Tiroida, pe nedrept acuzată de obezitate

Excesele alimentare stau la baza apariţiei obezităţii şi nu proasta funcţionare a tiroidei

Deficitul de hormoni tiroidieni, blamat deseori pentru excesul ponderal, duce la acumularea de apă, şi nu de ţesut adipos. Creşterea în greutate cauzată de hipotiroidie este de ordinul kilogramelor, şi nu al zecilor de kilograme, iar apetitul bolnavilor este scăzut.

Tiroida este deseori acuzată pentru kilogramele în plus. Hipotiroidia, caracterizată de un deficit de hormoni tiroidieni, poate determina o creştere în greutate, dar nu poate sta la originea obezităţii.

„Hipotiroidiile uşoare, în care deficitul de hormoni este mic, nu duc la îngrăşare. Doar cele severe pot favoriza acumularea de kilograme, dar nu sub formă de ţesut adipos, ci de retenţie de apă. Creşterea în greutate din aceste forme de boală este de ordinul kilogramelor, niciodată al zecilor de kilograme. Aşadar, asocierea dintre obezitate şi hipotiroidie nu este decât un mit.

Supraalimentaţia şi sedentarismul sunt, de cele mai multe ori, adevăratele cauze ale îngrăşării, rareori conştientizate de persoanele supraponderale şi obeze", potrivit medicului Daniel Grigorie, directorul medical al Institutului de Endocrinologie „C. I. Parhon" din Bucureşti. Retenţia de apă este cauzată de substanţe numite mucopolizaharide, care se acumulează în cantităţi mari în ţesuturile cutanate. Creşterea în greutate din hipotiroidie este lentă şi depinde într-o oarecare măsură de cantităţile de sare şi de lichide pe care le consumă bolnavul.

Estimările medicilor arată că persoanele cu hipotiroidie acumulează, în medie, cinci kilograme şi doar în cazuri rare pot acumula zece kilograme. Prin administrarea de medicamente cu hormoni sintetici, lichidele din ţesuturi se elimină şi bolnavul scapă de cele câteva kilograme acumulate.

Deficitul de iod, mai puţin semnificativ

Unul dintre factorii principali care stau la baza apariţiei hipotiroidiei este deficitul de iod, iar în ţara noastră există mai multe zone numite endemice, în care cantitatea de iod din apă şi, implicit, din alimente este foarte scăzută.

Locuitorii acestor zone au un risc mai mare de a dezvolta hipotiroidie, care este însoţită şi de guşă. „Românii cunosc această particularitate geoclimatică şi de aici a pornit prejudecata legată de tiroidă şi de îngrăşare.

Profilaxia deficitului de iod a făcut însă ca guşa endemică să nu mai fie însoţită şi de hipotiroidie, prin urmare să nu mai existe deficit major de hormoni tiroidieni şi retenţie de apă", precizează dr. Daniel Grigorie.

Creşte nivelul grăsimilor sangvine

„Problemele cu glanda", cum sunt cunoscute în popor bolile tiroidei, încetinesc metabolismul, pentru că cei doi hormoni secretaţi de această glandă, tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), influenţează arderile.

„Problemele de metabolism pe care le creează hipotiroidia favorizează acumularea de grăsimi, însă în sânge. Bolnavii dezvoltă dislipidemie (nivel crescut al colesterolului „rău" şi al trigliceridelor). Această problemă, mai degrabă decât creşterea ponderală, trebuie verificată prin dozarea hormonilor tiroidieni", spune dr. Daniel Grigorie.

Pielea uscată şi rece, printre simptome

Retenţia de apă nu este principalul simptom al hipotiroidiei. Ea face parte dintr-un tablou clinic mai larg ce cuprinde astenie, apetit scăzut, puls rar, mişcări încetinite, piele uscată şi rece, constipaţie, tulburări de menstruaţie, voce răguşită, unghii friabile.

Aceste simptome însoţesc întotdeauna boala atunci când există un deficit important de hormoni. Bine de ştiut este şi faptul că hipotiroidia este mult mai frecventă la femei decât la bărbaţi, deoarece ele suferă de-a lungul vieţii diverse variaţii hormonale care influenţează funcţionarea acestei glande.

LEGĂTURĂ

Tot mai multe studii au arătat că obezitatea este cea care influenţează funcţia tiroidei, şi nu invers. Oamenii de ştiinţă pun acest fenomen pe seama reacţiei inflamatorii pe care excesul ponderal o produce în organism, aceeaşi care stă la baza apariţiei bolilor cardiovasculare.