Băsescu, Ponta şi restul UE
0Dacă erau adevăraţi bărbaţi de stat, s-ar fi întâlnit de la început şi ar fi stat de vorbă. Dar au preferat să se dea în spectacol.
Chiar dacă sunt din tabere politice diferite şi sunt nevoiţi să coabiteze şi să-şi împartă puterea (sau poate tocmai de aceea), preşedintele şi premierul ar fi putut să rezolve chestiunea reprezentării la Consiliul European discret şi eficient. N-au fost în stare, pentru că în politica românească nu se poartă nici dialogul politic, nici raţiunea. Se poartă show-ul la televizor, fenta şi miştourile.
Nu mai departe de începutul acestui an, Victor Ponta cerea o dezbatere publică în Parlamentul European din cauza „derapajelor democratice" din România. Numit premier chiar de „dictatorul" pe care îl înfierase, se gândeşte să-l pună la zid de tot şi obţine o declaraţie a Parlamentului pentru a merge la Consiliul European. Traian Băsescu îşi reia vechiul obicei de a vorbi la telefon cu poporul prin intermediul televiziunii şi, după oarecari miştouri la adresa „domnului doctor în drept Ponta", dă de înţeles că nu va ceda. De ce nu au rezolvat problema printr-un dialog deschis, ca între bărbaţi de stat responsabili, care au în mână soarta ţării? Pentru că nu sunt bărbaţi de stat. Ponta „se poartă ca un adolescent" (aici Traian Băsescu are dreptate), iar Băsescu are o „parte conflictuală" care „i-o ia înainte" (aici Victor Ponta are dreptate). Numai că oamenii aşteaptă de la ei să se comporte ca doi conducători veritabili, nu ca nişte comentatori care îşi dau cu părerea la talk-show-uri.
Astfel, meciul suspendat de ceva vreme a reînceput. Conform bunului obicei naţional, lumea stă pe margine, îşi dă cu presupusul şi aşteaptă să vadă cine va câştiga. Va pierde toată lumea, pentru că atenţia excesivă acordată acestor meschinării lasă în umbră adevăratele probleme. În cazul de faţă, o problemă importantă e că avem o Constituţie proastă şi confuză, construită pe vremea lui Ion Iliescu ca şi cum „tipul" de regim instituit de cuplul Iliescu-Năstase ar fi trebuit perpetuat. Dar pentru revizuirea Constituţiei (cerută de mai multe ori de preşedinte) ar fi nevoie de un dialog responsabil între forţele politice, imposibil de realizat între nişte „politicieni-jucători" care driblează fericiţi pe marginea terenului, incapabili să-şi dea seama că marile meciuri se joacă în altă parte şi altfel. O a doua problemă importantă este că România e o prezenţă firavă la nivelul Uniunii Europene, chiar dacă „suntem a şaptea ţară ca mărime", cum ne place să ne îmbăţoşăm. Şi nu (doar) din cauza reprezentării la vârf. În Uniunea Europeană deciziile se iau pe baza unor puncte de vedere formulate de statele membre pe orice temă (de la comerţ la pescuit, de la IMM-uri la politici agricole ş.a.m.d.). În foarte multe cazuri, România nu formulează şi nu trimite la timp poziţia pe problema X sau Y, pentru că ministerele, grupurile interministeriale şi alte entităţi nu-şi fac treaba. Iar oficialii şi birocraţii de la Bruxelles nu-şi fac mâna streaşină la ochi privind în zare în aşteptarea punctului de vedere al României, ci îşi văd de treabă şi în absenţa noastră. Apoi, la guvern există, oferite pe tavă, tot felul de propuneri de politici formulate de ONG-uri sau de experţi independenţi, cu care nu se face nimic: dl Ponta ar trebui să caute prin sertare, precis dl Boc a lăsat pe-acolo ceva, căci nu dădea nicio atenţie acestor propuneri. Pe scurt, România nu se comportă nici pe departe ca „a şaptea ţară europeană"; nu se comportă mai deloc ca o adevărată ţară membră a Uniunii Europene.
Şi atunci, de ce ne inflamăm? Ca de obicei, pentru un joc de imagine intern, meschin şi ridicol. Până la urmă, chestiunea reprezentării la Consiliul European se va tranşa într-un fel: n-avem încotro, acolo e doar un scaun disponibil pentru România. Dar adevăratele probleme vor rămâne aceleaşi. Cu asemenea conducători mediocri, noi, cetăţenii suntem din ce în ce mai prost reprezentaţi chiar în România.
Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".