Senatorul şi toporul

Nicio diferenţă între huliganul-cu-toporişcă şi actorul-senator-incompatibil!

Două specii la fel de periculoase, dat fiind că execută un jet puternic, urât mirositor, pe legile statului român. Şi unul, şi altul găsesc potrivit să-şi facă dreptate singuri. Nici unul, nici altul nu pun preţ pe instituţia numită Justiţie.

Vâlceanul Florin Niedbala (34 de ani) se înarmează cu un topor şi un cuţit, intră într-un oficiu poştal din cartierul bucureştean Drumul Taberei, ameninţă câteva cucoane şi le convinge să-i asculte halucinaţiile: e salvatorul neamului românesc, deţine secretul transformării oricărui metal în aur pur, ştie cum poate fi scoasă ţara din criză şi, bonus, mai are un pic şi uneşte Basarabia cu România. O ofertă de nerefuzat.

Bucureşteanul Mircea Diaconu (62 de ani), argeşean de origine, este declarat incompatibil de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), contestă decizia în instanţă, pierde două runde consecutive, primeşte de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verdictul definitiv de incompatibil, dar se milogeşte de colegii săi senatori să nu-l excludă din Parlament. O solicitare, evident, de nerefuzat.

Dacă încercăm totuşi să găsim o diferenţă între cei doi, aceea nu e în favoarea actorului care l-a jucat cândva pe Brânzovenescu, în „scrisoarea pierdută" a lui Caragiale. (Între timp, politicianul Mircea Diaconu a devenit personaj decupat din piesele lui „Nenea Iancu".) Omul-cu-toporişca pare să fie puternic deranjat la tărtăcuţă, ceea ce-i oferă circumstanţe atenuante. În schimb, dl Diaconu nu dă semne că ar avea suferinţe majore pe acest palier. Carevasăzică, este perfect responsabil pentru faptele sale, inclusiv pentru cele abuzive, nesimţite sau aberante.

Desantul preistoric al lui Niedbala (o fi vărul lui Gerula) le-a produs un şoc teribil celor şapte-opt persoane aflate în oficiul poştal. Fapta lui Diaconu, care va atârna ca o ghiulea în Raportul MCV din decembrie, le va produce daune incalculabile celor douăzeci şi ceva de milioane de români care trăiesc între graniţele Europei Unite. Şi atunci, cine-o fi mai nesănătos la cap?

Că Mircea Diaconu ţine morţiş să se facă de râs, e treaba lui; poate fi sigur că deja a reuşit. Dar cei 32 de senatori care au votat în favoarea rămânerii lui Diaconu în Parlament, adică împotriva unei hotărâri definitive şi irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, îşi pot rezerva de pe acum un bilet de voiaj în Insula Nebunilor. Cum să decidă Senatul că nu va fi respectată o hotărâre a Justiţiei?! Păi, dacă aşa stau lucrurile, de ce n-a decis Parlamentul, prin vot democratic, că Adrian Năstase nu trebuie să facă puşcărie? L-ar fi scutit şi de emoţiile glonţului tras razant cu guşă, şi de scena cu fularul Burberry...

Dar, vorba lui Ciuvică: „Dacă s-a ajuns la un vot în Parlament, înseamnă că nu poate decide Justiţia". Moţul îl pune însă Cătălin Ivan, europarlamentar din specia PSD: „Dacă nici Parlamentul, într-o democraţie funcţională, nu mai are dreptul să ia decizii, atunci cine să mai ia?" Acum, nici nu mai ştiu: să sun la Poliţie sau la Salvare?

Demni de Senatul Spitalului 9 sunt şi zecile de politruci care, de câteva zile, frământă pe la televizor o nouă teorie: bietul Diaconu a fost onest, s-a adresat Parlamentului, a întrebat dacă e incompatibil, i s-a răspuns că nu e nicio problemă, ura şi la gară! Problema e că pentru incompatibilitate nu întrebi la Parlament, ci la ANI, aşa cum pentru mersul trenurilor nu întrebi la spital, ci la gară. Dar ideea nu e rea: pentru a-i demonstra lui Ponta că sunt cu impozitele plătite la zi, nu mă duc la Fisc, ci iau o hârtie de la medicul stomatolog...

Din fericire, în satul nostru european nu umblă doar nebuni cu strachina pe cap. La solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a sesizat Curtea Constituţională a României (CCR), invocând existenţa unui conflict constituţional între instituţiile statului. În faţa ofensivei tembelismului, normalitatea vine pe axa ANI - CSM - CCR.

Importantă este şi intervenţia promptă a Comisiei Europene. Prin vocea purtătorului de cuvânt Mark Gray, „Guvernul" Europei a precizat: „Comisia Europeană regretă decizia Senatului român de a nu da curs unei sentinţe a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul senatorului Mircea Diaconu. Este important pentru statul de drept în România ca deciziile judecătoreşti să fie aplicate cu stricteţe. Decizia Senatului român este în contradicţie cu recomandarea Comisiei de «a cere demisia membrilor Parlamentului cu decizii finale de incompatibilitate», care este inclusă în ultimul raport pentru România, adoptat în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare".

Dar să încheiem apoteotic, cu retorica Antenei 3: cine e, domn'e, Europa asta să ne spună nouă ce să facem în ţara noastră? Şi cine e acest Mark Gray, care nu-i ajunge nici la degetul mic marelui actor Mircea Diaconu?

Grigore Cartianu este director editorial "Adevărul"