Un caz de lăcomie extremă

Starea de ruină umană ajunge să fie uneori atât de apăsătoare, încât omenia, ruşinea şi bunul-simţ devin noţiuni abstracte.

Exemple de putrefacţie morală se ivesc la tot pasul, de la politicieni corupţi la funcţionari care nu pot trăi fără şpagă, de la bolnavi falşi - pensionaţi anticipat - la revoluţionari impostori, de la beizadele tupeiste la cocalari analfabeţi. Dar „cazul Galaţi" are şanse să le eclipseze pe toate!

E plină ţara de şmecheri care, profitând de influenţa lor în anumite comunităţi, au cumpărat case ori terenuri de la stat la preţuri mult subevaluate. Am prezentat în ziar numeroase situaţii strigătoare la cer, cu locuinţe vândute de RAAPPS, de ministere, de primării sau de consilii judeţene la 15-20% din valoarea lor reală. Dar n-am crezut vreodată că voi vedea cum un apartament de două camere trece din proprietatea publică în proprietate privată cu frumoasa sumă de 152 de lei, adică 35 de euro - de o mie de ori mai puţin decât preţul pieţei!

Ei bine, la Galaţi tocmai asta se întâmplă. Judecătoria din localitate a stabilit că 37 de locuinţe de serviciu aparţinând Consiliului Judeţean trebuie vândute obligatoriu către chiriaşi la preţul de inventar. Concret: cea mai ieftină a fost cotată la 152 de lei, iar cea mai scumpă la 17.000 de lei (aproape 4.000 de euro). „Întâmplător", printre marii beneficiari ai deciziei judecătoreşti regăsim chiar câţiva judecători.

Să recunoaştem, o lovitură imobiliară pe cinste! Atâta doar că nu lovituri imobiliare - pe bani publici - aşteptăm de la judecători, ci un pic de decenţă. Am înţeles: magistraţii trebuie să câştige bine, să fie protejaţi, să aibă inamovibilitate, să beneficieze de locuinţe de serviciu. Ba, mai mult: graţie unei decizii ciudate a Curţii Constituţionale, ei au rămas singura categorie profesională care-şi păstrează pensiile speciale. Dar nu scrie nicăieri, în niciun statut al magistraţilor, că trebuie împroprietăriţi cu case la preţ de nimic!

Câteva nume de judecători-imobiliari: Florin Meleacă (vicepreşedintele Tribunalului Galaţi), Simona Bacşin, Benone Fuică, Eugen Mortu. Dar pe lista profitorilor se află şi mulţi angajaţi ai Consiliului Judeţean, adică ai părţii păgubite în această afacere mizerabilă. Să le cităm pe descurcăreţele doamne şi domnişoare: Laura Angheluţă, Mariana Beraru, Eugenia Pufu, Maria Agache, Monica Vasiliu, Aurelia Domniţeanu, Angela Ignat, Iuliana Gheltz, Cătălina Căpăţână, Iuliana Constantinescu. Dar să nu-l uităm nici pe domnul director Constantin Cristea, căci nici dânsul n-a uitat să se înscrie pe lista profitorilor de lux. Plus directorul APIA Galaţi (Dumitru Buţurcă), plus şeful Unităţii Fitosanitare Galaţi (Valentin Huciu)...

Aberaţiile acestei situaţii sunt evidenţiate prin două declaraţii de bun-simţ. Prima: „Mi se pare absolut inadmisibil ca o instanţă să te oblige să vinzi nişte apartamente de serviciu" (Nicolae Bacalbaşa, consilier judeţean). A doua: „Este o cretinătate să cumperi un apartament cu 100 de lei. Trebuie stabilit un preţ rezonabil" (Paul Buţa, unul dintre cei 37 de chiriaşi-cumpărători).

Cei care aplică legile statului sunt judecătorii. Ar cam fi cazul să mai aplice şi legile bunului-simţ.