Cine e vinovat de embargoul asupra vinului?

Imediat după plecarea Patriarhului Chiril din Republica Moldova, autorităţile de la Moscova au introdus embargo la vinul moldovenesc. Acest lucru era de aşteptat, dar unii şi-au manifestat deschis surprinderea. Unul dintre aceştia a fost preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care s-a arătat stupefiat, calificând gestul Rusiei drept un „act neprietenesc, necreştinesc şi nefrăţesc“.

Ce să înţelegem prin asta? Să fie un ecou al întâlnirii recente cu Patriarhul Chiril, care l-ar fi asigurat de relaţiile creştine, prieteneşti şi frăţeşti dintre popoarele celor două ţări? Sau asta vine din vremuri mai vechi, sovietice, când Nicolae Timofti îndeplinise funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM şi auzise des teza oficială a PCUS despre „prietenia popoarelor“ şi rolul „fratelui mai mare rus“ şi, ca orice minciună repetată, devenit adevăr în ultimă instanţă?

Comuniştii, la rândul lor, precum şi alte grupări care pozează în susţinători ai integrării euroasiatice, au exprimat ideea că de vină pentru introducerea embargoului la vin ar fi producătorii moldoveni şi, mai ales, autorităţile actuale ale Republicii Moldova. Este deja un tipar obişnuit şi consacrat de PCRM: când ei nu sunt la putere, de orice problemă creată sunt de vină guvernanţii, în niciun caz, deloc, nici cât negru sub unghie, cei din afară, mai ales când e vorba de Rusia. Cazul cel mai cunoscut este legat de începutul războiului pe Nistru din 1992, comuniştii tot trâmbiţând că de vină de declanşarea conflictului armat ar fi fost autorităţile de la Chişinău, în niciun caz cele de la Tiraspol sau de la Moscova.

De partea cealaltă, a partidelor de la guvernare, mesajele nu diferă prea mult. Cam toţi declară la unison faptul că doar Rusia e de vină de instituirea embargoului la vinul moldovenesc şi că producţia noastră este foarte bună, chiar prea bună, spun unii maliţioşi, pentru piaţa din Rusia. Unii au pus anumite accente interesante: bunăoară, potrivit lui Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii, nu numai Rusia s-ar face responsabilă de introducerea interdicţiei la importul vinului moldovenesc, dar şi actori politici locali care ar fi solicitat Moscovei în repetate rânduri să procedeze astfel. Alţii, din spaţiul comentatorilor politici, au găsit chiar şi un ţap ispăşitor concret, menţionând numele lui Mark Tkaciuk, „geniul rău“ al PCRM.

Dincolo însă de ce au spus unii actori politici, mesajul Rusiei a fost destul de explicit pentru a mai lăsa loc pentru interpretări. Bine, se ştie că uneori unii producători moldoveni exportă în Est vin de o calitate îndoielnică, amestecat cu suc de mere şi care necesită a fi îmbuteliat în regim de urgenţă imediat după intrarea pe teritoriul rusesc, pentru că altfel devine nevandabil, din cauza culorii tulburi pe care o capătă.

Alţi producători moldoveni exagerează cu conţinutul de sulfiţi. Dar mă întreb: de ce mai există controlul vamal, aceste lucruri pot fi contracarate prin verificarea calităţii fiecărui transport care intră în Rusia. Să înţelegem oare că până acum ruşii au acceptat să bea vin moldovenesc de proastă calitate şi chiar „otrăvitor“ doar pentru a ne convingă de ce sacrificii sunt capabili pentru binele nostru euroasiatic, gest menit să ne determine să renunţăm la integrarea în Uniunea Europeană? Or, decizia Moscovei a fost una eminamente politică, altfel ar fi lăsat măcar de ochii lumii vreo două companii moldoveneşti să exporte în continuare vin în Rusia. Spre exemplu, Purcari, Chateau Vartely, Et Cetera şi Fautor care sunt printre producătorii de vin cei mai serioşi din Republica Moldova. Asta ca să facă cât de cât credibilă ipoteza privind încălcarea standardelor de calitate ce ar fi fost la baza deciziei de a introduce embargoul.

Noi ştim demult că  Moscova nu crede lacrimilor, dar nici noi nu-i credem pe ruşi când spun că vinul nostru nu e bun din simplu motiv că e produs în Moldova.