Atenţie, cancerul ovarian dă simptome prea târziu!

Pentru că semnele specifice lipsesc, cancerul ovarian este depistat, de cele mai multe ori, în stadii târzii. Incidenţa maximă survine la femeile cu vârste cuprinse între 40 şi 65 de ani. Terapia chirurgicală şi cea medicală sunt complexe, iar rata de supravieţuire în cazul stadiilor avansate, deprimant de mică

Cancerul ovarian reprezintă cea mai redutabilă afecţiune malignă a tractului genital feminin, consideră dr. Silviu Prună, medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul Sanador din Bucureşti. Potrivit statisticilor, cancerul ovarian este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, având cea mai mică rată de supravieţuire dintre toate tipurile de cancer feminin. Astfel, doar 45% din femeile diagnosticate ajung să mai fie în viaţă la cinci ani de la punerea diagnosticului, comparativ cu 89% din pacientele care au primit diagnostic de cancer mamar.

Potrivit medicului specialist, cancerul ovarian se află pe locul al şaptelea ca incidenţă a tumorilor maligne ce pot să apară la sexul feminin şi survine cu incidenţă maximă între 40 şi 65 de ani. „Mai mult de două treimi din cancerele ovariene sunt depistate în stadii avansate din cauza lipsei simptomelor şi a investigaţiilor care ar putea pune în evidenţă mai devreme modificările“, mai spune dr. Prună. „Nu doar în România, ci peste tot în lume, cancerul ovarian se diagnostichează în stadii avansate din cauza faptului că nu există simptomatologie specifică şi nici o analiză strict specifică pe baza căreia să tragi concluzia că o persoană are boala sau că o va face“, explică dr. Dana Lucia Stănculeanu, medic primar oncologie medicală la Institutul de Oncologie „Prof. dr. Al. Trestioreanu“ din Bucureşti.

Patru ani de la operaţia de cancer ovarian

Cel mai important lucru ca să nu devii pacient este să faci prevenţie, cu alte cuvinte să te duci cu regularitate la consultul ginecologic. „Orice femeie trebuie să ştie că, măcar o dată pe an, trebuie să se prezinte la un consult ginecologic. Şi orice femeie trebuie să ţină cont dacă a avut sau nu rude care să fi făcut cancer ovarian, cancer de sân, gastric sau de colon. Fiecare trebuie să ştie câte ceva despre antecedentele familiale“, mai spune dr. Stănculeanu. Cel mai important factor de prognostic este stadiul bolii în momentul diagnosticului, consideră dr. Silviu Prună.

C. V., din Bucureşti, a împlinit, luna aceasta, patru ani de la operaţia de cancer ovarian. Ea este una dintre supravieţuitoarele acestei boli crâncene. „Am fost depistată în stadiul 3C, după şase luni de investigaţii. Am avut cancer la colon, splină şi ovare. Cancerul ovarian înseamnă dureri abdominale, balonări, dureri în partea de jos. Cu toate că eu am avut dureri în partea de sus a abdomenului“, povesteşte pacienta. Tumorile ei erau ascunse în spatele ovarelor, astfel că nu au fost depistate decât în urma unor tomografii şi ecografii transvaginale.

În România, cancerul ovarian se află pe locul 5 ca incidenţă, după cancerul de sân, cel al colului uterin, colorectal şi pulmonar. „Aproximativ 80% din pacientele operate vor dezvolta o recidivă care, de cele mai multe ori, duce la deces“,afirmă dr. Silviu Prună.

Contraceptivele şi sarcinile reduc riscul

Deşi există numeroase studii în acest domeniu, cauzele exacte şi factorii declanşatori ai cancerului ovarian nu sunt cunoscuţi. „Multitudinea de factori posibil implicaţi poate fi sistematizată în: factori genetici, de reproducere şi de mediu. Folosirea de contraceptive orale pe o perioadă de cel puţin cinci ani, precum şi o sarcină dusă la termen scad cu 30%-60% riscul de a face cancer de ovare“, explică dr. Prună.

Teoria care încearcă să explice apariţia cancerului ovarian este „ovulaţia neîntreruptă“: acest tip de cancer se dezvoltă ca urmare a unui proces anormal de reparaţie a epiteliului de suprafaţă al ovarului, reparaţie care intervine după fiecare ruptură foliculară şi ovulaţie. „Procesul de reparaţie determină formarea unor chisturi de incluziune care pot suferi transformări neoplazice în timp, sub acţiunea unor factori oncogeni“, subliniază specialistul.

Menstruaţia precoce, precum şi menopauza târzie sunt asociate cu risc crescut de cancer ovarian.  „Alăptatul reprezintă un factor protector datorită prelungirii amenoreei. Ligatura tubară şi histerectomia reduc, de asemenea, riscul de cancer ovarian. Consumul de alimente bogate în fibre, caroten şi vitamine are efect protector“, enumeră medicul specialist.

Totuşi, cel mai important factor de risc poate fi considerat istoricul familial, adică incidenţa cancerului de sân sau ovarian în rândul membrelor familiei. „Au fost descrise trei sindroame familiale ereditare de cancer ovarian: cancerul ereditar ovarian şi de sân, cancerul specific ovarian şi cancerul de colon non-polipozic“. Medicul specialist afirmă că mai mult de 90% din cancerele ovariene moştenite rezultă din mutaţiile genelor BRCA1 şi BRCA2. „Aceste gene sunt gene supresoare tumorale care ajută la menţinerea integrităţii structurii cromozomiale. Riscul de apariţie a cancerului ovarian în prezenţa unor mutaţii ale acestor gene este de 65%-74%. Scopul evaluării testării genetice îl constituie identificarea mutaţiilor genelor BRCA1 şi BRCA2 pentru a se interveni chirurgical profilactic“.

Simptomele care apar în stadiile avansate

Dacă în stadiile incipiente, semnele bolii nu sunt prezente, în stadii avansate, ele sunt evidente. „Uneori, se întâmplă ca simptomatologia să fie prezentă chiar din primele stadii ale bolii, dar să fie confundată cu evenimente fiziologice lunare. De obicei, simptomele persistente care sunt mai severe sau frecvente decât cele obişnuite necesită o investigaţie amănunţită“, detaliază dr. Prună.

Astfel, circumferinţa abdominală poate creşte în dimensiuni, abdomenul mărit ca volum, durerile pelvine, oboseala, indigestia, constipaţia, greaţa, anorexia, durerea lombară. „În alte cazuri, pot apărea urinări frecvente, disuria (n.r. – urinarea dureroasă) sau sângerările vaginale neregulate, mai ales la femeile în premenopauză“, adaugă medicul specialist ginecolog.

Cel mai important semn al cancerului ovarian este palparea unei formaţiuni tumorale anexiale asimptomatice, depistată cu ocazia unei examinări de rutină. „O tumoare anexială solidă, neregulată, fixată în pelvis va trebui să ridice suspiciunea unui cancer ovarian. Vârsta pacientei este importantă. Tumorile întâlnite în premenopauză au şanse mai mari de a fi benigne, în timp ce acelea din postmenopauză sunt, cu mare probabilitate, maligne“.

Chirurgul, factorul esenţial în tratament

Tratamentul bolii este similar celorlate tipuri de cancer şi presupune intervenţie chirurgicală, chimioterapie şi medicaţie. „Chirurgul este factor de prognostic în supravieţuirea pacientei. El este cel care ne ajută nu doar să stadializăm, dar şi să tratăm corect pacientele“, consideră medicul oncolog Dana Lucia Stănculeanu. Vizavi de tratamentele medicamentoase, raportat la Europa, putem spune că putem trata o pacientă cu cancer ovarian conform ghidurilor internaţionale, cu toate tratamentele, adaugă dr. Stănculeanu. „Aceste medicamente există în ţară, iar, referitor la accesul la tratament, aş zice că este uşor şi imediat pentru o pacientă diagnosticată“.

O ecografie transvaginală pe an poate fi salvatoare

„Ecografia transvaginală este investigaţia imagistică ideală pentru diagnosticul cancerului ovarian, acurateţea ei fiind superioară celei transabdominale“, este categoric dr. Silviu Prună. Caracteristicile ecografice de suspiciune includ: dimensiunea unei tumori mai mari de 8 centimetri, caracterul complex de masă (componenţa solidă-chistică) sau existenţa unor vegetaţii intrachistice. „Bilateralitatea şi apariţia sa în postmenopauză cresc gradul de suspiciune“, subliniază specialistul. Examinarea Doppler color creşte specificitatea ecografiei pentru identificarea unei tumori maligne prin evidenţierea vascularizaţiei septurilor sau a vegetaţiilor intrachistice, adaugă acesta.

Alte investigaţii imagistice utile

La rândul lor, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară pot fi utile în evidenţierea metastazelor hepatice, peritoneale şi retroperitoneale sau a unor neoplazii abdominale care metastazează secundar în ovar, colon sau în stomac. „Atunci când există semne clinice sugestive, se pot recomanda: irigografia (n.r. – metoda de vizualizare radiologică a colonului cu ajutorul unei substanţe de contrast opace) sau colonoscopia, gastroscopia sau examenul gastric baritat, mamografia sau biopsia de endometru“, mai spune medicul ginecolog.

Stabilirea diagnosticului de cancer ovarian necesită o intervenţie chirurgicală – laparotomie exploratorie – care permite confirmarea diagnosticului şi extensia bolii, adică stadializarea,   efectuată de către medicul ginecolog-oncolog. „La ora actuală, nu se poate vorbi de un screening al cancerului ovarian. Le recomandăm tuturor pacientelor din România examinarea clinică pelvină şi ecografia transvaginală, anual, în speranţa de a detecta cât mai precoce orice tip de cancer genital“, afirmă dr. Prună. Potrivit acestuia, valoarea predictiei creşte atunci când se asociază datele furnizate de ecografia transvaginală, examenul Doppler color şi CA 125 (marker serologic) în dinamică, mai ales pentru pacientele cu cazuri de cancer în familie.

Când este indicată ovarectomia

Singura modalitate certă de prevenire a dezvoltării cancerului ovarian o reprezintă cea chirurgicală, şi anume ovarectomia (îndepărtarea unuia sau a ambelor ovare), este de părere dr. Silviu Prună. „În cazul purtătoarelor de mutaţii ale genelor BRCA1 şi BRCA2, se recomandă salpingo-ovarectomie bilaterală – excizia trompelor şi a ovarelor. Pentru ca profilaxia să fie eficientă în momentul operaţiei, ovarele trebuie să fie încă normale“, mai spune acesta. Intervenţia  chirurgicală profilactică nu afectează major calitatea vieţii, însă induce menopauza prematură, şi vor apărea efectele asociate acesteia, respectiv bufeuri, scăderea libidoului, osteoporoza. „Aceste efecte pot fi contrabalansate prin terapie de substituţie cu estrogeni, însă nu de fiecare dată în mod eficient. Intervenţia chirurgicală profilactică de extirpare a ovarelor şi a trompelor uterine scade şi riscul de apariţie a cancerului de sân cu aproximativ 50%, mai ales la femeile aflate înainte de menopauză“, conchide dr. Prună.

Factori de risc pentru cancerul ovarian

Antecedentele familiale: studiile relevă că între 10% şi 20% din femeile cu cancer ovarian au o rudă apropiată care a fost diagnosticată cu cancer mamar sau ovarian.

Vârsta înaintată: cancerul ovarian apare mai frecvent la femeile cu vârste de peste 50 de ani, aflate la menopauză.

Absenţa naşterilor: femeile active sexual care nu folosesc pilule contraceptive şi care nu rămân însărcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate.

Debutul precoce al ciclului menstrual (sub 12 ani) şi instalarea tardivă a menopauzei. Cu cât femeile au mai multe cicluri menstruale, cu atât creşte riscul.

Administrarea terapiei hormonale de substituţie sau a estrogenilor.