Cât de eficiente sunt suplimentele alimentare?

Capsulele cu suplimente alimentare conţin de multe ori doze prea mari de substanţe care pot dăuna organismului

Elogiate de companiile producătoare, substanţele necesare organismului şi incluse în compoziţia diverselor „pilule minune” sunt de multe ori ineficiente. Ba chiar pot fi dăunătoare când preparatele sunt supradozate.

Câte dintre suplimentele alimentare existente pe piaţă au cu adevărat efectele „miraculoase" pentru care sunt atât de lăudate? Unul dintre cei mai cunoscuţi nutriţionişti francezi, dr. Jacques Fricker - de la Spitalul Xavier Bichat din Paris - şi prof. Luc Cynober - de la Spitalul Saint Antoine, din Paris - au răspuns pentru „l'Express" acestei întrebări.

Excesul de fier, risc de cancer

Carenţa de fier din organism antrenează de obicei stări de oboseală şi infecţii repetate. În stadii mai avansate, apare anemia. Cei mai afectaţi sunt adolescenţii, vegetarienii, sportivii de performanţă, dar şi femeile însărcinate sau cele care au menstruaţii abundente.

Dozajul feritinei în sânge - o analiză simplă - poate depista eventualele carenţe, dar şi efectul invers, excesul, care poate duce la intoxicaţii, iar pe termen lung la acumularea de radicali liberi care favorizează apariţia cancerului.

Ginseng, efecte modeste

Extractului din rădăcina acestei plante (care datorită formei ei a fost supranumită şi „planta- om") i-au fost atribuite o serie de virtuţi medicinale: prevenirea cancerului, ameliorarea diabetului, a performanţelor fizice, dar şi a celor intelectuale. Studiile ştiinţifice au demonstrat însă un palmares mai mult decât modest. Dincolo de efectul placebo, scrie „l'Express", în privinţa performanţelor fizice, efectul este zero dacă sunt administrate cantităţile recomandate.

Experimentele încurajatoare făcute pe animale au fost de fapt realizate cu doze foarte mari administrate intravenos! Astfel, arată dr.Fricker, această rădăcină nu este deloc produsul "tinereţii fără bătrâneţe" pe care îl promovează spoturile publicitare. Există însă şi studii care conferă extractelor din această rădăcină un efect protector împotriva cancerului, în special a celui de ovare sau de pancreas, iar altele arată o ameliorare a diabetului prin scăderea glicemiei şi a hemoglobinei glicozilate.

Carnitina, fără rezultat

Este o substanţă indispensabilă în producerea de energie din grăsimile organismului. De aceea este folosită mai ales de către sportivi şi de cei care sunt supraponderali. Potrivit fabricanţilor de astfel de suplimente alimentare, carnitina stimulează arderea grăsimilor, ajutând astfel la eliminarea kilogramelor suplimentare, dar şi la creşterea tonusului muscular. Din păcate însă, arată cei doi specialişti francezi, studiile efectuate până în prezent n-au demonstrat niciunul dintre aceste două efecte.

Pe de altă parte, alimentele de origine animală sunt deja bogate în carnitină. Chiar şi în cazul vegetarienilor, organismul produce singur suficientă carnitină pentru a acoperi necesarul intern al organismului. Iar în ceea ce priveşte prevenirea maladiei Alzheimer sau a problemelor cardiace, studiile ştiinţifice n-au găsit suficiente dovezi în favoarea acestor speranţe.

Guarana, mai slabă decât cafeaua

Este o plantă originară din Brazilia care conţine cofeină. Se spune că prin creşterea tonusului muscular ar ajuta şi la slăbit. În Brazilia, extractul se regăseşte în anumite băuturi răcoritoare acidulate, iar în Europa se vinde ca supliment alimentar, sub formă de capsule. În fapt, guarana dă un plus de energie timp de câteva ore după ingerare, însă nu mai mult decât o ceaşcă de cafea, explică specialiştii francezi.

Spre exemplu, un comprimat de 200 de miligrame de guarana are un conţinut de aproximativ 80 de miligrame de cofeină. De aceea nu se recomandă să fie consumată concomitent cu cafea sau cu ceai deoarece poate provoca stări de insomnie, tulburări intestinale sau palpitaţii. În ceea ce priveşte scăderea în greutate, efectul benefic al guaranei nu a putut fi dovedit.

Curcuma, date încurajatoare

Denumită şi curcumină, aceasta este substanţa din curry care dă culoare galbenă amestecului de condimente originare din Asia. Potrivit producătorilor de suplimente alimentare, curcumina ar preveni apariţia maladiei Alzheimer, a cancerului, a inflamaţiilor, a hipercolesterolemiei şi ar ameliora hepatita C. Din păcate, afirmă dr.Fricker şi prof. Luc Cynober, doar în privinţa cancerului există câteva date încurajatoare care sugerează un potenţial interesant al curcuminei.

Omega 3, acizi esenţiali

Sunt acizi aşa-zişi „esenţiali" deoarece sunt indispensabili organismului, dar pe care acesta nu-i poate sintetiza. Prin urmare, alimentaţia este cea care aduce necesarul de omega 3 în organism. Se găsesc în peştele gras, în nuci, colza sau în germenii de grâu. Foarte populari în ultimii ani, sunt benefici pentru inimă, articulaţii şi creier.

Organismele internaţionale recomandă adulţilor un aport zilnic de aproximativ 200 de miligrame şi în jur de 1,5 grame pe săptămână. Capsulele vândute în farmacii conţin în general, între 100 şi 400 de miligrame de acizi omega 3. În alimente, se regăsesc în cantităţi mai mari: 1-2 grame la 100 de grame de macrou, sardele sau hering. Uleiul de peşte (extras din ficat de morun) conţine 2-3 grame de acizi omega 3 într-o linguriţă de ulei de peşte.

Spirulina creşte deficitul de B12

Este o algă albastră prezentă în apele dulci care a atras atenţia datorită conţinutului ei crescut de proteine (70% din cantitatea uscată). Este, de asemenea, bogată în fier, zinc (minerale deficitare mai ales în organismul vegetarienilor), dar şi în vitamina B. Este valoroasă deoarece conţine foarte puţine grăsimi, la fel ca şi carnea de peşte. În ultimii ani a fost promovată ca leac împotriva îmbătrânirii şi a hipercolesterolemiei, dar şi ca supliment care ajută la scăderea în greutate.

În realitate, niciuna dintre aceste virtuţi nu a putut fi dovedită. Ba mai mult, avertizează cei doi specialişti, spirulina riscă să agraveze, la vegetarieni, carenţele de vitamina B12, printr-un fenomen paradoxal. Alga conţine B12 în cantităţi mari, dar într-o formă inactivă în organismul uman. Cantităţile mari furnizate de spirulină organismului nu fac decât să "jeneze" astfel activitatea celeilalte forme de vitamina B12, cea activă în organism. Astfel carenţa în B12 se poate agrava.

Seleniu, potenţial cancerigen

Este un oligoelement (element chimic regăsit în cantităţi foarte mici) indispensabil organismului datorită acţiunii sale: cea de limitare a stresului oxidativ. De aceea este prezent în multe dintre preparatele destinate combaterii îmbătrânirii. De fapt, susţin specialiştii, o alimentaţie echilibrată, diversificată, este suficientă pentru a da organismului cantitatea necesară de seleniu.

Excesul poate deveni toxic, astfel că, la peste 900 de micrograme de selenium pe zi (doza optimă de situează între 50 şi 100 de micrograme), unghiile devin friabile, părul, casant, iar pielea se infectează mult mai uşor. Pot să apară şi alterări neurologice. De aceea, dr. Fricker recomandă mai multă prudenţă vizavi de produsele de pe piaţă care de multe ori sunt supradozate. De asemenea, preparatele care conţin sulfit de seleniu trebuie evitate, deoarece sunt cancerigene, avertizează cei doi specialişti.

Betacarotenul = cancer

Pigment vegetal de culoare portocalie, beta carotenul este un antioxidant prezent în multe dintre „cocteilurile" vitaminizante, dar şi în cele destinate protejării pielii împotriva radiaţiilor solare. Odată absorbit, se transformă în organism în vitamina A. Atenţie, însă! Dr.Fricker şi prof. Luc Cynober avertizează că beta-carotenul este benefic doar atunci când este asimilat din alimente, dar periculos atunci când e preluat din suplimentele alimentare care în general sunt supradozate! Consumul este cu atât mai periculos în cazul fumătorilor, deoarece, în cazul acestora, există pericolul ca betacarotenul să provoace un cancer pulmonar. De aceea, specialiştii recomandă să preluăm această substanţă din morcovi, portocale şi din legumele verzi.