Expoziţia de maşini de calcul şi procesoare din Parcul Carol I te poartă înapoi în timp, atunci când PC-urile moderne erau doar un vis

Expoziţia de maşini de calcul şi procesoare din Parcul Carol I te poartă înapoi în timp, atunci când PC-urile moderne erau doar un vis

FOTO Romeo Froicu

De îndată ce intri în Parcul Carol I din Bucureşti, pe o potecă adiacentă, nicidecum pe la calea principală de acces, natura proaspăt înflorită adăposteşte Muzeul Naţional Tehnic ”Dimitrie Leonida”, un loc parcă uitat de vreme, însă de o însemnătate aparte, mai ales pentru fanii tehnologiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

În interiorul său poţi vedea, până pe 6 mai, expoziţia ”Maşini de Calcul – Revoluţia Tehnologică”, una care promite să te înveţe despre strămoşii calculatoarelor care se regăsesc azi în orice casă.

Încă de la intrare am fost întâmpinat de Romeo Froicu, împătimit al tehnicii, cu background de electronist. Să strângă şi să recondiţioneze maşini vechi de calcul este hobby-ul şi pasiunea sa, una care i-a surâs începând cu mulţi ani în urmă. Sala este una de dimensiuni medii, însă absolut toate exponatele pe care le poţi vedea în incintă au fost achiziţionate şi fac parte din colecţia unui singur om.

Colecţia impresionantă cuprinde piese vechi şi foarte vechi, de la maşini de calcul produse în perioada interbelică, care seamănă izbitor cu celebra Enigma, dispozitiv folosit de către regimul nazist pentru a cripta informaţii cheie, până la calculatoare de buzunar produse în Statele Unite ale Americii în anii ’70 şi ’80. Numărul acestora este cu adevărat impresionant şi pare, cel puţin la prima vedere, ireal faptul că toate au fost strânse de un singur om.

Valoare sentimentală, nu materială

”Nu îmi place să vorbesc despre valoarea lor, în starea în care le-am cumpărat au costat foarte puţin şi achiziţionam mai multe deodată, la licitaţii”, începe Romeo Froicu să-mi povestească despre pasiunea sa de-o viaţă. Cuvintele curg, iar mie îmi este greu să ţin pasul cu tot volumul de informaţie pe care îl acumulez, cu pasiunea care se revarsă prin acest om, pentru care hobby-ul său este ”ca un drog, ceva care te face să uiţi de grijile de zi cu zi”.

Înaintând printre exponatele despre care nu pot să spun că ştiam prea multe în prealabil, îmi dau seama că asist la o lecţie de istorie, la ceva de care nu am luat seamă până de curând. Romeo îmi arată până şi tranzistorii expuşi pe perete, fiecare părticică mică care alcătuieşte întregul fără de care am fi, astăzi, mai mult sau mai puţin neajutoraţi. Îmi explică cu atenţie despre fiecare mecanism, de la cel mai timpuriu la cel mai recent. Îmi spune chiar şi că el, personal, a desfăcut, a pictat, a reparat, a recondiţionat fiecare exponat prezent în încăpere.


”La cele mai multe dintre ele găseam poze pe internet şi încercam să reproduc schema de culori şi să repar mecanismele. Fiecare maşină de calcul avea defectele ei, însă cu multă răbdare am reuşit să le recondiţionez”, îmi explică în continuare Romeo. Rămân frapat de cursivitatea cu care vorbeşte, fără să se repete cu absolut nimic, pare că mi-ar putea povesti zile întregi despre maşinile de calcul fără să acopere nici măcar o frântură din vastitatea cunoştinţelor sale. Acest hobby este unul mai neobişnuit, despre care nu ştiam foarte multe, însă Romeo a avut grijă ca eu să plec acasă mai deştept decât atunci când am intrat pe uşa expoziţiei sale.


Toată organizarea, cât şi dispunerea exponatelor îi aparţin tot lui Romeo, care a pus la cale expoziţia documentându-se pe internet. ”Am furat şi eu din poze ce am mai văzut, am încercat să creez un traseu intuitiv. Tot ce vezi aici, lumini, mese, panouri, eu m-am ocupat de ele. Şase luni am lucrat pentru ce vezi aici”, îmi explică electronistul. Între timp, am ajuns în zona de expoziţie destinată procesoarelor mai vechi sau mai noi, vitrine întregi pline cu microchipuri care atestă faptul că am asistat cândva la sisteme de calcul operate cu ajutorul unor procesoare precum primele generaţii de Pentium sau chiar celebrele 486. Romeo le are pe toate expuse şi le poţi studia atent în toate formele şi mărimile lor.

Mai mult decât o pasiune

Până să ajungem la încheiere şi să îmi prezinte întreaga istorie a procesoarelor, ilustrată pe un perete sub forma unui afiş uriaş, un tată, împreună cu fiul său, calcă pragul expopziţiei. Privesc cum chipul lui Romeo se luminează şi le sare în întâmpinare, dornic să le explice mai multe despre exponatele pe care le-a adunat în colecţia personală vreme de ani buni. ”Aşa arată un om care e cu adevărat pasionat de ceva”, îmi spun în gând, în timp ce parcurg panoul plin cu lucruri interesante, de pe care am aflat că producătorul de procesoare video, Nvidia, a încercat, cândva, să scoată microchipuri pentru PC-urile obişnuite.

Vizita mea la expoziţia lui Romeo Froicu a luat sfârşit, şi am plecat îngândurat prin parc. Mi-am dat seama că am avut ocazia să arunc o privire de ansamblu asupra unei pasiuni nestăvilite, pasiune cu care mă confund uneori, până la un anumit punct. Expoziţia este deschisă până pe 6 mai, adică până duminică. Dacă se întâmplă să te afli în vecinătate, la o plimbare, sau dacă eşti pasionat de tehnică şi calculatoare, merită să arunci o privire înăuntru, mai ales că intrarea este gratuită. Romeo te va aştepta, entuziasmat, să îţi explice despre maşinăriile care au pus bazele societăţii moderne, aşa cum o cunoaştem noi în ziua de azi.

Pe Facebook, găseşti pagina oficială a expoziţiei AICI.

 

 

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: