Expirat

Dacă Băsescu a sperat să se întâmple o minune şi să revină în graţii cu un discurs bun, ei bine, minunea nu s-a produs.

Nu am înţeles de ce s-a dus Băsescu la Parlament să ţină un discurs. Orice analize aş face, nu rezultă nimic. Presa nu a detectat ce a vrut să ne comunice cea mai autorizată voce din România. Momentul a fost prost ales. Omul chiar nu a avut ce să spună. A rostit fără convingere un discurs mecanic, scris de nişte consilieri fără imaginaţie. Mi-a dat impresia de defazare, de artficial, de ins care nu se află unde trebuie. Preşedintele nostru nu mai are nicio legătură cu ce se întâmplă în România reală. Nici Constituţia nu îl obligă să se arate reprezentanţilor poporului ca să zici că a fost obligat de reguli. Să fie vorba de un moment politic pe care instinctul său politic l-a depistat ca periculos? Să fie teama de valul de proteste care e pe cale a se produce? Mira-m-aş! În asemenea zile de angoasă, de criză, de nesiguranţă, de dezamăgire, de teamă, apariţia sa publică nu face decât să atâţe revolta, demonii, resentimentele împotriva lui. Nimic nu îi cerea să vină acum cu un incolor mesaj către ţară. Şi cu, şi fără apariţia sa, ce ne-a spus domnia sa e tot aia. Noi rămânem cu ale noastre. Trebuia să stea liniştit la Cotroceni din diferite motive de bun simţ. Unul ar fi că azi este mai puţin popular ca niciodată şi că autoritatea sa este la punctul cel mai de jos din 2004 încoace. Orice expert cumsecade ar fi trebuit să îi spună că era bine să stea low profile până trece furtuna. Să vină acum în faţa Parlamentului a fost un gest cu totul nepotrivit. S-a văzut perfect că nu mai are ce să ne comunice. E lipsit de mesaj şi de soluţii. Încearcă să câştige timp şi să supravieţuiască împreună cu regimul lui de pe o zi pe alta.

Nimeni nu l-a ascultat, nici măcar fidelii. Până şi miniştrii in prezidiu erau plictisiţi şi abia îşi ascundeau căscatul - nu de teama vorbitorului, ci a televiziunilor. Îi înţeleg, aceia ştiu textele pe dinafară. Nu e de mirare că am văzut în fotolii destui aleşi (chiar când Băsescu anunţa că iar mergem la FMI să cerşim) citind ziare, jucându-se pe calculator, vorbind la telefon. Restul sălii a fost goală după ce Opoziţia a părăsit incinta. Zilele când stârnea entuziasmul s-au dus definitiv. Dacă Băsescu a sperat să se întâmple o minune şi să revină în graţii cu un discurs bun, ei bine, minunea nu s-a produs. Până şi amicii lui politici îl văd ca pe un şef expirat şi se gândesc serios la epoca post-Băsescu. Dorinţa de a sfida vădita sa impopularitate, insistenţa de a se adresa parlamentarilor ca patron al clasei politice, arată că încă nu s-a dezmeticit. Pare să ignore sondajele, dar şi ce spune lumea. Nu se întreabă de ce ies oamenii în stradă. Nu se omoară deloc de ceea ce scrie atât de critic presa despre prestaţia sa. La ce bun! Încă nu e dispus să îşi accepte soarta. Ceasul adevărului pentru Băsescu încă nu a venit. E un combatant tenace care se agaţă de draga lui putere cu toate instinctele lui îndelung exersate. Chiar şi în înfrângere rămâne un redutabil „animal politic". Paradoxal, discursul lui inutil de marţi probează exact acest lucru.