Dle Antonescu, unde ne sunt liberalii?

Dle Antonescu, îmi e mie ruşine în locul dumneavoastră!

„Domnilor!

Să nu vă uitaţi la succese de persoane sau de moment, ci să urmaţi pulsul inimii poporului, conştiinţa lui naţională şi să aveţi contactul neîntrerupt cu dânsa, ca să fiţi reprezentanţii sinceri ai unui neam conştient. Sunt convins că această conştiinţă a neamului nostru este puternică prin înălţarea unei însufleţiri naţionale, sunt plin de încredere că vom avea un viitor în raport cu misiunea noastră istorică, binefăcătoare pentru civilizaţia lumii în Orientul Europei". (fragment din discursul premierului liberal Ion I.C. Brătianu la banchetul oferit în 5 august 1919 de către Iuliu Maniu).

Dle Antonescu, îmi e mie ruşine în locul dumneavoastră! M-aş pune în genunchi, cu faţa la pământ, trecând prin minte de mii de ori cuvintele marelui Brătianu, ridicându-mă apoi cu credinţa că îi pot urma vorbele, dacă aş şti că asta vă va face să nu vă mai urâţi ţara. Pentru că eu asta cred că faceţi. Ne vreţi răul! Ne vreţi proşti! Îndobitociţi! Spălaţi pe creier de nişte bufoni, inculţi, şpăgari, puşcăriaşi sau puşcăriabili. Ne pregătiţi un prezent submediocru, ancorat într-un viitor în care conştiinţa naţională va fi doar un termen din discursul marilor oameni care au crezut odată în noi.

Dle Antonescu, vă ascult încremenită şi mă întreb dacă aţi ştiut vreodată ce este politica? Ce sunt valorile liberale? Valorile şi dragostea despre care ne vorbea acum un veac un om mai mare decât noi toţi la un loc. Ce înseamnă să vrei să faci din ţara ta cel mai demn, sigur şi valoros loc în care să îşi dorească să trăiască tot neamul tău?

Mă întreb când s-au transformat cuvintele lui Brătianu în: „Am ieşit în întâmpinarea ofertei lui Gigi Becali, cu câtă audienţă are el. Faptul că USL are un acord prin care Becali şi alegătorii lui să ne dea voturile nu ne face să ne cadă niciun epolete". Nu vă face? Ar trebui, dle Antonescu! Pentru că, în toată povestea asta a alegerilor, în tot jocul acesta de-a politica, în tot scenariul acesta schizofrenic expus cu numele de „Binele Ţării", suntem noi, românii! Sunt vieţile noastre, sunt destinele copiilor noştri. Dle Antonescu, după luni în care ne-aţi târât printr-un puci, printr-o ruşine de neşters în faţa lumii întregi, vă înjosiţi acum şi mai tare. Ne prezentaţi salvarea în imaginea unui isteric, a unui incult, a unui homofob, rasist, a unui aşa-zis războinic care vrea să facă lumină aruncând cu milioanele în aer, în ritmuri de manele.

Dle Antonescu, aceştia ne sunt liberalii? Salvatorii? Îmi e milă de dumneavoastră! Vă compătimesc! Vă e, probabil, imposibil să găsiţi un alt leac propriei disperări decât sprijinindu-vă pe umărul unui farsor. Noi, cei care mai sperăm în ţara noastră, cei care nu o să dansăm niciodată pe manele, cei pentru care viitorul nu se rezumă la o luptă politică câştigată acum, ci la un război al dreptăţii câştigat pentru viitor, vă spunem doar atât: un nimeni e un nimeni. Istoria nu-şi va aminti niciodată de un PNG-ist care zbiera. Nici de un alt nimeni care poza! Chiar şi-n liberal.

Ramona Ursu este jurnalist "Adevărul"