Umbra soldatului

Soluţiile sunt produse de libertatea pieţelor, dincolo de voinţa şi de interesele înguste ale politicienilor.

Soldat rus, soldat rus/ Ce te-au pus aşa de sus/ Să domini popoarele/ Sau că-ţi put picioarele? Păstorel Teodoreanu spunea această epigramă prin anii '50, în faţa unei statui cocoţate pe un soclu nemăsurat de înalt în Piaţa Victoriei. Apoi, politica a mutat-o într-un scuar de pe Kiseleff, ca mai târziu să dispară din fericire cu totul.

Mi-am amintit de cizmele imense ale soldatului în urmă cu vreo lună şi ceva în redacţia unui ziar din Kiev. Priveam o fericită fotografie de nuntă facută în faţa unei statui a lui Lenin cu o mână ridicată într-un gest măreţ, călăuzind masele spre viitor. Proaspeţii însurăţei şi nuntaşii simţeau că acolo e locul în care e blagoslovită unirea lor. Versurile şi aceste imagini îmi revin în minte de fiecare dată când citesc ceva despre echilibre geostrategice, rachete, avioane militare, nave de război şi altele asemenea, indiferent cine ar fi proprietarul.

Lumea de astăzi e un păienjeniş de relaţii economice, comerciale şi financiare. Nu mai este dominată de strategia statelor, ci de interesele oamenilor şi ale corporaţiilor. Ele determină interesele naţiunilor-stat. Sigur, nu întotdeauna este aşa. Primează uneori motivaţiile electorale ale politicienilor. Şapte sate dintr-o vale pot constitui o dispută teritorială. Ea poate influenţa emoţional rezultatul alegerilor într-o ţară sau alta.

Problema reală a locuitorilor celor şapte sate poate însă fi rezolvată de vreun întreprinzător isteţ. Printr-o iniţiativă economică el le poate schimba destinul faţă de care apartenenţa la o comunitate sau alta devine mult mai puţin importantă. Ba poate chiar să aducă cele două ţări la un loc, cine ştie. Sigur, statele protejează companiile din propriul lor teritoriu de impozitare, dar au din ce în ce mai puţin controlul asupra acelora care le deţin. Când încearcă să o facă, devin dăunătoare pentru chiar locuitorii lor, capitalul se retrage, se pierd locuri de muncă, scade calitatea vieţii. Cetăţenii lor se risipesc în cele patru vânturi.

Tot aşa se întâmplă când statele menţin controlul din raţiuni aşa-zise strategice asupra unor companii sau resurse ale tuturor şi deci ale nimănui. Nimic în economie nu are azi o importanţă strategică pentru state ca proprietar. Plasa de siguranţă a lumii moderne e creată de întrepătrunderea intereselor individuale. În tot mai mare măsură actorii relaţiilor internaţionale devin indivizii şi corporaţiile în modul cel mai direct.

Noi, de exemplu, depindem azi mai mult de soarta unor instituţii financiare străine, decât de politicile guvernamentale. Aceasta este o realitate şi uneori poate fi o şansă. Alteori pragmatismul unor decizii de business poate deveni o nenorocire. Aici intervine rolul esenţial pe care îl poate avea administraţia statelor, acela de mediator. Îl poate exercita cu o singură condiţie: să nu amestece în discuţie ideologia şi interesele de imagine.

Pentru politicieni e foarte greu. De cele mai multe ori ei îndepărtează atenţia publicului de la lucrurile serioase către lovituri mediatice. De exemplu, a micşora pensiile „nesimţite" a 27.000 de oameni aduce bugetului sub a mia parte din cuantumul său. O discutăm timp de săptămâni. În schimb nu discutăm despre privatizări care în următorul an ar putea aduce mai mult decât împrumuturile făcute în ultimul an de administraţie. Nu zic că nu e important şi modul de calculare a pensiilor.

Primordială este însă înţelegerea modului în care se angrenează economia românească în lumea globală. Umbra soldatului acela nu se mai întinde asupra noastră. Un comentator al articolului de săptămâna trecută îmi atrăgea atenţia că după declanşarea unei perioade hiperinflaţioniste, care va urma cu siguranţă, poate apărea pericolul conflictelor, eu cred că el astăzi nu mai există. Soluţiile sunt produse de libertatea pieţelor, dincolo de voinţa şi de interesele înguste ale politicienilor.

Uneori statele încearcă să-şi treacă responsabilităţile asupra organismelor supranaţionale, alteori să le împingă către autorităţile locale. Cu alte cuvinte, spre bunăstarea oamenilor, se destramă încet şi sănătos!