Rolul antibioticelor în afecţiunile dentare: ce probleme tratează şi care sunt reacţiile adverse ce pot apărea dacă luăm antibiotice după ureche

Rolul antibioticelor în afecţiunile dentare şi efectele lor adverse. FOTO: Shutterstock

Ai o durere de măsea sau gingia îţi pulsează şi te gândeşti că antibioticul este soluţia de care ai nevoie? Cea mai comună durere, cea de măsea, este şi cea care ne obligă să luăm cu pumnul antibioticul, fără să conştientizăm riscurile şi efectele secundare la care ne supunem.

În cazul unei probleme dentare, doar medicul este cel în măsură să prescrie sau nu un tratament cu antiobiotic, în funcţie de afecţiune: antibioterapia se face doar în scop terapeutic în tratamentul de bază al unei infecţii post-operatorie, ca tratament ajutător într-o infecţie chirurgicală (abcese, infecţia glandelor salivare), dar şi în profilaxia supra-infecţiei, susţine dr. Cristina Berechet, medic specialist Parodontologie.

Afecţiuni dentare care necesită administrare de antibiotice

Printre afecţiunile dentare care impun admnistrarea antibioticelor se numără: inflamaţiile gingiei, intervenţiile chirurgicale parodontale, inserarea  implanturilor dentare, extracţiile dentare, pulpita  şi intervenţiile chirurgicale în vederea tratamentului prin implanturi dentare sau a tratamentului protetic.

Inflamaţia gingivală poate fi asociată cu infecţia bacteriană. "Când pulpa devine inflamată se creează presiune continuă asupra nervilor dentari şi a ţesuturilor vecine. Presiunea poate determina o durere moderată sau extremă, în funcţie de gradul inflamaţiei şi imunitatea corpului. În acest caz, antibioticul este singurul care poate modera, până la dispariţie, senzaţia de durere, zgâriere sau arsură de la nivelul gingiei", spune dr. Berechet.

În cazul intervenţiilor chirurgicale parodontale, antibioticele se administrează pentru a contracara flora microbiană existentă, o metodă de prevenţie a contaminării materialelor folosite pentru regenerarea ţesutului, cât şi o metodă de tratament a bolii, adaugă specialistul în Parodontologie.

În ceea ce priveşte inserarea implanturilor dentare, antibioticele sunt soluţia pentru a preveni complicaţiile infecţioase datorate florei microbiene din cavitatea orală, dar "şi în situaţii speciale precum pacienţii bolnavi de diabet zaharat, cardiopatii, pacienţi cu imunitate scăzută sau transplanturi, ca protocol standard de tratament", completează dr. Cristina Berechet.

Trebuie stabilit, încă de la început, faptul ca extracţia dentară implică împrăştierea unor microbi în organism, chiar dacă instrumentarul folosit este total steril.

"Trebuie să considerăm, în consecinţă, că dintele de extras este un rezervor de infecţie, nu neapărat instrumentele. Atunci când medicul estimează o încărcătură microbiană crescută, el recomandă, post-extracţional, un tratament antibiotic", completează specialistul.

Pulpita se referă la inflamarea pulpei dentare, care se manifestă prin creşterea sensibilităţii la stimuli, mai ales la rece şi cald.

"Totuşi, pulpita poate fi şi nedureroasă, fiind cauzată de cariile dentare care penetrează prin smalţ şi dentină, ajungând la pulpă", completează dr. Berechet, specialist Parodontologie la Dr. Leahu – Clinici Dentare.

Efectele adverse ale antibioticelor luate fără recomandare

Dacă antibioticele sunt administrate la recomandarea unui medic specialist, "urmând întocmai schema de medicaţie şi protecţiile suplimentare indicate (pansament gastric şi hepatic), precum şi durata prescrisă, acestea aduc beneficii majore în prognosticul tratamentului afecţiunilor de natură infecţioasă, precum şi în profilaxia complicaţiilor post-chirurgicale", concluzionează specialistul în Parodontologie.

În schimb, dacă administrarea lor se face haotic, fără a consulta în prelabil medicul specialist, antibioticele îţi pot crea stări de disconfort sau chiar efecte nedorite. Printre cele mai comune simptome se numără dezechilibrul florei intestinale, apariţia microbilor / infecţiei rezistente la antibioterapie sau favorizarea infecţiilor fungice de tip Candida Albicans – în acest caz, antibioterapia este însoţită de o medicaţie antifungică.

Pacienţii cu risc la administrarea antibioticelor

Pacienţi cu afecţiuni cardiace, care prezintă riscul de a dezvolta endocardita bacteriană, necesită, în mod obligatoriu, antibioprofilaxia înaintea oricărui tratament sau procedură din sfera stomatologică (periajul dentar profesional, detartraj, incizii cu drenaj, injecţii, extracţii dentare sau operaţii chirurgicale legate de sinusurile maxilare).

"În timpul tratamentului stomatologic, poate apărea sângerarea şi, ca rezultat al acestui proces, bacteriile din cavitatea bucală pot intra în sânge şi ajunge la inimă, cauzând inflamaţia  valvelor şi a ţesuturilor cardiace. În acest caz, antibioticele sunt cele care reduc drastic acest risc", adaugă dr. Cristina Berechet.

În aceeaşi categorie intră şi pacienţii cu hipertensiune arterială, pacienţii aflaţi sub tratament anticoagulant sau afecţiuni hemoragice şi bolnavi de astm. În cazul pacienţilor cu diabet, "studiile recente au demonstrat că există o relaţie între diabetul zaharat şi boala parodontală, nu doar prin faptul că diabetul este un factor de risc, ci şi pentru că formele avansate şi agresive de parodontită pot influenţa sever metabolismul pacienţilor diabetici", atenţionează dr. Cristina Berechet.

O altă categorie de pacienţi cu risc la administrarea antibioticelor o reprezintă cei care fac tratamente cu steroizi deoarece pe termen lung se pot produce dezechilibre reglatorii ale diferitelor funcţii ale corpului şi, de aceea, e recomandată administrarea de suplimente pe bază de steroizi prin dublarea dozei normale în tratamentul cu antibiotice, adaugă specialistul.

Aşadar, indiferent de afecţiunea pe care o resimţi, ţine cont că antibioticele trebuie administrate doar la recomandarea medicului specialist.