de înfruntat situaţii stânjenitoare legate de Justiţie: comunişti, Macovei, Morar, Kovesi. Pardon, tura asta Kovesi lipseşte motivat din listă.
Când îţi bagi capul într-un butoi şi îţi iei cu tine, în întunericul doagelor, doar un mic televizor, şi ăla fixat pe un singur post, e limpede că începi să crezi că lumea care te înconjoară e aşa cum o vezi pe ecran şi eşti condamnat la o veşnică inadecvare la realitate. Asta e vina premierului Ponta: stă prea mult cu capul în butoi şi cu ochii la televizor.