Schengen. Este despre „ei“, este despre noi! Despre unii dintre noi...

Votul plenului Parlamentului European, reunit marți la Strasbourg, a fost, iarăși, clar. Cu 547 de voturi pentru, 49 contra și 43 de abțineri, forul legislativ european a adoptat, pentru a patra oară într-un deceniu, o rezoluție care nu doar că susține integrarea României (și a Bulgariei) în spațiul Schengen, recomandând șefilor de stat și de guvern din UE să ia decizia, dar recunoaște încă o dată faptul că țara noastră îndeplinește toate criteriile așa-zis tehnice de aderare aplicate și celorlalte state.

Este extrem de important acest aspect: toate criteriile aplicate și celorlalte state, precum la fel de importantă este, pentru mine, și dezamăgriea produsă de abținerile europarlamentarilor olandezi. Este clar că în relațiile bilaterale avem nevoie de discuții clarificatoare urgente, dat fiind mai ales nivelul ridicat al relațiilor comerciale și de investiții dintre țările noastre. De aceea, demersurile inițiate de președintele Iohannis, în relația cu premierul Rutte, reprezintă un semnal important care trebuie continuat, cred eu, și la alt nivel.

Nu trebuie uitat nici faptul că aceste decizii, ale șefilor de stat și de guvern, unde este blocată aderarea noastră la Schengen, țin foarte mult și de bucătăria internă a celorlalte state, de coalițiile aflate la guvernare, de dinamica dintre partide și de realitățile politice locale. Să ne amintim doar cum o regiune a UE, Valonia, a blocat întregul acord comercial mamut dintre Uniunea Europeană și SUA. Este, așadar, și despre ’’ei’’. Dar este în același timp și despre noi. Despre unii dintre noi.

Liderii europeni, mai vechi și mai noi, nu au cum să uite un acord politic susținut de UE și nerespectat de unul dintre partidele mari din România care, spre stupefacția Europei, a inițiat un referendum de suspendare a președintelui de atunci al țării. Aceeași lideri europeni nu au cum să uite modul în care baroni ai aceluiași partid, în interes propriu, evident, au încercat subordonarea politică a Justiției și au provocat proteste cum nu s-au mai văzut în România! Ei bine, ele s-au văzut în capitalele europene. Sunt fapte, clare, ale unui singur partid, care au diminuat drastic și pentru ani de zile, apetitul politic al șefilor de stat și de guvern din UE pentru un vot în favoarea noastră pentru că, vrând nevrând, sunt și ei oameni care văd și aud. Care ne-au văzut și ne-au auzit...

Sunt, cred eu, lucruri care trebuie spuse și amintite, chiar în acest context, al unor rezoluții repetate de susținere din partea Parlamentului European și al susținerii pe care ne-o acordă Comisia Europeană ȘI în dosarul Schengen.

Dar dacă mai sunt unii care vor să minimizeze eforturile președintelui Iohannis în proiectul de aderare la Schengen, haideți să nu uităm de unde am pornit și în ce context. Este, fără discuție, și despre bucătăria noastră internă, iar cei care chiar sunt cu musca pe căciulă ar trebui, poate, să facă mai mult și mai bine decât o fac în prezent.

Toate aceste fiind spuse, eu cred însă că în acest moment nu mai este vorba, totuși, despre ce poate face România. La această oră, este vorba despre ce trebuie să facă, legitim și corect, Uniunea Europeană în ansamblul său. Schengen apare ca o necesitate, o expresie a încrederii în valorile europene, dar mai ales ca un plus de securitate pentru cetățenii europeni. Pentru toți cetățenii europeni. Acest plus de securitate este adus de România!

De aceea, eu cred cu tărie că în acest an, mai mult ca niciodată, procesul de aderare al României la spațiul Schengen trebuie, în sfârșit, finalizat. Chiar și în ciuda a ceea ce, ani de zile, au făcut unii dintre ’’ei’’.