Like-uri dincolo de mormânt – cum devii nemuritor fără voia ta

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Facebook post-mortem

Ce se întâmplă cu contul de Facebook după moarte? Va fi întrerupt odată cu viaţa posesorului? Sau va continua să existe, conferind un fel de nemurire digitală? Şi, poate mai important, cine are dreptul de a decide ce se întâmplă cu profilul social după ce posesorul dă logout din viaţa?


Ce se intampla cu contul de Facebook dupa moarte? Viata digitala nu mai este de mult doar un simulacru, ci a devenit o a doua identitate; este o extensie a personalitatii noastre. Contul de Facebook a devenit atat de personal, incat nu ne-am putea imagina sa divulgam parola de acces nici macar parintilor sau partenerului de viata, care ne cunosc in cele mai intime ipostaze. Cu toate acestea, surprinzator de putini dintre noi si-au pus vreodata intrebarea “ce se va alege de pretiosul cont, odata ce posesorul da check-in pe lumea cealalta?”

Raiul modern, fără norisori, dar in cloud

Kristina Sherry este unul dintre putinii care si-au pus aceasta intrebare. In decembrie 2012, jurista a publicat, sub egida Pepperdine University, un studiu privind ramificatiile legale ale profilului post­‑mortem de Facebook. Concluzia sa a fost ca, in cele mai multe cazuri, conturile sociale raman “inghetate in timp, precum un portret pixelat al lui Dorian Gray, colorat de fotografii facute cu iPhone-ul, poke-uri si LOL-uri”. Mai exact, conturile raman intr-o stare de suspensie legala, pe termen nelimitat. Un soi de nemurire macabra, pe care nu si-o doreste nimeni. Motivul principal il constituie neglijenta posesorului pe perioada vietii.

Gigantul din Silicon Valley vine in intampinarea rudelor decedatului, oferind multiple solutii pentru “funeraliile digitale”. In primul rand, incepand din 2009, exista formularul de memorializare, prin intermediul caruia poti cere transformarea contului unui decedat intr-un necrolog.

In cazul in care amintirea celor dragi este prea apasatoare, rudele de gradul intai pot opta pentru inchiderea permanenta a profilului vacant. Exista si o cerere speciala, prin care se poate solicita o arhiva downloadabila cu toate datele de cont ori chiar acces direct la cont.

Ştiu că ai murit, dar îmi poti da un LIKE?

Pentru cei care s-au gandit inca din timpul vietii la Facebook-ul de apoi, exista aplicatia ifidie. Aceasta functioneaza conform principiului ultimelor cuvinte – sau a scrisorii de adio – permitand inregistrarea unui mesaj video pentru posteritate, care va servi drept ultima postare. O extensie a acestui serviciu este ifidie1st.com, care ofera utilizatorilor sansa faimei postume.

O varianta de ferpar digital o reprezinta aplicatia My Memorials, care ofera posibilitatea crearii unei pagini memoriale pentru cineva drag. Aceasta contine o galerie foto, un registru de mesaje de adio, precum si alte modalitati prin care apropiatii pot interactiona si pot pastra vie amintirea celui decedat.

image

In 1984, William Gibson scria romanul “Neuromancer”, un science fiction care prezenta o lume in care oamenii isi puteau incarca memoriile, personalitatea, continutul mintii intr-o memorie virtuala, spre a-si continua existenta printr-o inteligenta artificiala. Ei bine, au trecut trei decenii, iar ceea ce ni se parea atunci un basm pentru tocilari, astazi este posibil si se intampla deja: aplicatia LivesOn se conecteaza la profilul de Twitter, analizeaza feed-ul, invata tipare behavioristice, precum si ticuri verbale, urmand a deveni un al doilea “eu” pentru persoanele decedate. Mai precis, dupa moarte, LivesOn mentine o clona virtuala a profilului, trimitand tweet-uri si imitand cat mai bine cu putinta comportamentul decedatului. Dupa cum spune chiar motto-ul aplicatiei, “cand inima ta inceteaza sa bata, tu continui sa trimiti tweet-uri”. Este ca o petrecere care nu inceteaza niciodata. Cu morti.

Pe de alta parte, “Unfriended”, cel mai recent film al lui Nelson Greaves (cunoscut pentru “Abraham Lincoln: Vampire Hunter”) gaseste o solutie mai putin fericita pentru continuarea vietii sociale dupa moarte. In film, profilul social devine un vehicul de razbunare pentru o fantoma care nu isi gaseste pacea pe lumea cealalta, intorcandu-se sa isi terorizeze fostii prieteni.

Coşmarul birocratic al obituarului digital

Chiar daca ai norocul ca fantoma raposatului sa nu se intoarca sa te bantuie, poti ajunge foarte usor intr‑un desis pravilnic, in incercarea de a inchide un cont ramas fara utilizator. In aparenta, procedura pare simpla. Daca ai pierdut o ruda de gradul intai si nu iti doresti crearea unui memorial virtual, poti opta pentru eliminarea permanenta a contului, prin completarea unui formular. Din nefericire, simplitatea se gaseste doar in aparenta. Dincolo de documentele doveditoare, pe care Facebook le solicita – certificate de nastere, act de deces ori imputernicire legala – exista un complex proces birocratic, care, de cele mai multe ori, se soldeaza cu o amanare pe termen nedefinit.

Va amintiti de jurista de la inceputul articolului? Aceeasi Kristina Sherry ne spune ca majoritatea solicitarilor de preluare a unui cont de Facebook de la o persoana decedata ajung in instanta, procesul putand fi extins pe perioade foarte lungi. Problema este absenta unor definitii solide ale termenului de “bun digital”, sub incidenta caruia cade si contul de Facebook in Statele Unite.

Din nefericire, exact in Statele Unite se dicteaza tonul dezbaterilor pe tema bunului digital, restul lumii preluand deciziile curtii americane. Pentru a complica si mai mult situatia, legile individuale ale statelor americane suprascriu legislatia federala, in aceste cazuri, ceea ce ingreuneaza gasirea unui consens ori a unei uniformitati legale.

„Cimitirul“ Facebook: 30 de milioane de conturi

Acest labirint legal are drept rezultat un Purgatoriu virtual, in care in prezent graviteaza aproximativ 30 de milioane de conturi ramase vacante. Ocazional, situatia capata accente macabre, cum s-a intamplat in 2009, cand mai multor utilizatori Facebook li s-a sugerat sa reia legatura cu prietenii lor. Din nefericire, multi dintre acei prieteni nu se mai aflau printre cei vii.

In prezent, conturile apartinand unor persoane decedate reprezinta doar 3% din totalul de conturi Facebook. Randall Munroe, fost robotician NASA si creator al webcomic-ului xkcd sugereaza ca procentajul scazut se datoreaza tineretii platformei sociale (11 ani) si a datelor demografice (peste 75% din utilizatori au varste cuprinse intre 16 si 44 de ani). Tot Munroe ne propune un exercitiu intelectual, estimand ca undeva in 2060, profilurile celor decedati le-ar putea depasi pe cele ale viilor.

image

Poate si mai ridicola este situatia conturilor celebritatilor. Foarte multi dintre artistii sau actorii decedati in ultimii cinci ani nu doar ca au profiluri de Facebook active, dar sunt si verified, certificand autenticitatea acestora. Practic, Facebook ne asigura ca vedetele noastre preferate isi continua existenta si dincolo de mormant. Bineinteles, este vorba despre case de discuri, de productie ori edituri care detin drepturile de publicare a operei artistilor.

Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem caracterul caricatural‑morbid al update-urilor zilnice trimise de Michael Jackson, Amy Winehouse, Joe Cocker, Robin Williams sau Whitney Houston. Daca ne intoarcem putin mai mult in timp, ne va fi foarte greu sa gasim un scriitor care sa nu aiba un cont de Facebook verified. Fie ca vorbim despre Shakespeare, Dostoievski, George Orwell, Aldous Huxley ori Mark Twain, cu totii ne zambesc din spatele fotografiilor alb-negre asociate unor conturi care si astazi mai dau LIKE-uri si share-uri.

Traiesc in secolul XXI, inteleg conceptul unui fan club, inteleg folosirea imaginii unei celebritati pentru promovarea unui produs. De asemenea, realizez ca majoritatea vedetelor nu isi administreaza personal conturile sociale in timpul vietii. Cu toate acestea, cred ca impersonarea unor oameni decedati in scopul promvarii artei acestora tine de un cinism morbid. Si totul cu parafa de autenticitate a Facebook.

Mort, mort, dar să ştim si noi

Cazul celebritatilor este unul caricatural, insa nici pentru oamenii de rand Doamna cu Coasa digitala nu se supune unor reguli foarte clar stabilite. Desi nimanui nu ii place sa isi aminteasca de propria fatalitate, cred ca este important sa ne gandim din timp la ce ne-am dori sa se intample cu personalitatea noastra digitala dupa ce dam logout acestei vieti. Exista cateva posibilitati…

  • Daca locuiesti intr-o tara pentru care Facebook a activat functia legacy contact, poti imputernici o persoana apropiata sa iti gestioneze contul social post-mortem. Din nefericire, pentru Romania, aceasta functie nu este disponibila.
  • Servicii precum PasswordBox Legacy Locker sau SecureSafe Data Inheritance functioneaza precum un act de mostenire. Prin aceste servicii, decedatul poate transfera dreptul de utilizare al bunurilor digitale (adresele de email, conturile de Facebook, Twitter, YouTube, Dropbox, eBay si Amazon, contul PayPal, credentialele blogului etc.) catre un membru al familiei, un prieten sau un coleg.
  • Desi identitatea sociala ar putea parea prea putin importanta pentru a face subiectul unei clauze in testament, este o metoda simpla prin care urmasii ar putea fi scutiti de multe batai de cap si de durere suplimentara. Fie ca se doreste stergerea amprentei digitale sau propagarea acesteia, specificarea ultimei dorinte prin testament reprezinta cea mai sigura solutie. Actul de deces este unul pe care si Facebook il accepta si il respecta.

Indiferent de decizia privind soarta contului social post-mortem, este bine sa retinem ca shadow profile-ul, dosarul de informatii pe care Facebook l-a strans despre noi prin intermediul activitatii noastre sociale ramane nealterat. Chiar daca optam pentru inchiderea contului, acesta devine de negasit doar pentru muritorii de rand. Facebook va pastra datele pe care le-a strans despre utilizatori pana in acel moment. Aceasa realitate ar putea servi drept un imbold pentru stergerea definitiva a contului dupa deces.

Avand in vedere volumul de date pe care le varsam secunda de secunda in masinaria de big data a lui Mark Zuckerberg, oare nu ar fi de prost gust sa hranim si mai mult apetitul de informatii personale al Facebook, oferindu-i un data point in plus despre raposati?

Poate chiar nu este nevoie ca Facebook sa obtina destule informatii cat sa trianguleze tipare behavioristice ale utilizatorilor in cel mai tragic moment al vietii. Poate nu este nevoie ca vreun data scientist sa alcatuiasca un experiment social despre doliu sau ca vreun product manager cinic din Silicon Valley sa reuseasca sa integreze datele in algoritmul Ad Manager, astfel incat pompele funebre sa poata targeta si mai eficient persoanele indurerate.

Despre morti, numai de LIKE.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite