Povestea superbă a unui atlet: Ioan Moisa sau cum să alergi într-un ritm impresionant şi la 49 de ani

A alergat maratonul în sub 2 ore şi 20 de minute în 1994. A fost schior, fotbalist, sporturi din cauza cărora consideră că este mai ”dolofan”, iar acum, la 49 de ani, Ioan Moisa încă aleargă foarte tare, destul de tare cât să sperie foarte mulţi dintre mai tinerii lui adversari.

”Sunt din Vatra Dornei, iar aproape de casă era o grupă de schiori, se antrena acolo, pe care mă duceam mai mereu să-i văd. Aveam 5 ani şi stăteam să mă uit până îngheţam bocnă. Asta până când, după o săptămână, antrenorul lor mi-a adus o pereche de schiuri şi aşa am început sportul ăsta. L-am făcut timp de 6 ani”, îşi începe povestirea Ioan Pavel Moisa. 

Ionuţ este mic, ca aproape toţi maratoniştii pe care îi cunoaşteţi, si destul de musculos. Pare un alergător montan. Acum are 1.68 m şi undeva la 64 de kilograme, cam la fel pe cât avea şi când făcea atletism de performanţă (n.n. - datele FRA arată că avea 57 de kilograme când şi-a făcut PB-ul). 

”Eram mai dolofan, mereu am fost aşa cu masa musculară mai dezvoltată, nu am avut aspect de atlet, de fondist, niciodată. Poate pentru că am făcut schi, apoi fotbal şi mai târziu am ajuns la atletism”, explică fostul sportiv al cărui frate, Vasile (cu 7 ani mai mare), a fost şi el martonist de top, medaliat la Naţionale (2.28.11). ”După schi, am făcut fotbal până la 16 ani. Jucam la Vatra Dornei, chiar şi în divizia B, până m-am dus să dau test la Sportul Studenţesc. Am luat testul, dar nu am luat treapta”, rememorează Moisa, continuând: ”Am terminat-o de atunci cu fotbalul, iar pentru că am ajuns la un antrenament de-al fratelui meu, văzându-i că fac «bucăţi», am pus pariu cu ei pe 2 beri că pot să-i bat pe un kilometru. Am alergat 3.01, m-a văzut antrenorul lor şi aşa am ajuns atlet la Dinamo”.

Primul maraton, la 17 ani, la Moscova

Şi cum a ajuns târziu la atletism, atunci, nu-i aşa, trebuia să recupereze. ”Făceam 1.000-1.200 km pe lună, făceam uzură, era pe muncă multă, mai sovietic aşa. Acum adun cam 500 km pe lună, 600 km, când am timp. Antrenamentele nu mi se păreau niciodată grele. Mi-aduc şi acum aminte că făceam un 2x10k la 31 de minute fiecare «bucată», cu 4-5 minute legătură între, şi la o săptămână am făcut 68 de minute la un semimaraton în patru labe. Am făcut risipă mare de efort în tinereţe. Noroc că m-au ţinut articulaţiile. Cred că de la antrenamente nu trebuie să pleci epuizat, în patru labe, ăla nu e antrenament”, descrie Moisa viaţa de atlet de la sfârşitul anilor '80. 

Primul maraton l-a făcut din greşeală sau din noroc, depinde cum privim lucrurile. Povesteşte maratonistul care acum este printre cei mai buni alergători de la categoria sa de vârstă. ”Eram cu colegii de la Victoria, unde eram legitimat, la Moscova, la un concurs pe echipe. Aveam 17 ani şi am alergat primul maraton. Am scos 2h.47', fără antrenament specific. După, am intrat pe semimaraton, am făcut 1h.12' la 21 de ani. Şi, uşor-uşor, am trecut la maraton. Mi-a plăcut această distanţă, eu nu prea am crampe, am o refacere foarte bună, corpul meu are resurse considerabile fără să folosesc ceva anume să mă recuperez repede. La maraton trebuie să ştii să-ţi dozezi efortul. Am făcut şi eu multe greşeli, treceam primul semi în 68' şi al doilea îl terminam în 1h.23'. Acum, că am strâns 119 maratoane ştiu mai bine, după al 50-lea începi să înveţi”.

Crede că la peste 2h.30' la maraton nu se mai poate vorbi de performanţă

Dar de ce aleargă în continuare? ”Mănânc orice, chiar prea mult, mici, carne de porc, mai beau bere, vin. De fapt, din cauza asta şi alerg.  Şi când eram sportiv mâncam foarte multă carne de porc”, zice râzând fostul atlet, acum profesor de sport, multiplu campion la Master. 

Îl întrebăm pe Ionuţ dacă mai crede că se poate duce la sub 2 ore şi 30 de minute, făcând referire şi la timpii de la Naţionalele de Maraton, curse ce au loc în cadrul Maratonului Bucureşti, la care şi el participă de fiecare dată. ”E trist că acum se ia medalie la Naţionale cu alergări de peste 2h30', asta nu mai e performanţă. Cred că pot ajunge şi eu acolo, nu vârsta e problema, e vorba de timp, antrenamente şi refacere. După ce m-am lăsat, am avut o perioadă când am fost accidentat, mai alergam o dată pe lună şi din cauza asta recuperez acum mai greu. M-am apucat iar de antrenamente după ce am fost odată la un concurs şi am văzut cine mă bate. Mi-am zis că nu-i bine şi m-am pus pe treabă. Fac un tempo pe săptămână, în funcţie de ce cursă alerg, totul depinde de program. În 33 de ani de atletism cam ştiu ce trebuie. Nu fac «bucăţi», şi nici nu am făcut prea multe la viaţa mea”, răspunde Moisa.

Profesor de sport, la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi

Moisa a devenit antrenor după ce s-a lăsat de atletism. Apoi, în 2000-2001, a decis să intre în învăţământ. ”Au fost lucruri nelalocul lor şi am decis să renunţ la antrenorat. Am devenit profesor la Liceul Tehnologic nr. 3, o şcoală pentru copii speciali. Când am ajuns acolo, iniţial m-am speriat, a fost şi este o muncă grea, dar am descoperit copii cu talent ieşit din comun, copii ambiţioşi”, precizează fostul sportiv care are un titlu naţional cu echipa la maraton. 

De 10 ani, în fiecare an, Ioan Moisa organizează ”Ziua Sportului – Campioni Speciali”, o competiţie în care copii cu dizabilităţi şi fără se întâlnesc să se întreacă la alergare, şah, fotbal, etc, totul pentru a promova prin sport integrarea socială a tinerilor şi copiilor defavorizaţi. ”Iniţial le-am spus copiilor de la şcoală să mergem la competiţii, ca oricine, dar ei ziceau că nu merg pentru că îi bat «normalii», aşa că am pus la cale acest concurs în 2008. Bucuria mea este că foştii elevi care au făcut sport s-au integrat bine, au un loc de muncă, pe când celorlalţi le e mai greu”, adaugă Moisa. 

Între timp, sportivul de 49 de ani a devenit din nou antrenor, la nou înfiinţata secţie de a atletism de la Politehnică, clubul Ştiinţa Bucureşti, unde antrenează deja doi sportivi, foşti amatori, Robert Necula şi Claudia Dinu.

Are al doilea timp românesc la 100 de kilometri

Pe Moisa îl vedeţi la Maratonul Bucureşti şi la Semimaratonul Bucureşti, în fiecare an. Aleargă foarte bine, la semimaratonul din 2017 sosind la final după 1 oră, 17 minute şi 29 de secunde. 

Mai mult ca sigur el va alerga şi în acest an la Maratonul Bucureşti. Organizatorii acestui concurs vă aşteaptă pe 15 octombrie ca alergător, voluntar sau suporter la cea de-a 10-a editie a evenimentului alături de peste 16.000 de alergători din 60 de ţări care vor “inunda” bulevardele Bucureştiului prin energie, mişcare şi multe zâmbete. 

Puteţi alege una dintre cursele: maraton 42km Raiffeisen Bank, semimaraton 21km Volkswagen, Ştafeta Scholl (4X10km), Cursa 10km Vodafone. Sâmbătă 14 octombrie vor avea  loc Cursa Populară Ciuc Radler, urmată de Cursa Adolescenţilor, Jogging în Scutece şi Cursa Copiilor Uniqa Asigurări (0,7-1,3km). Detalii pe www.bucuresti-maraton.ro. 

Fostul fotbalist a început să fugă şi ultramaratoane, la Wings for Life World Run 2015 terminând pe poziţia a doua, după ce a alergat 58 de kilometri şi 260 de metri (primul român). Pe 100 de kilometri are al doilea timp din România, după ce a fugit distanţa în 7 ore, 34 de minute şi 23 de secunde, în 2017, în Germania. ”Tot maratonul îmi place cel mai mult. La ultra vreau să fac şi o cursă desfăşurată cum se cere la un campionat mondial pentru asemenea distanţă, ca să fac un timp mai bun. Am văzut că după 50-60 km mă simt chiar bine”, a declarat pentru 4run.ro, Ioan Moisa. 

”În septembrie voi participa la o cursă unde se fuge tare, în Olanda, de 100 de kilometri, de 10 ori o buclă de 10 km, unde vreau să scad sub 7 ore şi 30 de minute”, a adăugat Ionuţ.