România şi un geniu neînţeles: Franţa a ajuns campioana lumii la fotbal aplicând o strategie românească

Publicat: 21.10.2018 09:21

Ultima actualizare: 04.08.2022 00:26

Acum mai bine de 20 de ani, Florin Halagian avea o vorbă: „Focu’ la ei!“. Astfel, „armeanul“ ceda posesia şi punea accentul pe contraatac. În vara acestui an, această tactică a dat o campioană mondială.

La opt ani după ce Spania a câştigat Cupa Mondială, „confiscând“ mingea, FIFA a anunţat decesul celebrului stil supranumit tiki-taka. La CM 2018, francezii nici n-au dominat posesia, nici n-au alergat ca disperaţii, dar au plecat cu trofeul acasă.

Fotbalul românesc se plânge de mulţi ani că duce lipsa unor jucători puternici fizic, care să alerge ca nebunii pe teren.

Din fericire, Comisia Tehnică a forului mondial tocmai a decretat că nici n-ai nevoie de astfel de fotbalişti pentru a triumfa la cel mai înalt nivel. La trei luni după terminarea Cupei Mondiale din 2018, FIFA a publicat raportul său tehnic la elaborarea căruia au contribuit nume mari, precum Marco van Basten, Emmanuel Amunike şi Bora Milutinovici.

Lecţiile Mondialului din Rusia se pot rezuma la cinci concluzii care ne dovedesc că pentru a reuşi în fotbalul modern ai nevoie de inteligenţă în detrimentul forţei brute.

1. Posesia nu mai garantează succesul

În 2010, Spania a cucerit Cupa Mondială, defilând cu celebrul tiki-taka. Din păcate pentru iberici, CM 2018 ne-a arătat că termenul de valabilitate pentru această tactică a expirat. Spaniolii şi nemţii au „confiscat“ mingea în Rusia, având o posesie medie de 69%, respectiv 67%. Primii au plecat acasă imediat după faza grupelor, iar Germania, deţinătoarea trofeului, a dezamăgit şi mai mult, neajungând nici măcar în fazele eliminatorii.

Alte echipe care au ţinut de minge, fără să facă nimic util cu ea au fost Argentina (64% posesie) şi Arabia Saudită (58%). Iar în cazul saudiţilor, inutilitatea unui joc în care ai mingea, dar nu şi calitatea necesară pentru a face ceva constructiv cu ea s-a văzut cel mai bine: arabii au fost pe locul 4 în clasamentul posesiei, dar au avut cele mai proaste cifre în ultima treime a terenului.

Franţa, în schimb, a avut în medie o posesie de 48% în fiecare meci, s-a clasat abia pe locul 19 în acest top, dar a fost incredibil de eficientă, atunci când a avut mingea. „Franţa nu s-a bazat pe posesie, ci a avut ca prioritate să ajungă cât mai repede în jumătatea adversă şi a avut jucătorii pentru a face acest lucru“, a explicat antrenorul brazilian Carlos Alberto Parreira, câştigător al Mondiaului din 1994 ca selecţioner al „Selecao“.

Eficienţa Franţei e demonstrată şi de statistica şuturilor. Iar aici, pentru a înţelege mai bine situaţia, se impune o comparaţie cu Germania. Nemţii şi-au „bombardat“ adversarii din grupă: 18 şuturi cu Suedia, câte 25 cu Mexic şi cu Coreea de Sud. Rezultatul? Un gol marcat la fiecare 36 de şuturi! Prin comparaţie, Franţa a înscris o dată la fiecare şase şuturi expediate. Sau, altfel spus, elevii lui Didier Deschamps au avut nevoie de două şuturi pe spaţiul porţii pentru a marca o dată. Nemţii au dat un gol la zece şuturi pe poartă!

2. Să alergi nebuneşte nu mai e o soluţie

Cu siguranţă, disponibilitatea la efort rămâne o calitate, însă, simplu spus, în fotbalul modern trebuie să alergi cu cap, nu ca un disperat.

La CM 2018, Serbia a alergat, în medie, 113 kilometri la fiecare partidă, fiind pe primul loc la acest capitol. Şi a fost eliminată în faza grupelor. La fel ca şi Germania, locul 2, cu o medie de 112 kilometri la fiecare meci. Franţa, care nici n-a ţinut de minge în mod obsesiv, nici n-a alergat cu disperare: doar locul 28 din 32 cu 101 kilometri alergaţi, în medie, la fiecare meci. Doar patru naţionale au alergat mai puţin: Argentina, Nigeria, Mexic şi Panama.

În loc să-şi piardă energia cu alergarea inutilă şi fără cap, francezii şi-au canalizat atenţia pe un joc exploziv, pe contre, în care şi-au propus să ducă mingea din cât mai puţine atingeri în careul advers, având şi un fotbalist potrivit pentru acest stil în Kylian Mbappe.

3. Rolul play-maker-ului e vital

S-a mai spus, în ultimii ani, că play-maker-ul tradiţional nu mai are un loc în fotbalul modern şi că fiecare jucător, în momentul în care intră în posesia mingii, ar trebui să fie play-maker. Această idee sună bine în teorie, însă realitatea demonstrată de Mondiale e alta: mijlocaşul creativ de meserie e vital pentru obţinerea succesului.

Citește și: Mondial unic: Turneul final din Rusia a intrat în istoria fotbalului. Avem cele mai importante borne şi statistici

De fapt, acest lucru s-a văzut şi la CM 2006, când Pirlo a condus Italia spre titlul mondial, la CM 2010, când Spania s-a bazat pe geniul cuplului Xavi - Iniesta, la CM 2014, când nemţii l-au avut pe Schweinsteiger, dar şi acum, la CM 2018, când Paul Pogba a fost play-maker-ul Franţei, Modrici a fost „creierul“ Croaţiei, iar cele două naţionale s-au întâlnit în finală.

4. Mijlocaşul defensiv, crucial pentru jocul ofensiv

Sună ironic, însă Mondialul din 2018 a arătat că echipele care s-au bazat pe „închizători“ de calitate au şi reuşit să aibă un joc ofensiv mai consistent. Explicaţia? De multe ori, aceşti mijlocaşi defensivi ocupă poziţii laterale, se transformă în mijlocaşi de bandă, ceea ce le permite fundaşilor laterali să se urce cât mai mult şi să întărească atacul.

5. Misiune infernală pentru numărul 9

CM 2018 a avut echipe care s-au „scurtat“ foarte mult: distanţa medie între ultimul apărător şi cel mai avansat atacant a fost de doar 26 de metri. Aceste echipe compacte au redus şi mai mult spaţiile existente între linii, ceea ce transformă misiunea atacantului clasic, acel număr 9, într-una infernală.

Probabil, de aceea, şuturile de la distanţă au fost în scădere cu 32 la sută comparativ cu Mondialul din 2010. Dar avem şi alte indicii care subliniază rolul tot mai mic pe care îl joacă atacantul central:

*Olivier Giroud, vârful Franţei, nu doar că n-a înscris la turneul final, dar n-a avut nici măcar un şut pe spaţiul porţii.

*Colegii săi de echipă, în schimb, Griezmann şi Mbappe, care au venit din linia a doua, au găsit mult mai multe şanse de a marca.