Gambler doar la cazinou

Aşteptată cu aceeaşi nerăbdare ca şi prima plimbare cu Pegasul pe aleile copilăriei, seara meciului cu Franţa s-a topit într-un aliaj de imagini şi sunete: bulevardul "Basarabiei" - transformat de mulţimea tricourilor într-o reptilă galbenă, portativul claxoanelor mai mult vesele decât nervoase, zâmbetul politicos al dispozitivului de ordine, luminile calde ale stadionului.

O toamnă perfectă, cu ciorchini de speranţă şi arome de sărbătoare, de care 50.000 de oameni s-au bucurat din plin. Şi totuşi, de ce publicul a huiduit la finalul unei seri care promitea să fie de poveste?

"Năsturei" şi "albăstrele"

Oamenii au găsit puterea să aplaude Marseilleza, n-au sesizat greşeala de la "Deşteaptă-te, române!", nu i-a mai deranjat iarba sfârtecată după ce s-a umplut de "albăstrelele" Franţei şi de "năstureii" României, au vibrat la apariţia lui Abidal - omagiu pentru jucătorul care s-a întors la fotbal şi la viaţă după o tumoare la ficat, l-au încurajat pe Piţurcă la primul meci oficial pe teren propriu din al treilea mandat la naţională, le-au dat aripi lui Chiricheş şi Luchin, emoţionaţi ca-n prima zi de şcoală.

Ecuaţia franceză

Suporterii echipei naţionale n-au putut fi însă păcăliţi. În preziua meciului, selecţionerul vechi şi nou anunţase ferm: "O remiză ar fi bună doar pentru palmaresul echipei naţionale, dar nu şi pentru ceea ce ne-am propus, să luptăm pentru această calificare. Nu mă interesează decât victoria!".

Sigur, Piţurcă a avut sarcina ingrată să construiască o echipă fezabilă în condiţiile în care lotul a fost franjurat de accidentări şi de suspendări. Antrenorul are meritul de a-i fi îmbrăcat în echipamentul tricolor pe Chiricheş şi Luchin, soluţii inspirate pentru ecuaţia franceză, şi de a fi desenat o echipă ermetică în faţa starurilor ofensive ale Franţei. Tactica 4-1-4-1, care a generat remiza de marţi seară, ar fi meritat elogiată în cazul în care României i-ar fi fost suficient un punct pentru a continua să aspire la turneul final din Polonia şi Ucraina. După victoria Bosniei (1-0 cu Belarus), campania începută dezastruos de Răzvan Lucescu şi continuată meschin de Victor Piţurcă se va încheia, previzibil, cu o altă deziluzie.

Cutia de conserve

Franţa campionului mondial Laurent Blanc e departe de iureşul călătoriilor trecute, dar valoarea jucătorilor îi conferă reprezentativei de Hexagon firescul calificărilor la turneele finale. Marţi seară, pe "Arena Naţională", Franţa a stat sus, cu fundaşii pe linia de centru, mizând pe posesie în marea majoritate a timpului şi strângând România ca într-o cutie de conserve. Ribery şi Benzema au lăsat să se vadă, în cîteva rânduri, luciri de diamant, fără să-l surprindă însă pe Tătăruşanu cu şortul în vine.

Cu atât mai greu de înţeles pare inerţia lui Piţi, cunoscut ca un gambler în afara gazonului. Sterilitatea României - o echipă în care Costin Lazăr a ajuns cel mai tehnic jucător şi în care Bănel Nicoliţă, de care Steaua nu ştia cum să mai scape, şi-a tras colegii după el - l-a făcut pe selecţioner să-i scoată la încălzire, în repriza a doua, pe Marius Niculae şi pe Gigel Bucur. Publicul a fremătat, simţind că în venele ofensivei va pulsa sânge proaspăt, dar n-a fost decât o iluzie. România a rămas până la final o echipă ursuză şi temătoare, după chipul şi asemănarea antrenorului.

Piţurcă n-a avut curajul să facă schimbările care se impuneau şi să pună tot potul pe atac, uitând că un 0-0 decent cu Franţa îi era la fel de util ca şi un potenţial 0-2, în cazul în care ar fi riscat şi s-ar fi prăvălit spre careul oaspeţilor. Şi, penibil până la capăt, în ultimele minute l-a îndemnat pe Tătăruşanu să tragă de timp! Cei 50.000 de oameni de pe "Arena Naţională" au simţit că Piţurcă e prizonierul rezultatului în detrimentul visului şi au huiduit îndelung la finalul unei seri albastre de septembrie.

"Rien ne va plus"

"Apres le match, les spectateurs francais sont pries de rester quinze minutes sur leurs places" ("După meci, spectatorii francezi sunt rugaţi să rămână 15 minute pe locurile lor"), a anunţat, în două rânduri, crainicul stadionului, din raţiuni de securitate.

"Apres le match, les spectateurs roumains sont pries de rester encore deux ans sur leur places. Rien ne va plus", ar fi avut Piţurcă obligaţia să-i informeze pe cei 50.000 de oameni din tribune. Iar traducerea s-o facă, eventual, Mircea Sandu.