Portretul-robot, în umbra făptaşului
0
Plecând de la o descriere sumară a unui infractor, specialiştii încearcă să schiţeze faţa acestuia, ghidaţi în permanenţă de victime sau de martori. Multe cazuri infracţionale, chiar şi cele fără urme, pot fi rezolvate dacă există martori care au văzut atacatorul.
Uneori, chiar şi câteva caracteristici generale pot fi folositoare pentru întocmirea unui portret-robot care să conducă spre restrângerea cercului de suspecţi, dacă nu chiar la un suspect anume. În toată această „maşinărie" de identificare a făptaşului intervin însă şi date despre modul de operare.
Specialiştii care realizează portretul-robot atrag totuşi atenţia că munca lor depinde foarte mult de informaţiile pe care le primesc pentru întocmirea schiţei. „Martorul sau victima percepe vizual autorul infracţiunii. Dar nu-i face o fotografie mintală. Nu se gândeşte în mod conştient la faptul că are faţa, nasul, ochii sau părul într-un anumit fel", explică specialistul Aurelian Grigorescu de la Serviciul Criminalistic al Poliţiei Capitalei.
„Oamenii reţin chestiuni generale, iar informaţiile trebuie să le obţinem noi, ca specialişti criminalişti. Se pleacă de la o discuţie în linii mari - dacă individul era gras, slab; alb, creol; ce format de faţă avea; ce tip de păr. Cu cât ne apropiem de imaginea pe care martorul o are întipărită în minte, cu atât putem intra în detalii", mai spune el.
Cataloage de elemente
Există două modalităţi de a realiza portretul-robot: schiţa pe hârtie şi schiţa pe computer, cu ajutorul unui software de specialitate.
Experţii o preferă pe cea pe computer deoarece le este mai uşor să lucreze. Nu mai trebuie să şteargă cu guma şi s-o ia de la capăt atunci când martorul face precizări. În ambele cazuri, se face apel la o serie de elemente existente într-o bază de date - forme de faţă, păr, ochi, nas şi gură.
„Există aplicaţii software care au încorporate cataloage cu elemente. Avem şi cataloage create de noi pornind de la imagini ale colegilor sau ale altor persoane. Feţele pe care le avem în aceste baze nu sunt schiţe ale unor persoane reale, sunt rezultatul unor combinaţii de elemente care aparţin unor persoane", spune Grigorescu. „Noi actualizăm permanent această colecţie. Dacă vedem că se poartă un tip de freză, o introducem în catalog", adaugă el.
Specialiştii spun că, în general, victimele sau martorii reţin forma feţei infractorului şi tipul de păr. Ochii şi nasul sunt, de asemenea, elemente ce se reţin. Dar prea puţini îşi amintesc de forma urechilor, excepţie făcând cazurile în care acestea sunt clăpăuge. Experţii mai spun că momentul în care se culeg informaţiile trebuie bine ales. „În ziua săvârşirii faptei, victima este în şoc şi nu poate fi abordată. Dar nu trebuie să laşi să treacă prea multă vreme, pentru că fiecare om e tentat să dea uitării răul întâmplat", punctează Aurelian Grigorescu. Când un suspect este identificat pe baza portretului-robot se trece la următorul pas - recunoaşterea din grup.
Soluţii oferite de artă
Grigorescu îşi aminteşte cazul unei tinere care, în 2005, s-a angajat la o casă de schimb valutar. „Patronul era disperat că rămăsese fără un om. Nu i-a cerut nici măcar buletinul, a angajat-o pe loc. Fata a venit, a zâmbit, i-a spus că are experienţă, iar seara a plecat cu toţi banii. Nu era tocmai o sumă mică. Am făcut portretul-robot al femeii şi a fost găsită", relatează el.
Expertul criminalist Florin Lăzău de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bihor spune că, în general, persoanele care lucrează la întocmirea unui portret-robot trebuie să aibă şi studii de artă. Această tehnică a început să fie folosită în România la nivel naţional abia în 2004, înainte fiind utilizată în doar câteva centre
din ţară.
Îmbătrânirea facială, utilă în cazurile de dispariţie
Poliţiştii se confruntă adesea cu cazuri de dispariţii de minori. Numai că, în timp, fizionomia tinerilor se schimbă, iar poliţiştii care lucrează la aceste cazuri trebuie să aibă la îndemână un portret pe cât posibil actual al persoanei dispărute. Florin Lăzău este singurul criminalist din România specializat în realizarea efectului de îmbătrânire facială.
„Tehnica joacă un rol cheie în identificarea operativă a persoanelor tinere dispărute de mult timp", spune Lăzău. Precizează însă că îmbătrânirile faciale anticipate sunt relative având în vedere că trăsăturile şi elementele faciale se află într-o transformare continuă determinată nu doar de procesul natural de îmbătrânire, ci şi de factori precum stilul de viaţă. De ce este singurul din ţară care foloseşte această tehnică?
„Poate pentru că sunt singurul care îşi asumă responsabilitatea unui eşec sau a unui rezultat nu tocmai satisfăcător, având în vedere că aceste îmbătrâniri faciale anticipate sunt relative, mai ales în cazurile de copii dispăruţi la vârste fragede", spune el.
Expertiza-portret
În situaţia în care anchetatorii vor să afle dacă o persoană surprinsă de camera video la un bancomat, de pildă, este aceeaşi cu cea dintr-o poză, este necesară o expertiză-portret, ce nu are de-a face cu portretul-robot. Cazul ajunge la laboratorul de antropologie, specialiştii urmând să estimeze care este probabilitatea să fie vorba despre aceeaşi persoană. Antropologii explică însă că se pot pronunţa doar dacă fotografiile sunt făcute din acelaşi unghi.
Un instrument pentru uz intern
Experţii în criminalistică spun că se întâmplă adesea ca percepţia generală despre portretul-robot să fie diferită faţă de realitate. „Portretul-robot nu este o «fotografie» în creion a persoanei căutate", explică hotărât specialistul criminalist Aurelian Grigorescu.
Expertul spune că, în mod normal, un portret-robot ar trebui să fie util în fiecare cauză, dar totul depinde de cei care solicită schiţa şi pleacă apoi pe teren încercând să dea de urma suspecţilor. „Din moment ce-l solicită, e clar că-l foloseşte. Dar cum, nu depinde de noi. De multe ori, un portret-robot oferă nişte informaţii ce duc la restrângerea cercului de suspecţi", spune Grigorescu.
Poliţiştii au la îndemână un portret povestit, adică o înşiruire de caracteristici scrise într-o declaraţie. Le este de folos să vizualizeze aceste elemente caracteristice. „La fel ca testul la detectorul de minciuni, portretul-robot nu constituie probă în instanţă, dar ajută la identificarea infractorului. Nimeni nu umblă pe stradă cu portretul acesta pentru a opri trecătorii să vadă dacă seamănă sau nu. În momentul în care te uiţi la schiţă, te gândeşti că persoana respectivă ar fi de acel gen. Trebuie să semene, nu trebuie să-l recunoşti", mai spune specialistul.
Schiţele trebuie să orienteze anchetatorul spre o tipologie
Ultima redută
Criminaliştii afirmă că până şi în cele mai fericite cazuri, când victima sau martorul a reţinut foarte bine faţa infractorului, asemănarea dintre portretul-robot şi fotografia acestuia nu este de 100%. Asta pentru că intervin chestiuni ce ţin de expresia feţei.
Criminalistul Florin Lăzău
este de părere că portretul-robot este un instrument util. „Dacă n-ar fi, în mod cert nu aş fi solicitat zilnic. Şi am cam două-trei cazuri pe zi. De pildă, la o infracţiune stradală nu prea avem urme, doar imaginea pe care ne-o descrie victima", mai spune el.
Experţii insistă asupra faptului că portretul-robot este destinat în primul rând poliţiştilor şi mai puţin difuzării în presă, decizia ţinând de anchetator.
CSI - sursă de amuzament şi de inspiraţie
Criminaliştii care fac portrete-robot spun că se regăsesc într-o anumită măsură în serialele poliţiste de genul CSI (Crime Scene Investigation). „Poate că unele secvenţe te amuză. Dar sunt şi situaţii care te pun pe gânduri", spune Aurelian Grigorescu de la Poliţia Capitalei. „Te gândeşti, inevitabil, că unele tehnici ar putea fi puse în practică şi la noi", adaugă el.
La rândul său, Florin Lăzău, de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bihor, spune că serialele ca CSI i se par interesante, dar mult mai apropiate de realitate sunt documentarele difuzate de Discovery. „Înclin să cred că astfel de filme nu ar trebui difuzate sau nu ar trebui să fie făcute cu lux de amănunte", conchide acesta.
Se încarcă comentariile...
