Atentat la capete pătrate

Una dintre marile bombe cu prostie a explodat săptămâna trecută, pe ecranele televizoarelor, cu o putere care le depăşeşte pe cele de la Hiroshima şi Nagasaki luate la un loc.

Zeci de analişti, specialişti şi experţi s-au perindat prin studiouri pentru a spune una şi aceeaşi nerozie, de parcă se vorbiseră între ei.

Aşadar - ziceau distinşii gogomani -, Traian Băsescu şi-a întărit dispozitivul de securitate pentru că a scăzut în sondaje. Când avea o popularitate de peste 50%, preşedintele făcea băi de mulţime, iar acum SPP-iştii săi au în dotare o valiză care, în caz de atentat, se desface ca o umbrelă.

Carevasăzică, în şeful statului s-a instalat sentimentul de insecuritate... a ajuns să-i fie frică de propriul popor...

După logica distinşilor prostovani, securitatea unui personaj cu o înaltă demnitate în stat - fie el preşedintele României, cancelarul Germaniei, regele Spaniei sau împăratul Japoniei - este direct proporţională cu cota sa de popularitate. Dacă sondajele trec de 60%, îţi dai jos vesta antiglonţ. Dacă ajungi la 70%, concediezi jumătate din bodyguarzi. La 80% te plimbi singur pe faleză, iar la 90% poţi merge cu băieţii la o bere şi trei mititei, cu scobitori şi muştar, la terasa din colţul străzii.

Sigur, ar mai fi şi varianta unui 99,9%, cum i s-a întâmplat de atâtea ori lui Nea Nicu, dar atunci rişti să te urce Stănculescu în elicopter şi să-ţi facă o poză la zidul din Târgovişte...

Istoria a demonstrat că, pentru înalţii demnitari, pericolul nu îl reprezintă mulţimea, ci un individ sau doi din mulţime. De regulă, aceştia sunt asasini profesionişti. Ei nu reprezintă starea de spirit a populaţiei, ci execută o misiune sau sunt pur şi simplu nebuni.

Să zicem că procentele lui Nea Nicu erau mincinoase - cum, de altfel, şi erau -, de aceea el era păzit de o armată de securişti. Dar Papa Ioan Paul al II-lea chiar era iubit în creştinătate. Cu toate astea, milioanele de admiratori nu l-au putut feri de gloanţele unui turc dement, Mehmet Ali Agca, despre care ulterior s-a aflat că avea niscaiva legături cu KGB...

Şi J.F. Kennedy era popular, dar în faţa gloanţelor lui Oswald nu i-a folosit la nimic. Iar când spunem Lee Harvey Oswald, ne intersectăm din nou cu KGB-ul...

Pe John Lennon, celebrul Beatles, l-a împuşcat un fan nebun. Şi nu din ură, ci din prea multă iubire...

Tocmai de aceea, demnitarii sau vedetele sunt păziţi indiferent de cota lor de popularitate. Iubiţi sau urâţi, ei pot fi oricând în pericol. Numai capetele pătrate cred că un procent de 60% te fereşte de atentate. Sau că un procent de 20% te duce direct în bătaia puştii.

E drept, după capetele pătrate nu trage nimeni, niciodată. Decât, eventual, patronii de televiziuni, dar aceia nu trag cu cartuşe de război, ci cu fişicuri de euro.