Marcel Ţenter a dus baschetul clujean din nou în finală

Pentru a doua oară consecutiv, a reuşit să califice „U“ Mobitelco în finala campionatului naţional de baschet. Nu are decât 42 de ani, dar a acumulat suficientă experienţă pentru cel mai înalt nivel al baschetului românesc.

Născut la Satu Mare în 1969, Marcel Ţenter a jucat la cel mai înalt nivel până în 2007, când a decis să se dedice meseriei de antrenor. Ca jucător, a reuşit multe lucruri frumoase, cea mai importantă realizare fiind cele peste 100 de selecţii în echipa naţională. A jucat la echipe precum CSU Sibiu, Kaposvar (Ungaria), Ashdod (Israel) sau Bamberg (Germania), dar marea lui dragoste a rămas „U“ Cluj. La Sibiu nu a avut privilegiul să obţină performanţe notabile, echipele bucureştene Steaua şi Dinamo dominând baschetul în perioada respectivă, dar echipa sa a terminat chiar şi aşa pe podium.

A făcut parte din „generaţia de aur“

Apoi, în 1990, Ţenter a decis să se transfere la Cluj, unde îl aşteptau nume precum celebrul Ghiţă Mureşan sau Bruno Roschnafsky. Ajuns la o echipă care pe vremea aceea se bătea cu marile forţe ale Europei, Ţenter a trăit cea mai frumoasă perioadă a carierei sale la Cluj. „Baschetul de acum este total altceva decât jucam noi pe vremea respectivă, este mult mai fizic, bazat pe forţă şi sunt foarte mulţi jucători străini care au crescut nivelul baschetului. În generaţia respectivă am fost colegi şi la loturile naţionale de tineret cu Mureşen şi Roschnafsky, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am ales Universitatea. A fost o mare plăcere pentru mine să joc aici, a fost cea mai frumoasă perioadă din cariera mea“, spune antrenorul.

S-a întors după 11 ani din străinătate

După 11 ani de carieră profesionistă la un nivel înalt în străinătate, Marcel Ţenter a ales să se întoarcă la Cluj, pentru a îmbina cariera de jucător cu cea de antrenor. La 35 de ani deja urmărea cursuri de antrenorat în Germania, iar apoi, în 2008, a renunţat la cariera de jucător şi a început să antreneze. După un an în care a fost secundul lui Tab Baldwin, a fost numit antrenor principal al lui „U“ Mobitelco. În primul sezon, a dus echipa până în finală. „La acea vreme nu m-am gândit la finală sau astfel de lucruri ci doar la faptul că am foarte multe de învăţat în această meserie şi încerc să realizez cât mai mult. Multe lucruri trebuiau luate pas cu pas, rolul meu era să-i fac pe jucători să înţeleagă exact ceea ce le cer la antrenamente. Am fost la început de drum şi încă mult timp voi mai avea de învăţat“, spune Ţenter.

După un an, a reuşit aceeaşi performanţă, calificarea într-o nouă finală, unde „U“ Mobitelco va întâlni pe CSU Asesoft Ploieşti. Anul trecut, prahovenii s-au impus fără drept de apel, scor 4-0, iar acum clujenii îşi doresc revanşa. Primele două meciuri din finala care se va desfăşura în sistemul „cel mai bun din patru meciuri“ sunt programate mâine, la Ploieşti.

PROFIL
Născut: 26 iulie 1969, Satu-Mare
Performanţe: două titluri de campion naţional al României, vicecampion naţional ca antrenor
Familie: Căsătorit, are un fiu

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
-Este mai slabă echipa Ploieştiului decât anul trecut?
-E relativ şi subiectiv să spui că Ploieştiul are o echipă mai slabă. S-a calificat în finală în dauna unei Stele care are în componenţă jucători deosebit de valoroşi. Au făcut într-adevăr schimbări, dar şi-au păstrat nucleul şi au adus jucători americani tineri. Este în continuare o echipă flâmândă de succese.

-Un mesaj către fani pentru finală?
-Le mulţumesc pentru felul în care au încurujat echipa la meciul decisiv cu Mediaş, când au creat o atmosferă incendiară. De asemenea, au venit meci de meci alături de noi şi ne-au dus spre victorii. Îi aşteptăm la sală în finală, pentru că avem mare nevoie de ei.

CE-I PLACE
„Cânt la chitară de foarte mult timp, dar din păcate din cauza programului nu prea am timp să practic acest hobby. În rest, după ce m-am retras din activitatea de jucător, baschetul la orice nivel a devenit principala mea atracţie“, spune Ţenter.

CE NU-I PLACE
„Cea mai mare problemă a baschetului românesc la nivel de seniori este lipsa rezultatelor. Pentru a ajunge aici este nevoie de o revoluţionare a sistemului la juniori“, spune antrenorul.