Eterna propagandă

După 20 de ani am votat împinşi de aceeaşi propagandă primitivă ca cea din 1990.

În 2009 am votat la fel ca în 1990, sub tirul propagandei: împotrivă! Dacă am votat cu Băsescu, înseamnă că am votat împotriva mogulilor de presă, a comunistului Ion Iliescu, a sforarului Hrebenciuc şi împotriva analfabetului Vanghelie. Dacă am votat cu Geoană, am vrut să scăpăm ţara de dictatorul Băsescu, de incompetentul Boc, de alunecosul Berceanu, de instabilitatea politică, de scandalurile care nu se mai opresc şi de cârdăşia portocalie.

Propaganda din 2009 îmi aminteşte de scrutinul din 1990. Atunci am votat pentru Ion Iliescu, dar împotriva celor care n-au mâncat salam cu soia, împotriva Golanilor care vor să destabilizeze ţara, a „moşierului" Ion Raţiu, a „industriaşului" Radu Câmpeanu, a ţărăniştilor care vor să-i aducă pe chiaburi, nu ne vindem ţara!, să moară Coposu!

Am votat cu Raţiu sau cu Câmpeanu pentru libertate, democraţie şi capitalism (deşi habar n-aveam ce-i aia democraţie!), dar votul a fost evident împotriva foştilor nomenclaturişti şi a securiştilor care se cocoţaseră în fruntea României cu greţoasa complicitate a lui Ion Iliescu. Dar şi acest vot a fost motivat de o propagandă (naivă şi haotică). Pentru că aşa fusesem crescuţi până atunci, în propagandă.

În aceste două campanii, la distanţă de 20 de ani, presa a jucat un rol decisiv. Poate că amintirile de la alegerile din mai 1990 nu sunt atât de proaspete (am îmbătrânit, nu-i aşa?), dar nu se pot uita campaniile de presă dezlănţuite împotriva Opoziţiei şi aşa firave. Nu-i mai puţin adevărat că presa anti-Iliescu, cu forţe aproape zdrobite, folosea aceeaşi retorică. (Doar nu veniseră nişte ziarişti de pe Marte!)

Poate că presa din 1990 este prea departe pentru rememorări... Dar ziariştii din campania electorală 2009 nu se deosebesc cu nimic de activiştii de partid care propovăduiau Binele socialismului şi „luptau" împotriva Răului capitalist. Adrian Ursu, Răzvan Dumitrescu, Mihai Gâdea, Victor Ciutacu, Gabriela Vrânceanu Firea, Cornel Nistorescu, Andreea Pora şi Radu Moraru (ultimii doi susţinători ai lui Băsescu) au fost ziarişti sau nişte propagandişti? Au judecat cu mintea lor sau au făcut ceea ce li s-a cerut să facă?

Au făcut presă ori au participat la acte de manipulare? Au informat sau au linşat mediatic (cei de la Antena 3)? Le-a păsat de posibilele efecte devastatoare pe care prestaţiile lor le vor avea asupra publicului? Şi, nu în ultimul rând, asupra psihicului lor? Nu, nu le-a păsat! Au acceptat să se automutileze moral. (Mă îndoiesc că gazetarul Cornel Nistorescu din 1990 l-ar mai recunoaşte, dacă s-ar întâlni pe stradă, cu propagandistul isteric Cornel Nistorescu din 2009).

După 20 de ani am votat împinşi de aceeaşi propagandă primitivă ca cea din 1990. Deşi avem zeci de televiziuni şi bloguri, mesajele noilor propagandişti par să fie soft în comparaţie cu bâtele minerilor şi manipulările securiştilor. Este doar o aparenţă! Apropo, ştie cineva ce adresă are blogul lui Silviu Brucan?