Maurul de ambe sexe

Mare preoteasă a cultului portocaliu, Rodica Culcer (RC) urcă milităria în pod şi se lasă în vria facultăţilor sale supraraţionale, într-o postare pe blog din 24 martie: „…ce se întâmplă de o săptămână cu acest partid (PDL, n.n.) este de natură să dea frisoane celor care au crezut că poate reprezenta o alternativă la actuala Opoziţie – care nu este ea însăşi o alternativă dezirabilă la actuala Putere“.

Spovedania monotrandafirie a RC coboară la rădăcinile peisajului dezolant al presei româneşti: categoric majoritari, sacerdoţii gazetăriei de rit oranj simt un tremur rece la gândul că slujba lor, puţină de voie, multă din interes, nu va reuşi să degaje prin ultrareformatul PDL o alternativă luminoasă la actuala Opoziţie care, de altfel, nu este socotită nici ea o alternativă de dorit la Puterea în exerciţiu. S-a întors maşina lumii, vorba poetului. Dilema ar fi deci că stăm prost cu alternativa alternativei la alternativă. Dincolo de starea de veselie indusă de abisul unei asemenea meditaţii rămâne însă un adevăr, ca să zic aşa, adevărat care, sucind numeroase capete din presă, a dus la răsturnarea menirii logice a acestei meserii: câinele de pază al democraţiei nu apără de abuzurile puterii, ci de potenţialele păcate ale Opoziţiei. În situaţia unui centru supus depopulării masive, actorii media favorabili Opoziţiei, de la partizanatul făţiş la sensibilităţi mai accentuate, sunt numărabili pe degetele de la o mână şi acoperă cel mult 5% din harta presei româneşti. Procentul include şi câţiva comentatori fără o înclinaţie politică definită, dar pe care acest masiv dezechilibru i-a împins către o dispoziţie analitică mai binevoitoare faţă de Opoziţie. Ştiu cum s-a câştigat mare parte din această majoritate doldora de amare similitudini cu maşinăriile propagandei comuniste. S-a ajuns în situaţia aberantă ca ansamblul presei, cu excepţiile menţionate, să penalizeze drastic Opoziţia, de parcă ea, şi nu Puterea, s-ar afla la guvernare. Lider, totuşi doar al unui partid din Opoziţie, Crin Antonescu tinde să rivalizeze cu Ion Iliescu din vremea mineriadelor prin agresivitatea atacurilor dezlănţuite împotriva sa. Ce devastatoare pericole poate să ascundă minoritatea politică reprezentată de Antonescu şi Ponta încât să producă avalanşe de articole expectorate spasmodic? Reflecţiile de o comică stupizenie ale RC ascund drama jurnalistului la final de mandat, acea specifică înlemnire de spartul târgului. Maurul şi-a făcut datoria, dar încotro să mai plece?

Radu Călin Cristea este Analist politic