Mult zgomot pentru nimic

Justiţia noastră câştigă magistral bătălia pentru dreptate la televizor, pentru a o pierde fără drept de apel în faţa instanţelor de judecată.

Titlul meu, împrumutat de altfel de la Marele Will, nu vrea să bagatelizeze arestarea preventivă pentru 29 de zile a dlui SOV. În măsura în care va conduce la clarificarea jafului FNI şi la pedepsirea unor persoane care au comis delicte, aceasta este binevenită, dincolo de unele „non-conformisme" privind procedurile. Mai ales că deja se instalase credinţa, la nivelul opiniei publice, că personajul cu pricina este intangibil, orice ar face. Sigur, dacă organele dreptăţii ar fi fost mai atente şi la proceduri, ar fi fost excelent - avocaţii inteligenţi au reuşit aproape mereu să-şi salveze clienţii folosindu-se de asemenea vicii de procedură. Cât priveşte ideea creaţă de a împroşca cu gloanţe de cauciuc la locul descinderii şi de a răni un câine chior, e aşa de genială că nici n-o mai comentez.

De unde vine însă scepticismul meu, mărturisit explicit încă din titlul folosit? Dintr-o lungă experienţă empirică. Să ne reamintim o listă de nume: Ioan Avram Mureşan şi Traian Decebal Remeş, Gigi Becali, Popoviciu, Dan Diaconescu şi, ultimul pe listă, Sorin Ovidiu Vîntu. Toţi aceştia au defilat prin faţa noastră cu cătuşele la mâini, toţi au atras atenţia presei vreme de vreo săptămână, toţi au fost eliberaţi după o zi, câteva zile sau o lună. Peste toţi au năvălit mascaţii cu televiziunile, radiourile şi ziarele după ei. Niciunul dintre aceste cazuri n-a fost finalizat în Justiţie, deşi mereu ni s-au prezentat stenograme frisonante, ba chiar şi filme cu ţuică şi caltaboşi drept mită! Ca să nu mai vorbesc despre imaginile de tot hazul cu dl Becali în izmene şi halat, contactându-şi avocaţii, cu mascaţii de-a stânga şi de-a dreapta! Din enumerare lipseşte desigur dl Cătălin Voicu, singurul la răcoare, pentru că până şi complicii dumisale, reţinuţi în primă fază, „au ales libertatea". Şi încă i-am lăsat deoparte pe politrucii pentru care Camerele ba au dat, ba au luat avizul de cercetare, de genul Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu sau Miron Mitrea, în cazul lor neavând de-a face cu reţineri atât de spectaculoase. Nu doar că Justiţia n-a putut merge până la capăt, dar instituţii serioase ale statului au pierdut procese pentru înregistrări ilegale, dl Becali au ajuns europarlamentar şi-şi cere şi banii de mită înapoi, iar dl Diaconescu este primul politician din lume care a transformat arestarea într-un partid politic!

Ce m-a învăţat această deja experienţă empirică? Un lucru clar, simplu, de netulburat, şi anume că Justiţia noastră câştigă excelent bătălia pentru dreptate la televizor, pentru a o pierde fără drept de apel în faţa instanţelor de judecată! Asta nici măcar nu mai e o simplă concluzie, ci de-a dreptul o axiomă. Care ar putea primi şi un corolar - cu cât o reţinere este mai spectaculoasă şi mai intens exploatată mediatic, cu atât sporesc şansele reţinutului de a scăpa basma curată. Aş vrea să fiu contrazis, dar, până acum, n-am întâlnit vreun argument convingător împotriva acestor încheieri.

Rămân totuşi cu o curiozitate - dacă toate probele pentru reţinerea dlui SOV existau din noiembrie, de ce a fost arestat abia acum?! Să nu mi se spună că nu s-a dorit tulburarea procesului electoral. Abia asta ar fi o probă clară a amestecului politicului în Justiţie...